GSF66 ban01-650

          Rata cărților youth fiction, care devin bestseller şi chiar se bucură de o ecranizare, nu poate trece neobservată în rândul cititorilor. Printre serii de succes precum Jocurile foamei, Harry Potter sau Twilight, Al Cincilea Val (Young Art, 2015) de Rick Yancey, publicat în România în traducerea Laurei Sandu, s-a bucurat de o recepție pozitivă, fiind lăudat de New York Times şi Entertainment Weekly, ca fiind o “capodoperă a SF-ului modern”.

          Povestea se distanțează de clişeul proiecției a unui război dintre omenire şi extratereștri, introducând un mecanism calculat, aproape militar de exterminare a omenirii. Din acest punct de vedere, Rick Yancey prezintă o distopie, în care însăşi natura umană devine cel mai temut inamic. După cele patru valuri de distrugere în masă, populația se reduce considerabil, iar majoritatea supraviețuitorilor sunt minori, uşor de manipulat de către Ceilalți. Asta a dus la o posibilă comparație cu Jocurile lui Ender, deşi Al Cincilea Val pare mai degrabă o scuză pentru o intrigă, având în vedere situația disperată a omenirii.

          Conştient de popularitatea extratereştrilor în cultura pop, autorul face deseori referințe culturale, precum: “nu există niciun puhoi de extratereștri care să coboare din cer în farfuriile lor zburătoare, sau roboți mari din metal ca ăia din Star Wars, sau mici E.T. ridați şi drăguți, care nu vor decât să rupă câteva frunze, să mănânce nişte bomboane şi să plece acasă.” sau “(…) filmele de la Hollywood unde împuțiții de pe planeta Xercon sunt învinşi în ultimele zece minute”. Totodată repetarea lor obsesivă sau patetismul exacerbat ale unor replici precum “Mi-l închipui decojindu-şi fața ca o creatură dintr-un film de groază” duce la supralicitare.

          Totodată, exagerarea replicilor sunt de departe a fi o excepție în roman. Cassie Sullivan este un personaj clişeic pe tot parcursul cărții. În mod tipic adolescentin, ea reacționează isteric în situații care ar pretinde calm şi logică pentru a supraviețui (“N-avea decât să-mi rupă afurisitele de brațe dacă vine să-mi ia frățiorul”). În mijlocul unei apocalipse care a adus cu sine moartea a miliarde de oameni, Cassie se concentrează mai puțin pe mâncare sau muniție, fiind în schimb preocupată de igiena dentară şi băieți. Scurta ei relație cu Evan Walker, un Amuțitor, este scrisă a la Twilight, bazată doar pe sindromul Stockholm şi o atracție fizică superficială (“Furioasă pe mine pentru c-am încălcat prima regulă pentru primul tip drăguț care mi-a ieşit în cale, şi pentru ce? Pentru ce? Pentru că avea nişte mâini mari, dat blânde, şi pentru că respirația îi mirosea a ciocolată?”).  Bineînțeles, Amuțitorul se sacrifică în final, tradându-şi rasa pentru o adolescentă, care nu are timp să-l deplângă, dat fiind că şi-a reîntâlnit marea dragoste din liceu în cele mai improbabile circumstanțe.

          Ben Perish, protagonistul masculin, este de asemenea un șablon classic high school jock, care, în ciuda faptului că a fost salvat de la moarte și devine soldat într-o armată de copii, nu pare deranjat de situația în care se află pe cât e supărat de lipsa fetelor care îl mai găsesc atrăgător. Ca și în cazul lui Cassie, el ajunge în multe situații un comic relief, decât un personaj complex cu care tinerii cititori să se poată identifica.

          În aceeași măsură, trebuie menționat faptul că traducerea conține câteva greșeli la nivelul semnelor de punctuație, cum ar fi virgulele înainte conjuncțiilor disjunctive (“un Evan viu, sau unul mort”) sau lipsa lor înainte de substantive în vocativ (“A, salutare mielușico, zice Vosch. “).

          Firul narativ este fragmentat, prezentând perspectivele mai multor personaje. Totodată, lipsa oricărui indiciu cu privire la narator, schimbarea bruscă de la monolog interior la reminisciențe şi stilul ce se vrea a fi sarcastic, prezent indiferent de capitol îngreunează lectura. Deşi autorul se inspiră din serii consacrate, precum The X-Files sau Jocul lui Ender, haosul prin care elementele sunt închegate şi descrierile penibile aduc mai degrabă a pamflet decât distopie.

 

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook