„Ciuma stacojie” de Jack London a apărut la editura „Integral”, în 1991. Am cumpărat cartea cu câţiva ani în urmă. Nu auzisem de ea, dar titlul şi numele autorului m-au determinat s-o cumpăr. Prima lecturare mi-a lăsat un gust amar; nu ştiu ce mă aşteptam să găsesc între coperţile acelei cărţulii de buzunar, dar, oricum, nu această povestire destul de scary pentru gusturile mele de atunci.

N-am redeschis-o până de curând, influenţată de previziunile mai mult sau mai puţin fantastice răspândite în mass-media. Un respectabil domn Camping ne anunţă de un octombrie apropiat, în timp ce un monument din Mexic vorbeşte despre încheierea celui de-al cincilea ciclu al soarelui mayaş. Arme biologice şi chimice, dezastre naturale, alinierea planetelor; cu aproape o sută de ani în urmă, Jack London ne povestea despre o boală contagioasă, rămasă fără antidot, din cauza iuţelii cu care se răspândea molima.

Autorul ne aduce în prin plan un bunic, James Howard Smith, fost profesor de literatură care le destăinuie ignoraţilor săi nepoţi, cu denumiri stângace, Edwin, Bot-de-Iepure şi Hu-Hu cum a supravieţuit “morţii stacojii”.

Având o perioadă de incubaţie înşelătoare, de la doar câteva ore la un număr indecis de zile, bolnavii nu puteau fi depistaţi prea uşor. Smith urmăreşte evoluţia bolii, ascultând ştirile de la radio; flagelul ce apăruse mai întâi, în San Francisco se va răspândi rapid în Asia şi Europa.

Smith le descrie haosul creat în urma pandemiei, imagini de coşmar în care oamenii jefuiesc, ucid şi în final, mor răpuşi de ciumă, împânzind străzile oraşului. Diferenţele sociale dispar, supravieţuitorii sunt obligaţi să-şi ia viaţa de la cap, adunându-se în triburi şi practicând meseriile epocii de piatră.

În acest post-apocaliptic 2037, copiii folosesc un dialect al limbii engleze, demult pierdute, aşa că nu înţeleg multe lucruri din ceea ce, pentru ei, este o poveste izvorâtă din mintea sucită a bunicului. Educaţia nu există şi nici nu o necesită în mediul lor, cu atât mai puţin, folosirea produselor de igienă intimă, cum ar fi săpunul, despre care nici nu auziseră.

Lumea civilizată s-a prăbuşit brusc, dând la iveală o populaţie primitivă, sălbatică, de început de lume. Edwin pare să asculte totuşi cu luare aminte spusele bătrânului; poate fi un semn că speranţa există şi că, trecând peste perspectiva sumbră a lui London, civilizaţia va renaşte ca un phoenix.

Aurelia Chircu s-a născut pe 13 februarie 1980 în Bucureşti. Activitatea literară şi-a început-o în 1996 când a publicat în revista şcolară Noi despre noi din Alba-Iulia. A publicat în în revistele online Egophobia, Faleze de piatră şi Suspans.

Aurelia Chircu

Aurelia Chircu s-a născut în Bucureşti, pe 13 februarie 1980. A absolvit Facultatea de Limbi Străine, secţia engleză-germană şi este traducător. A debutat pe hârtie într-o revistă şcolară, apoi online, în Faleze de piatră. A mai publicat în revistele online: Suspans.ro, Revista de Suspans, Nautilus, Egophobia şi Srsff. Una din prozele ei, "Regis de Aeterrnum" a fost citittă în Clubul de Iniţiativă Literară. Este o pasionată a genului fantesy, dar a încercat şi genul poliţist, de altfel, policierul fantastic "Din ştreang" fiind şi lucrarea ei preferată. "

More Posts