GSF80 banner-650

          Unul dintre primele filme SF pe care le-am admirat fără rezerve, a fost A boy and his dog (1975). Nici nu mai țin minte unde l-am văzut, la cinema mă îndoiesc, în acele vremuri nu cred că rula așa ceva pe marile ecrane din România. Așa că e posibil să-l fi văzut la sârbi sau pe VHS. Însă ce țin minte, cu siguranță, este că m-a impresionat foarte mult. Aventurile lui Vic (Don Johnson adolescent) și ale lui Blood, câinele său, au făcut pentru mine trecerea de la romanele de aventuri ale lui Mark Twain, Jack London, Daniel Defoe sau chiar Walter Scott, cu ai lor eroi mai tineri, adolescenți, mai săraci sau mai nobili, spre un alt gen de literatură și de filme. Spre science-fiction: Jules Verne, H. G. Wells sau Edgar Allan Poe. Cam în aceeași perioadă aveam să descopăr Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice, editată de revista Știință și Tehnică și almanahul Anticipația. Și cam tot pe atunci am început să cumpăr autori români publicați în colecția Fantastic Club a editurii Albatros. Drept e că nu m-au impresionat.

Image result for a boy and his dog         A boy and his dog se încadrează ca tematică în cultura mai largă a frământărilor anilor 70, marcați de războiul din Vietnam (care s-a încheiat chiar în anul apariției filmului), de frica aproape patologică de un posibil război nuclear (amintirea crizei rachetelor din Cuba era încă vie) și în general de o neîncredere în cinstea și corectitudinea deciziilor guvernamentale. Acțiunea are loc într-o perioadă postapocaliptică, postnucleară. Totul e acoperit de nisip și pământ sedimentat, care ascunde privirii orașe întregi. Pentru a putea supraviețui băiatul și al său câine sunt nevoiți să fure, sau să sape intrând în magazine, teatre, case, de sus în jos, ca un anti Moș Crăciun, venit să ia, nu să dea. Civilizația este distrusă, puterea statală fiind înlocuită de o luptă acerbă pentru supraviețuire, legea făcând-o cel mai puternic. Comparativ cu Mad Max, primul din serie, apărut în 1979, în A boy and his dog nu există niciun fel de organizare, singura localitate, dacă pot să-i spun așa, prezentă în film, fiind o tabără temporară, în care diverși singuratici vin pentru a se spăla, a face sex sau a se uita la înregistrări video vechi.

         Surpriza filmului vine după prima jumătate, când în scenă intră o fată de care, evident, eroul nostru se îndrăgostește. Și brusc părăsim atmosfera postapocaliptică pentru a intra direct într-o zonă distopică. Pentru că fata face parte din ceea ce s-ar putea numi aristocrația umanității. Cei care au avut bani au reușit să se salveze de război și radiații ascunzându-se sub pământ. Intriga rezervă și alte surprize pe care nu le voi dezvălui.

         Ceea ce m-a fascinat pe mine, ca tânăr cinefil, a fost nu atât relația romantică dintre Vic (căruia câinele îi mai zice și Albert, dintr-un motiv rămas neexplicat) și Quilla (Susanne Benton), cât legătura telepatică și de strânsă camaraderie dintre băiat și câinele său. O legătură de prietenie masculină, așa cum doar pe timp război pot apărea. Felul în care Vic rezolvă, spre finalul filmului, problema hranei pentru câine, adică alegerea pe care o face, a fost și încă este șocantă. Pentru că bărbatul, numit băiat în film, alege să supraviețuiască în mod egoist de unul singur în dauna a ceea ce ar fi putut fi viitorul omenirii. Nici nu știu cum să-i spun acestei alegeri. Dar cinismul pe care-l transmite, inutilitatea procreării sau a efortului de a mai încerca să salveze o omenire distrusă este covârșitor.

         Filmul nu transmite optimism și cred că nici nu a fost făcut pentru asta. Ca stare mi-a adus aminte de mai noul No Country for Old Men, al fraților Coen, în care, la fel, finalul e cinic, netrasmițând nimic optimist. Oamenii sunt așa cum sunt, de neînțeles în egoismul și în fanatismul lor. Ba mai mult, perechea Vic-Blood, formată dintr-un tânăr misogin și violator și un câine telepat foarte inteligent, reprezintă prototipul de antierou-nihilist.

         A boy and his dog a apărut în 1975, în regia lui L.Q. Jones, după o povestire de Harlan Ellison. Filmul este o comedie neagră – dramă, din genul science-fiction, subgenul postapocaliptic. Acțiunea are loc în anul 2024 în sud-vestul Statelor Unite, lângă orașul de sub pământ Topeka. Actorii mai cunoscuți sunt: Don Johnson, Susanne Benton, Alvy Moore și Jason Robards. Filmul a câștigat în 1976 Hugo Award for Best Dramatic Presentation la MidAmeriCon a 34-a World Science Fiction Convention din Kansas City, iar Don Johnson, pentru rolul principal, a câștigat în 1976 Golden Scroll, premiu oferit de Academy of Science Fiction, Fantasy & Horror Films, USA.

Daniel Timariu

Daniel Timariu

Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT. A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Ficțiuni.ro, Nautilus, Revista de Suspans și Iocan. Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016, Premiul RomCon 2017) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016), Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman, primul din seria Tenebre, Domino (în colaborare cu Lucian-Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib, Tritonic, 2017) – roman.

More Posts