GSF68 ban01-650

          Venind ca o idee oarecum inedită în peisajul publicistic de SF&F autohton, volumul 3.1 propune cititorilor trei texte aflate la limita dintre povestire și nuveletă, scrise de trei dintre cei mai valoroși scriitori români de gen: Sebastian A. Corn, Michael Haulică și Dănuț Ungureanu – pentru a respecta ordinea de pe copertă, care este, de altfel, și ordinea textelor în volum. Alături de micro-volumele de câte o povestire pe care editura Tritonic le propune, această carte – pe care nu aș numi-o chiar antologie ci doar un volum colectiv – are în primul rând rolul de a promova autorii, prezentându-i în fața cititorilor prin intermediul unor texte scurte, ușor de parcurs în câte o după-amiază, care au șansa să fie apreciate atât de un public nedeprins cu genul fiecăruia dintre autori, ei făcându-și astfel o idee despre ce scrie fiecare, cât și de fanii sau cititorii lor fideli, care vor găsi o mică părticică de inedit.

3_1          Dar să vorbim puțin despre texte:

          Volumul este deschis de nuveleta „Epideemia” de Sebastian A. Corn, o incitantă incursiune într-o lume posibil postapocaliptică, în mod sigur postumană, stăpânită de ghețuri. Înscriindu-se în curentul care profețește că decadența tehnologică va veni la pachet cu un puternic avânt al minții și spiritului uman, lumea imaginată are ca protagoniști oamenii unui trib al ghețurilor, care pot comanda diferite animale, folosindu-le apoi le în diverse scopuri, cam în același fel în care o făceau și oamenii cavernelor din celebrul serial de desene animate „The Flintstones” – ceea ce ar fi putut fi o tușă umoristică interesantă dacă ar fi fost exploatată ca atare, însă atmosfera generală conduce în direcția opusă, iar exploatatorul devine la rândul său exploatat.

          Deși ideea în sine nu este neapărat una originală, Corn însuși folosind posesiunea unei entități de către alta în mai multe scrieri ale sale, desfășurarea evenimentelor, narațunea și personajele fac din această povestire una foarte plăcută, de citit pe nerăsuflate.

          Remarcându-se de asemenea printr-o tușă narativă desăvârșită, nuveleta „Povestea lui Calistrat Hadâmbu” de Michael Haulică propune o incursiune anacronică într-un univers clasic de steampunk, cu trenuri, zepeline și personaje dotate cu centuri purtătoare de obiecte, ochelari de protecție la pălării și săbii. Trebuie să recunosc că nu am fost în stare să înțeleg funcțional întreaga desfășurare de forțe, unele implicații scăpându-mi la trecerea de la un plan la altul, deși numărul de personaje principale este unul decent, iar profunzimea lor suficientă pentru a nu le încurca, în ciuda abundenței de figuranți. Personal, mi-a plăcut atât povestea de dragoste cât și pseudo-cronica de război, detaliile de tip steampunk și stilul Michael Haulică făcând și din acest text o lectură foarte plăcută, însă, trebuie să recunosc, alunecările spre fantasticul de tip absurd mi-aș fi dorit să fie mai puține. Dar asta e doar părerea unui cititor avid de sofisme logice și mecanisme cu reacție directă și inversă, care vrea să dezlege puzzle-uri și le caută și acolo unde nu sunt. Sau, poate, ele există, dar au fost prea complicate pentru mine. În orice caz, o a doua lectură este necesară. Măcar pentru frumusețea povestirii în sine.

          Și ajungem astfel și la „Anatomic Graffiti”, povestirea lui Dănuț Ungurean care încheie acest volum oferindu-mi exact ceea ce căutasem în precedenta. Dezvoltându-se într-un univers înrudit funcțional cu cel din „Așteptând în Ghermana”, povestea evoluează pe coordonate de cyberpunk cu accente de noire, punând față în față omul și mașina, într-un dans al contopirii. Scrisă într-un stil mult mai simplu, lectura pare a se termina de îndată ce începe, împărțirea pe capitole foarte scurte accentuând ritmul alert al acțiunii. Componentele de acțiune cu împușcături și explozii au venit foarte bine peste ideea de bază, întregul funcționând ceas, iar multiplele salturi ale perspectivei de la un personaj la altul oferindu-i o tentă de profunzime în plus.

          Trebuie să spun că m-am întrebat la sfârșit de ce au fost alese pentru un volum colectiv povestiri care nu au în comun nici tematica, nici stilul, prima fiind un soi de fantasy postuman, a doua un steampunk cu nuanțe de absurd iar a treia un cyberpunk cu urme de noire, iar răspunsul cred că rezidă în însăși varietatea pe care o propune. Ca obiect de promovare, cartea cred că-și atinge perfect scopul, cititorul luând contact cu stilurile celor trei mari scriitori. Iar ca manifest literar, pot spune cu toată sinceritatea că fiecare dintre povestiri este absolut memorabilă, iar datorită diversității ei, după puține cărți un cititor se poate declara mai câștigat decât după aceasta. Iar 3.2 e, după câte am înțeles, deja în lucru. Eu o aștept cu bucurie.

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website