gsf74 banner-650

          Rareori se poate vorbi despre un roman maximalist și stilistic în paradigmă modernistă ca fiind unul reușit, mai ales dacă nu își asumă o distanță ironică. Iar 45 de minute (Cygnus, 2016) de Cristina Hermina Melinte nu este o excepție.

          Pornind de la banalitatea vieții cotidiene, care constituie prima jumătate a romanului, autoarea introduce brutal și fugitiv ideea de fantastic spre final, producând, cel puțin la prima vedere, o ruptură de context. Ideea multiversului este menționată tangențial, cât să potențeze regretul naratorului. Încercarea de a crea o atmosferă care pendulează între fantastic și nebunie este însă contracarată de atitudinea neverosimilă a personajelor: ”Poate s-a drogat recent vreunul prin preajmă și am inhalat un rest ridicat de vântul ăsta tâmpit. Sau poate e toamna vinovată. Sentimentul meu de singurătate?”. Premiza oricărei patologii ale psihicului implică depersonalizarea, dar în niciun caz tentative de raționalizare a halucinațiilor.

          Monotonia narațiunii este întreruptă de tentative umoristice, care reușesc insă doar să îngreuneze lectura, fiind decontextualizate și denaturate: ”– Uite, porcărel, are mama iaurțel!” sau ”Mama (mâncare) + Daniela (curățenie, sex) = Viața perfectă”. Flirtul de asemenea devine o marcă a penibilului: ”– Te aștept, draga mea, să-mi mâzgâlești paginile goale…”

          Comunicarea prin intermediul jurnalelor este un motiv recurent în literatura universală, în special în Japonia post-industrializare. Însă dacă luăm Cheia lui Jun’ichiro Tanizaki ca exemplu, unde jurnalul a devenit un simbol al retardului emoțional și al incapacității de a comunica, aici devine o scuză pentru un voaierism ieftin: ”Mai zâmbesc când îmi privesc vecinul, dar atât și asta chiar nu are puterea să miște praful de pe polițele sufletului”. Prețiozitatea limbajului și metaforizările de raftul al doilea duc la ficționalizarea excesivă a unui banal jurnal, al cărui stil nu ar trebui să presupună un efort hermeneutic.

cprt_45_de_minute_m2          Personajele se încadrează în arhicunoscutele roluri de gen: bărbatul detașat, apatic, care deține doar dorințe primare și Daniela, femeia slabă, isterică, dar îndrăgostită și deci submisivă. Interacțiunile dintre cei doi duc la o ilaritate cel mai probabil neintenționată de către autoare prin reacțiile lor divorțate de realitate. Apogeul îl constituie însă teatralitatea replicilor dintre cei doi vecini. ”Ea” deține o maturitate emoțională a unei adolescente, autocomparându-se cu o virgină (”Parcă aș fi o virgină în patul iubitului”), iar ”el” este arhetipul bărbatului iresponsabil și imatur, ceea ce surprinde dialoguri cât se poate de siropoase între ei: “– Cavalerul din mine a simțit domnița în pericol!”

          Monologurile interioare ale naratorului amintesc deseori de un suprarealism ieftin (”Suntem un mare sandwish la cheremul lui Dumnezeu. Dacă mai vrea o felie de cașcaval, mai așează un univers și tot așa. Eu sunt frunza de salată!! Mare prost sunt!”), care împiedică orice urmă de empatie din partea cititorilor. Monologurile sunt întrerupte episodic de niște confruntări spontane, cum ar fi cele cu prostituata sau cu cerșetorul, care rămân însă nerezolvate și deci superflue pentru întreaga narațiune.

          Stilul exhaustiv și inconsecvent îngreunează lectura deja încărcată de dialoguri clișeice, iar orice urmă de proză erotică este înlocuită cu un infantilism patetic.  Umorul banal și pasajele pline de afectare duc romanul în direcția supralicitării și a kitschului.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook