Ce este timpul și ce sunt timpurile? Ce este vremea? Dar vremurile? Fiecare dintre noi își trăiește vremea și vremurile, și nu i se pare nimic mai banal. Timpul său este segmentul infim, marcat pe axa universală de la punctul în care a făcut ochi, până la cel în care îi va fi închis definitiv, este parte integrantă a complexului de segmente aparținând celor din jurul său, entități animate sau nu, care împreună cu sine alcătuiesc efervescenta, mereu schimbătoarea panoramă a vremurilor. Timpul e legea după care vremurile vin și trec, ața pe care ele se înșiruiesc ca-ntr-un șirag de mărgele. Timpul fiecăruia va fi prins vremuri bune și vremuri rele, după cum i-o fi norocul și după cum i-o sta în puteri să și le facă, iar vremurile vor fi strâns laolaltă ca-ntr-un snop de paie timpurile proprii acelor indivizi cărora le va fi fost hărăzit să le prindă. Atât și nimic mai mult despre timp și vremuri. Nu dorim să complicăm lucrurile, nu-i așa?

            Ei bine, se pare că Marian Truță este de cu totul altă părere, deoarece în volumul „A doua venire” face un veritabil cârlionț de vremuri, luând și încâlcind după bunul său plac ațele istoriei până în punctul în care, mulțumit el însuși de tabloul rezultat, se dă doi pași în spate și admiră haosul în desăvârșita sa hidoșenie. La o privire mai fugară, cartea poate părea o colecție de nuvele fantastice, plasate în timpuri imaginare și fără referință istorică clară. Este însă mult mai mult de atât. Este o operă de S.F. autentic și original, care jonglează cu vremurile, le scoate de la locul lor, le schimbă decorurile și le reașează în imagini noi și grăitoare, de o relevanță uimitoare. Avem de-a face cu „trecuturi” și „prezenturi” alternative, cu scenarii proiectate sau retroproiectate, în care istoria este luată la bani mărunți și dezvoltată în progresie exponențială. Eludând în mod surprinzător regulile* după care călătoriile în timp, prin convenție, se desfășoară, volumul ne prezintă instantanee dispersate, aparent fără legătură între ele, împrăștiate pe colajul distorsionat al istoriei recente și contemporane, pentru a oferi chiar în ultimele pagini ale ultimei povestiri cheia de boltă a ansamblului disfuncțional.

            Dar să aruncăm câte o privire către fiecare dintre cele cinci povestiri în parte:

          În deschidere, mergând oarecum împotriva curentului, găsim foarte scurta nuveletă „Ubik, mon amour”, o regresie profundă în căutarea adevărului, a esenței despuiată de aparențe, și care ne aduce în fața condiției primordiale a omului și a societății.

          Următoarea nuvelă, „A doua venire”, cea care dă și numele volumului, ne prezintă lumea la timpul prezent, dar într-o cu totul altă configurație decât cea pe care o știm, țările fiind conduse de personaje mistice, fiecare cu abilități ezoterice într-un anumit domeniu, și care-și împart puterea cu structurile religioase specifice fiecărui popor în parte. În acest context, a doua venire mesianică este un subiect care stârnește controverse și este pe pragul de a declanșa o nouă conflagrație mondială, mai cu seamă că este pusă la cale prin metode științifice.

          Nici a treia povestire, „Cumania 2010”, nu ne scoate din timpul prezent, ci ne oferă doar o radicală schimbare de butaforie, trimițându-ne într-o Românie aflată într-o extinsă eră comunistă, caracterizată prin cenzură feroce și lipsuri materiale, în care orice deviere, oricât de naivă, de la uniforma socială și mentală riscă pedeapsa uitării.

          Abia următorul text, „Cu Gagarin pe Calea Victoriei” aduce cu sine schimbarea timpului prezent cu cel trecut, dublată de o nouă schimbare de decor. Ne aflăm în anii ’60, dar istoria este total transfigurată. Nimic din ceea ce știm nu mai stă în picioare, harta geo-politică a lumii este anapoda, iar revenirea pe Terra a primei misiuni spațiale a omului eșuează în mod bizar.

            În fine, ultima povestire,„Aevum Aeternum”, singura desfășurată corect din punct de vedere istoric, în anii ’80 ai dictaturii comuniste, vine și ne oferă, pe lângă un veritabil manual al radioamatorului, soluția înțelegerii dezordinii din precedentele trei nuvele, transformând odată cu sine întreaga colecție de povestiri într-un veritabil monolit.

            Această carte trebuie parcursă până la sfârșit. Luate câte una, povestirile, deși posedă șarmul și atractivitatea marca Marian Truță, nu dau indicii asupra uimitorului peisaj final. Un alt aspect care contribuie la frumusețea cărții în ansamblul ei, este simetria și opoziția clară între prezent și trecut, respectiv comunism și regalitate. Avem de-a face întâi cu două povestiri prezente, una postată în regat alta în comunism, dublate apoi de omoloagele lor din trecut, ambele zugrăvind, cu bune și cu rele, ceea ce a fost, este și, mai important, ceea ce ar fi putut să fie.

            Și nu putem încheia această privire către vreme și vremuri prin ochii lui Marian Truță fără a sublinia patriotismul său literar, care îl face să plaseze marile evenimente ale lumii, de la ratarea aterizării primei misiuni spațiale a omenirii până la a doua concepție virgină a Mântuitorului sau la amalgamarea definitivă a timpului, în spațiul românesc, ele toate fiind înfăptuite de personaje neaoșe, purtând nume sugestive.  

         

*În numărul din Octombrie 2013, Gazeta SF a publicat un foarte cuprinzător articol despre călătoria în timp, aparținând lui Adrian Olaru, articol care abordează din multiple perspective acest fenomen, atât ca posibilitate științifică, cât și ca oportunitate pentru literatura S.F.

 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website