GSF53 banner1

          Apărut în anul 2004 la editura Amaltea, volumul de proză scurtă An/Organic semnat de scriitorul și criticul Florin Corneliu Pîtea continuă să fie un recital literar excepțional, chiar și unsprezece ani mai târziu. Spectaculos ca tematică și execuție, volumul ridică însă niște întrebări interesante referitoare la modul în care cititorul de SF&F l-ar putea recepta astăzi.

          Într-o lume în care adolescenții sunt mai la curent cu minunile oferite de tehnologie decât părinții lor, într-o epocă în care ni se pare la fel de firesc să avem Wi-Fi exact cum avem aer, mai este interesant oare un volum ce explorează filonul clasic al cyberpunk-ului? Ne mai putem raporta astăzi la Gibson și Sterling așa cum o făcea generația anilor 2000, care abia descoperea și începea să înțeleagă tehnologia? Sau este acest volum cu atât mai valoros acum cu cât, imaginând și prefigurând viitorul, universul creat de Florin Pîtea se apropie într-un mod terifiant de realitatea zilelor noastre?

          Pentru a răspunde acestor întrebări mă voi referi mai întâi la partea a II-a a volumului (din cele trei câte sunt în total) ce poartă numele An/Organic. Suntem invitați într-o lume post-umană, hi-tech, ce pare a avea un destin sumbru și marcat de prezența omniscientă și omnipotentă a unui organism autocrat de tip Big Brother. Autorul îl denumește Comindserv și orice v-ați imaginat mai rău despre dictatură, distopie orwelliană, Corporație, Sistem, Miliție și impunerea autorității, Comindserv-ul realizează cu succes. Și nu, nu este format sau condus de oameni…

          Suntem invitați într-o lume plasată în Statele Unite de Vest, aflate acum sub apă. Los Angeles-ul arată ca o „Veneție atrofiată” iar personajele fac surfing printre zgârie-nori, căci nivelul apei este la înălțimea acoperișurilor. Suntem într-o eră post-Jihad, abia supraviețuindu-i, dar în care am cucerit spațiul, atât cel real, cât și cel virtual. Cele mai de preț bunuri sunt datele informatice, iar grupările mafiote sunt mai puternice ca oricând. Se face trafic de date, se creează realități virtuale și toată lumea caută ceva sau pe cineva, în timp ce nimeni nu prea știe ce planuri au Orbitalii. Puținii locuitori probabil nici nu ar putea să se mai încheie la șireturi fără ajutorul inteligenței artificiale, iar indivizii „întreprinzători” sunt băgați în toate afacerile legale și ilegale posibile, de la trafic de arme, la agenții matrimoniale și organizarea de operațiuni de comando pentru a scoate alți indivizi din pușcărie. Peste toți și toate Comindserv-ul stăpânește neobosit, infiltrat până și în visele oamenilor, controlându-i ca pe niște sărmane păpuși.

          Dincolo de atmosfera întunecată, pesimistă și sinistră ce reprezintă liantul celor 13 povestiri care alcătuiesc această parte a cărții, talentul autorului se remarcă prin juxtapunerile pe care le creează între personaje, locuri și idei. Desigur, fiecare povestire poate fi citită independent de celelalte, dar împreună formează unul dintre cele mai fascinante universuri cyberpunk ce au binecuvântat literatura SF&F contemporană. Un puzzle desăvârșit în care figuri recurente se suprapun peste istorii, destine și momente mai mult sau mai puțin intersectate, An/Organic ca tot narativ unitar este și o fascinantă provocare intelectuală pentru cititor. După ce te îndrăgostești iremediabil de Alex Dickinson (în legătură cu care te bucuri că e personaj pozitiv și nu negativ), după ce suferi alături de Emma cea crucificată, după ce te îngrozești de implicațiile dezastruoase pe termen lung pe care le-ar putea avea ecologismul și obsesia pentru salvarea naturii (paradoxal, nu-i așa?), după ce încerci să cuprinzi cu mintea adevăratul rol și scop al nanozoarelor – entități capabile de inteligență, autoprogramare şi autoreproducere – și , în sfârșit, după ce tremuri la fiecare pagină neștiind cine este de fapt bun și cine rău, îți dai seama că Florin Pîtea ți-a făcut un cadou literar și intelectual pe care nu ai dreptul să îl refuzi.

          Răspunsul la întrebările puse mai devreme se conturează astfel pe măsură ce înaintăm în povești, devenind clar că nu poate fi vorba de anacronism. Din contră, acum mai mult ca oricând, acest volum merită citit pentru că unele concepte, idei și viziuni au avut o bătaie atât de lungă, încât merită explorate și savurate din plin în prezent.

          Un alt atu al autorului este modul în care acesta știe să dozeze umorul și referințele culturale pentru a mai îndulci negura ce caracterizează atmosfera generală din acest calup de povestiri. Florin Pîtea reușește să facă pastișă acolo unde nimeni nu s-ar gândi nici măcar să încerce, iar la tot pasul în An/Organic dai de cele mai neașteptate personaje: Jimi Xendrix, Fletcher Christian, Sherlock Holmes și Watson, Jack Spintecătorul și mulți alții.  

          Există un risc asumat de autor, acela ca nu toți cititorii săi să facă foarte rapid conexiunile cu unele personalități sau evenimente reale la care Florin Pîtea face trimiteri, dar cu toate acestea referințele pot fi și o provocare la lecturi suplimentare, la documentare și cercetare, lucru care nu poate dăuna nimănui.

          Aș subestima cumplit și de neiertat acest calup de povestiri dacă aș spune că se încheie apoteotic. Se încheie cum puține lucrări se mai încheie astăzi, și anume cu o idee, ba încă o idee atât de bizară, că te va ține treaz câteva nopți întrebându-te „dar ce-ar fi dacă?”

          Cele două părți care mărginesc calupul de povestiri An/Organic se numesc România? (cea care deschide volumul)  și respectiv Alte tărâmuri (ce încheie această superbă aventură literară) și sunt semnificativ mai scurte ca întindere. România? cuprinde 3 povestiri, dintre care Alături de tine are nerv și vână și orbitează cu succes terror-ul pentru a „pregăti” cititorul pentru ce va să vie. Celelalte două, Fricțiuni și Transhumanță la est de mileniu dezvăluie încă puțin din dimensiunea de umorist a autorului.

          Ultima parte a cărții – Alte tărâmuri – cuprinde două povestiri. Veniți afară începe ca o povestire cu zombi și se încheie cu o satiră la adresa omenirii pusă față în față cu a doua venire a Mântuitorului. Trebuie să o citiți ca să vedeți toate implicațiile și să gustați viziunea unui scriitor care nu se ferește de tabu-uri, ba chiar din contră.

          Ultima povestire – Pui de lup, inimă de șarpe – ar merita o recenzie separată, dar suntem constrânși de spațiu. Aș zice că puțini autori sunt în stare să facă un experiment literar atât de izbutit cum este acest high fantasy inspirat din opera lui Tolkien. După cyberpunk poate scrie Florin Pîtea un high fantasy ce are toate calitățile unui mare roman, dar care este condensat numai în câteva pagini? Da, și o face atât de bine, că cititorul, ca și mine, își va dori mai mult. Inițial m-am gândit că această povestire merită acel „ecran lat” pe care chiar Florin Pîtea îl promovează când vine vorba de fantasy, dar tocmai stilul acesta comasat face textul să fie excepțional de bun. Nu aș minți dacă aș spune că Pui de lup, inimă de șarpe are poate una dintre cele mai bune scene de deschidere din câte am citit până acum în fantasy-ul românesc și internațional. De o forță vizuală colosală, cu un ritm al frazei ce cade greu, pe frecvența bătăilor de inimă, începutul poveștii m-a purtat prin toată opera lui Tolkien și mi-a evocat imagini și emoții pe care le asociez cu Stephen King și chintesența răului creat de acesta – Randall Flagg – în Turnul întunecat, Apocalipsa și Ochii dragonului.

          O operă de o mare însemnătate în istoria SF-ului românesc contemporan, An/Organic este un volum pentru cititorii vechi și noi care au destul curaj cât să se aventureze în lumi stranii, istorii alternative, cyberpunk pur și dur, pastișă, știință și tehnică și o bogăție ideatică excepțională. Menit să pună pe gânduri, să distreze și să incite mintea și sufletul, scris cu o virtuozitate artistică greu de egalat, întreg volumul An/Organic este, așa cum au considerat și alți critici, numai „vârful aisberg-ului” creației lui Florin Pîtea. De-a lungul vremii acesta s-a dovedit a fi un adevărat maestru al SF-ului românesc și este clar că orice va publica de acum încolo merită citit. A doua oară, a treia oară…

Deea Sterea

Deea (Andreea) Sterea (nascuta in 1982 la Constanta) si-a inceput cariera ca psiholog si manager de proiect. In ultimii ani a activat ca agent literar, editor in cadrul editurii Nemira si redactor sef al Revistei Suspans.ro, colaborator al editurii Millennium si Revistei Galileo. Din 2015 este directorul editurii Crux Publishing si initiatoarea campaniei #traiestefantastic ce are ca scop promovarea autorilor romani contemporani.

More Posts - Website