GSF58ban01-650

          Iată-ne și-n anul de grație 2016. Ce înseamnă asta? Că 2015 s-a gătat, nu ne mai poate aduce nicio surpriză, deci îl putem privi în ansamblu și analiza prin prisma a ceea ce ne doare. E vremea pentru retrospective și analize ale realizărilor față de nerealizări, ceea ce aș vrea și eu să fac aici. Nu voi avea pretenția ca privirea mea să fie obiectivă, atotcuprinzătoare sau perfect perpendiculară, dar nici nu vreau să arăt cu degetul sau să ridic osanale, de aceea nici nu voi menționa nume de persoane, doar publicații, vreau doar să trec în revistă ce și cum s-a întâmplat în 2015 și, cu voia dumneavoastră, să analizez un pic starea națiunii sefiste. Și, eventual, să-mi fac un wish-list pentru 2016. Dacă vi se pare că am luat-o pe arătură, aveți mai jos un dreptunghi mare, câteva mai mici și un buton. Știți cum se folosesc, nu?

          Dar destul cu polologhia, haideți să începem prin a ne arunca o privire prin reviste.

          Și vom începe cu Gazeta SF, că pe-asta o știm cel mai bine. Ei bine, dacă lăsăm deoparte faptul că nici în 2015 mult-trâmbițata antologie „Armele Zeilor” nu a apărut, atunci totul a mers bine. Am avut apariții lunare în mediul online, la data prestabilită, am dus mai departe concursul, am încercat – las la latitudinea voastră să judecați cât am reușit – să creștem nivelul prozelor și să popularizăm scena SF&F românească. Așa stând lucrurile, pentru anul acesta nu-mi pot dori mai mult decât să reușim să scoatem antologia cyberpunk programată și, dacă lucrurile se vor lega, poate și pe cea care ar fi trebuit să apară anul trecut.

          Dacă aruncăm o privire către Ficțiuni.ro, vom găsi o situație oarecum similară. Apariții online – nu chiar regulate, dar frecvente –, proză românească, concursuri cu premii, dar nicio antologie, deși se vorbise despre ea. Deci, pentru 2016, le dorim ceea ce ne dorim și nouă.

          Cu Helionul treaba stă un pic diferit și, aș zice, mai bine. Deoarece și această publicație a reușit să-și țină cadența bilunară online, a scos și câteva numere pe hârtie, însă acestea din urmă sunt de negăsit pe piață. Nu voi aminti motivele pentru care Helionul nu comercializează această revistă așa cum ar trebui, mă limitez doar la a spune că mi-aș dori lucrul acesta pentru 2016. Revista Helion la chioșcurile de difuzare a presei, de ce nu? Pe partea cu plus, helioniștii se pot lăuda și cu două antologii, ca să nu mai vorbim de colecția „Insolit”, în care au mai apărut și trei volume de autor. Iar la concursul de proză scurtă Helion de acest an s-a decernat, după mulți ani, și premiul întâi.

          Și nu părăsim Timișoara fără a ne arunca un ochi și la Paradox care, deși nu a avut – din câte se vede pe site – un număr în 2015, pentru 2016 are planuri mari. Sperăm să le reușească. Un Paradox tipărit și scos la vânzare, și anual să fie, mie personal mi s-ar părea mai mult decât oportun.

          Revenind în București și privind peste gard în ograda Nemira, vedem că revista online Nautilus și-a păstrat ritmul lunar, ceea ce nu poate decât să ne bucure, în schimb CPSF-ul tipărit și-a încetat apariția în septembrie, intrând într-un proces de înnoire. Evident, pentru 2016 îi doresc acestei reviste o revenire în forță, indiferent de format, o idee bună, mie personal, părându-mi-se și comercializarea ei, eventual alături de „Știință și Tehnică”, la chioșcurile de ziare. Din fericire, Almanahul Anticipația 2016 a apărut în 2015 și a strâns multe aprecieri pozitive. La acest capitol, numai de bine!

          Mă voi ocupa apoi de cazurile revistelor Argos și Galileo împreună, din motive evidente, și voi constata cu părere de rău că, deși aplaudată la reapariție, revista Galileo pe hârtie a scos la vânzare anul trecut doar două din cele patru numere programate. Despre dispariția portalului Galileo Online, nu cred că e cazul să spun mai mult decât că mi se pare o pierdere pentru fandom. Argos-ul online, în schimb, a pierdut pe drum un singur număr, bifând patru apariții din cele cinci programate. Plus că a tipărit antologia Argos Doi, punând bazele a ceea ce se poate deja numi o tradiție. Sperăm ca 2016 să o ducă mai departe, iar revistei Galileo îi dorim un număr mai mare de numere în noul an. Măcar trei, dacă nu patru. La fel cum îi dorim editorului să continue seria de antologii în care anul trecut au văzut lumina tiparului „Eroi fără voie” și „Dincolo de orizont”.

          Și cu acestea ajungem la SRSFF și la a lor Fantastica. Având sumare extrem de bogate (nu cred că supăr pe nimeni dacă spun lucrurilor pe nume, dau Cezarului ce e al Cezarului și afirm că e cea mai extinsă revistă din peisajul românesc) și ocupându-se în fiecare număr de scena SF a altei țări, revista Fantastica a reușit, din păcate, doar două apariții din patru programate în 2015. Și, tot din păcate, antologia SRSFF, proiect cu tradiție, a consemnat un an fără apariție. Sper ca antologia Galaxis, programată pentru anul trecut, să apară totuși în 2016, alături de cea a acestui an, „Robodiseea”.

          De revistele Egophobia, Suspans.ro, Revista de suspans, Revista de povestiri, etc. nu mă voi ocupa aici, ele fiind mai mult axate pe mainstream, la fel cum nu mă voi ocupa de revistele de bandă desenată.

          Voi trece însă în revistă manifestările anului 2015 și voi saluta reluarea RomCon-ului la Suceava, precum și a târgului Final Frontier la București. Ambele ne-au adus satisfacții: Final Frontier ne-a adus o editură nouă, RomCon-ul ne-a adus o stare de normalitate. Sau măcar de pre-normalitate. Cum anul acesta ambele manifestări vor fi la București, sper să iasă amândouă mai bine. Final Frontier… pentru că a mai acumulat un an de experiență, RomCon… pentru că acum va fi în capitală.

          Și nu vreau să închei fără a menționa prezența masivă a SF&F-ului românesc la Gaudeamus. La Book Fest am simțit-o mai puțin, însă Gaudeamus pare-se că a fost o revoluție. Așadar, La mai mare! SF-ul are nevoie să iasă din ghetou dacă vrea să reintre în viața cititorului, de aceea manifestările literare și târgurile de carte nededicate sunt extrem de importante. În 2015 am lansat proiectul „Ambasadori SF la ComiCon”. Sperăm să-l continuăm și anul acesta. Și, ce mai sper eu să se întâmple, este continuarea includerii prozelor SF în revista „Știință și Tehnică”, precedentul fiind deja pus în ediția dedicată Star Wars. Am spus că nu dau nume, dacă vreți să aflați cine a semnat prima povestire SF în acea revistă, nu vă rămâne decât să o achiziționați.

          Am uitat ceva? Da, Antares-ul brașovean s-a reinventat, după o lungă pauză. Și-și propune un an activ.

          Bun, cam astea ar fi. Să auzim doar de bine, tot ce a ieșit anul trecut cu minus să dispară anul acesta, toate să vă meargă, LA MULȚI ANI!

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website