Începând cu Avatar (2009), în regia și după scenariul lui James Cameron, personajele construite digital peste jocul unor actori reali, a căpătat amploare și calitate, mai ales prin dezvoltarea tehnologiilor de prelucrare digitală. Nu fără motiv am pomenit de Cameron. Acest proiect Alita: Battle Angel a fost unul de rezervă pentru regizor, care-l dorea făcut înainte de Avatar! De altfel el co-semnează scenariul filmului. La pupitrul regizoral este nimeni altul decât Robert Rodriguez, care s-a remarcat prin Sin City (2014) și Planet Terror (2017), ca un maestru al suspansului și al efectelor speciale.

Subiectul filmului este unul pe placul majorității oamenilor mulându-se bine pe realitățile zilei de azi, de la noi, din alte locuri. Un paria al societății, o adolescentă pe jumătate mașină, pe jumătate om, aruncată efectiv la gunoi de o clasă de stăpâni ce locuiește într-un oraș suspendat, este găsită și recuperată de un medic plin de compasiune.

Fac aici o paranteză amintind de două filme în care regăsim orașe suspendate: Elysium (2013) și serialul Carbon modificat (2018, după romanul cu același nume de Richard K. Morgan). În primul insula de bogăție este situată pe orbita pământului în timp ce în al doilea bogații, devenind practic nemuritori prin tehnologia clonării, își construiesc casele pe platforme dincolo de nori. Nu pot să trec cu vederea că există un șablon în toate aceste trei filme (și nu numai); societatea devine bipolară, clasa de mijloc dispare, cei cu averi extravagante se rup de cei mulți și săraci, bunăstarea celor din clasa de sus este râvnită de ceilalți la moduri aproape patologice.

Scenariul și caracterele au la bază seria de benzi desenată manga Gunnm, de Yukito Kishiro, publicate la începutul anilor 90, urmată de mai multe filme anime cu același subiect. Un exemplu de anime este aici: Gunnm : Battle Angel Alita OVA 1993 (English subtitles). Ca să realizați ce cunoscută este eroina Alita este suficient să vă spun că există nouă volume de manga cu aventurile acestui personaj.

Fascinația pentru benzile desenate japoneze, numite manga, și animațiile, numite anime, a debutat la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90, când, sub puternica influență a romanului Neuromancer (1984), de William Gibson, au apărut o serie de personaje de tip ciborg, eroi, uneori singuratici, alteori înconjurați de prieteni, întotdeauna din clase dezavantajate, care luptă împotriva unor corporații extrem de puternice, a căror scopuri malefice trebuie descoperite și oprite. Genul acesta de erou cibernetic a prins excepțional de bine în cultura japoneză, de unde a început să fie exportat și în occident, fie direct ca manga și anime, fie reinterpretate ca filme. Nu întotdeauna transpunerea în lung metraje s-a dovedit reușită, de exemplu Ghost in the Shell (2017) cu eroina interpretată de „alba” Scarlett Johansson, a fost întâmpinată cu ostilitate de fanii seriei!

Din păcate, de prea multe ori, atenția cade pe aspectele rasiste ale unor adaptări cinematografice după lucrări manga sau anime. Așa cum nici Europa nu scapă prilejul de a se arăta nemulțumită de preschimbarea unor eroi cunoscuți ca albi, în negri, sau asiatici. Aspecte frivole ale artei ce capătă valoare în mințile încinse ale unor extremiști ai purității, incapabili să guste arta ca atare. Cu atât mai neplăcut cu cât zona sefeului ar fi trebuit să fie una a deschiderii spre nou, spre libertate și echitate socială. Politica de prea multe ori își face simțită prezența în limbajul artistic.

Dar, suficient cu parantezele. Aruncată la gunoi, Alita nu-și mai amintește trecutul, numele, sau cu ce se ocupa. Salvatorul ei, doctorul Dyson Ido, excelent interpretat de dublul câștigător al premiului Oscar Christoph Waltz, are un cabinet de chirurgie cibernetică, cu alte cuvinte, pacienții lui sunt ciborgi, parte ființe umane, parte artificiale. El o găsește pe Alita și o readuce la viață, oferindu-i sfaturi, protejând-o și adoptând-o ca pe o fiică. Însă Alita nu este o simplă figură frumoasă, trecutul începe să o prindă din urmă, sub presiunea unor interese mercantile, obligând-o să-și asume un rol de lider în Orașul de Fier.

Un film bine construit, atât tehnic, cât și artistic. Fiecare element din scenele de început capătă sens în a doua jumătate a filmului, începând cu jocul tinerilor din stradă, până la simpaticul cățel salvat de Alita. Un singur regret, finalul este stupefiant de abrupt.

Daniel Timariu

Daniel Timariu

Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT. A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Nautilus, Revista de Suspans, Iocan, Știință & Tehnică și Argos. Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016, Premiul RomCon 2017) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016); Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman; Tenebre. Labirintul (Tritonic, 2016); Domino (în colaborare cu Lucian-Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib, Tritonic, 2017) – povestiri polițiste și altele.

More Posts