gsf74 banner-650

          În practicile şamaniste există două tehnici de bază pentru a induce o persoană în transă: suprasolicitarea senzorială şi vidul senzorial. Atît mişcarea infinită, cît şi absenţa ei relevă elementul imobil şi neschimbător din lume. Să afli această imobilitate în curentul timpului şi al spaţiului înseamnă să regăseşti factorul comun, continuitatea, modelul universal sau arhetipul prezent în parte, să găseşti infinitul şi eternul în finit. Tradiţia spirituală indiană consideră că Nirvana poate fi atinsă prin simpla respingere a tuturor gîndurilor şi impresiilor care ne parvin în minte, în acest fel cel mai profund strat al sinelui nostru şi al realităţii este adus la suprafaţă, sub forma unui adevăr ultim. Conform legendei, această condiţie a fost realizată de Buddha printr-o renunţare totală, o misiune cu adevărat dificilă din cauza gradului înalt de ataşament pe care-l avem faţă de obiectele şi forţele lumii materiale. În cadrul unor experienţe de explorare a vidului senzorial total, în care o persoană este scufundată într-un rezervor cu apă, s-a constatat că în primele 15 minute conştiinţa subiectului este dominată de gînduri reziduale. După aceasta vine o perioadă de disconfort şi panică, care, dacă este depăşită, e urmată de viziuni şi halucinaţii.

          Tăcerea, ca expresie a ceea ce rămîne atunci cînd toate semnalele senzoriale auditive sînt eliminate, reprezintă substratul realităţii, spaţiul comun în care se manifestă toate sunetele. Faptul că sîntem capabili să percepem tăcerea înseamnă că acest substrat există.

          Textul hindus Mandukya Upanishad ce ţine de filosofia Vedanta defineşte sunetul primordial care a creat lumea, Omkara, ca un arhetip universal care domină toate nivelele existenţei. Reprezentat prin silaba Aum, el este comparat cu bătaia unui clopot, care apare din neant pentru a se întoarce în infinit. Acest sunet constă din trei părţi, începutul, mijlocul şi sfîrşitul, care simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul, forţele creaţiei, conservării şi distrugerii, cele trei Gunas sau atribute de bază ale naturii umane şi cele trei stări de conştiinţă: starea de veghe, visul şi somnul profund. Aceste elemente de bază constituie fundamentul ternar al lumii noastre a multiplicităţii.

          În acelaşi timp, în Mandukya Upanishad se mai menţionează existenţa unui al patrulea element ascuns, care e un subnivel al primelor trei elemente, spaţiul comun în care acestea acţionează, adevărata lor natură. Conform textului Maitrayana-Brahmaya Upanishad, elementele triple sînt o iluzie şi doar al patrulea este real şi reprezintă adevărul. Este existenţa care precede esenţa şi cauzalitatea, acea fiinţare, acel ens care scapă cunoaşterii raţionale bazate pe logică şi deducţie. Wittgenstein a scris în al său „Tractatus Logico-Philosophicus” că „… mistic nu e modul în care funcţionează universul, ci faptul că el există”. Tradiţia hindusă afirmă, de asemenea, că existenţa pură (Sat) este primul atribut al spiritului universal.

          În muzică, tăcerea reprezintă acelaşi lucru ca şi o pînză pentru un tablou sau o pagină nescrisă pentru o carte. Cunoscutul jazzist John Coltrane a afirmat că cea mai bună muzică are la bază tăcerea. Contemplînd acest substrat într-o operă de artă, aflăm prezenţa eternului în timp.

          Există un arhetip al formei valabil nu numai în artele temporale – literatură, teatru, muzică – dar şi în artele spaţiale, precum pictura, sculptura sau arhitectura. El se păstrează chiar şi atunci cînd metoda deconstrucţiei este aplicată la extrem, după cum se întîmplă în cazul instalaţiilor audiovizuale ce implică timpul conceptual, sau al utilizării tehnicii colajului şi al automatismului suprarealist în literatură. Acest model universal constă dintr-un echilibru iniţial, urmat de un dezechilibru şi o dezvoltare, care conduce spre o concentrare maximă de energie, o culminaţie şi un deznodămînt plasat în punctul Secţiunii de Aur, ce sfîrşeşte printr-un nou echilibru. Ciclul este reprodus la nesfîrşit în natură, fiind aplicat la toate nivelele sale. Este ritmul vieţii. Scopul acestei căi ar fi de a revela în momentul culminaţiei cel de-al Patrulea Element, prezenţa atemporalului în timp, o armonie şi un echilibru subtile care se menţin în dezechilibrul şi haosul extrem. Participînd la acest proces din natură, trecînd prin această experienţă, aflăm ceva care nu poate fi pierdut niciodată, ceea ce e infinit, complet prin sine, etern şi indestructibil, armonia care domină în haos, lumina care învinge întunericul şi astfel ne depăşim neîncrederea şi devenim fermi şi puternici. Din momentul cînd găsim o dovadă vie sigură a prezenţei acestui echilibru superior, nici o forţă, nimeni şi nimic nu ne mai poate influenţa. Atunci ne autodepăşim şi transcendem lumea. Acest moment decisiv este prezent într-o piesă muzicală, într-un subiect de ficţiune, într-o viaţă de om şi în evoluţia unui univers. Este important să-l cunoaştem.

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube