GSF87ban01-650 

          2018, editura Crux Publishing, 296 pag., ISBN 978-606-94361-6-5

         

          George Cornilă are în spate o carieră literară ce adună laolaltă povestiri și romane, ba chiar și o trilogie, Regele lupilor. Recunosc că, deși auzisem de numele lui, l-am citit pentru prima dată relativ recent, în paginile virtuale ale Revistei de suspans. Am fost cucerit imediat de stilul cald, de farmecul cu care știa să-și spună poveștile ce purtau cititorul pe toate meridianele globului, asemenea minunatelor istorii pline de aventuri ale secolului al XIX-lea.

arlequine-george-cornila-crux-publishing          M-am bucurat, așadar, să aflu că avea să reunească textele sale într-un volum și m-am grăbit să-l cumpăr odată cu lansarea sa la Târgul de carte SF&F Final Frontier.

          Cele 22 de povestiri adunate între copertele cărții Arlequine sunt împărțite în patru secțiuni: Iezme, Fiare, Otrăvuri și Lumi. Autorul dovedește că a studiat cu pasiune istoria și geografia diferitelor ținuturi. că-i plac poveștile de demult, basmele, legendele, enigmele neelucidate. El profită de cunoștințele lui enciclopedice pentru a crea cadrul potrivit unor istorii ce cochetează cu realismul magic, sporind astfel savoarea textelor.

          Într-un fel, fata din povestirea ce deschide volumul, plimbându-se pe străzile unui Paris din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, poate fi privită ca un ghid. Am putea considera că ea ne poartă aleile întunecate, înguste, deschizând la întâmplare uși în spatele cărora se ascund povești spuse de bătrâni unor copii ce ascultă cu gurile căscate, ori istorii aduse de călători de pe meleaguri îndepărtate – fie ele trăite sau transmise din gură în gură. Pentru că stilul lui George Cornilă te determină să pui deoparte ideile preconcepute și să te lași purtat de narațiune, căutând sensuri pe care, extrem de probabil, autorul nu s-a gândit să le pună acolo. Dar, de frumusețe, simți că s-ar potrivi.

          Prima secțiune, Iezme, mi s-a părut cea mai solidă. Proza are nerv, consistență și mister, constituind un început perfect, menit să țină cititorul în priză, să-l determine să dea pagină după pagină. Nu pot alege un text anume, toate cele șapte părându-mi-se foarte bine construite.

          În cea de-a doua, Fiare, autorul își permite să ia un pic piciorul de pe accelerație, lăsând mai mult loc pentru povești, pentru descrieri. Aurul reginei și Cenușă walaani reprezintă, din acest punct de vedere, povestirile care m-au vrăjit cel mai mult – poate și din cauză că le citisem anterior în revistele online, iar asta mi-a permis să le descopăr noi valențe dincolo de valoarea literară. Tot a doua lectură mi-a permit să-mi schimb impresia despre Inimă-Albastră, o repovestire a binecunoscutului basm Frumoasa și Bestia. Inițial, am privit-o ca pe o idee amuzantă în care avem un protagonist bărbat și o Bestie feminină, dar recitirea mi-a dovedit că e mai mult de atât. Doar finalul m-a dezamăgit. Știu, este specific realismului magic să lase lucrurile neexplicate, oarecum „în aer”, dar în cazul de față am simțit că era nevoie de mai mult.

          Partea a treia, Otrăvuri, nu este neapărat mai slabă, ci s-a îndepărtat puțin de gusturile mele. Textul care părea să-mi ofere o altă experiență, Ora 5 în Pall Mall – desprins parcă dintr-o poveste cu Sherlock Holmes – are câteva erori mari de logică, din păcate, ceea ce i-a anulat toate meritele. Rețeta care a mers în, de exemplu, în Cazul domnului Vaščák și Cine l-a omorât pe Gregor Samsa nu s-a potrivit aici. Dacă acolo ideea polițistă și-a putut găsi rezolvarea pe tărâmul horrorului, aici aveam o cu totul altă abordare, ce necesita coerența și rigoarea deducției logice.

          În ultima secțiune, Lumi, autorul virează către science-fiction. Textele sunt bune, dar mi s-a părut că le lipsește savoarea poveștilor dinainte. Iar asta, în contextul ansamblului, le scade valoarea. Fals, cel mai probabil, dar – cel puțin în cazul meu – un volum îmi dă o impresie per total, nu pot lua povestirile „rupte” din context, din atmosferă. Prin urmare, deși mai apropiate de gusturile mele față de celelalte – eu nefiind un fan al realismului magic – nu mi-au oferit aceleași trăiri ca primele două treimi ale volumului.

          Pot spune că nerăbdarea cu care am așteptat apariția cărții a fost justificată și mi-a oferit satisfacția preconizată. George Cornilă știe să spună povești, o face cu mult har, știe să capteze cititorul și să-i ofere informații din sumedenie de lumi și timpuri, fără a-i da impresia că-l sufocă, ci, dimpotrivă, vrăjindu-l. Arlequine reprezintă un volum solid, pe care-l recomand tuturor celor care vor să se delecteze cu o lectură de calitate, o promisiune pentru alte volume la fel de fermecătoare.

         

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts