GSF42 banner 610

          Luptătorii cap-de-berbec duc o luptă în deşert cu oştenii-umbră, cei cu două dimensiuni. Unde? În apropiere de Terimeea. De ce? Pentru că fiecare armată se supune câte unui vrăjitor însetat de putere. Cum se termină lupta? Cum decide balaurlătorul.

          M-a dus gândul la poveştile orientale, unde personajele se intersectau în aventurile lor şi interveneau, fără să ştie, în destinul comunităţii. Diferenţa o fac anecdotele moderne, referirile la studii de piaţă şi marketing.

          Personajul principal, Taravik, e un curier ce preia diverse misiuni  prin deşert călare pe pegasul Kostik, cel cu o singură aripă, mult mai înţelept decât stăpânul său. Din dorinţa de a recuceri femeia iubită, pe Marieţa, Taravik descuie poarta închisă a trecutului. Un alt personaj o va deschide, devenind gazda unui vrăjitor neîmpăcat cu lumea întunericului.

          E un tărâm imaginar, unde statuile zeilor fac cu ochiul aleşilor, iar pegasul ţine lecţii moralizatoare în timp ce străbate deşertul. Balaurii ce nu pot scuipa flăcări încearcă să sufle jăratic, se opăresc şi beau apă rece, iar asta le provoacă o laringită. Când sunt călcaţi pe coadă (la propriu), îşi descoperă puteri pe care nu le bănuiau.

          Deşi asistă la diverse manifestări ale fantasticului, viaţa personajului principal nu e influenţată de acesta. Împreună cu Marieţa cea muncitoare şi hotărâtă, se mută în casa obţinută de ea  după dezvoltarea unei afaceri şi se pregăteşte, alături de Kostik, pentru noi aventuri.

          Ce a adus nou: alături de un vrăjitor, progresul nu mai necesită tehnologie.

          Cu ce am rămas: „Unii nu-și dau seama niciodată de faptul că soarta le este binevoitoare. Li se pare că viața este un șir de întâmplări cu efecte favorabile pentru ei și cu urmări catastrofale pentru alții. Nu se gândesc nicio clipă că nimic nu-i întâmplător și că totul a fost pregătit din timp pentru cei iubiți de zei. Pe de altă parte, zeii sunt, în mare măsură, ipocriți. Poate că fac asta pentru binele nostru, poate că noi nu suntem pregătiți – moral și intelectual – să acceptăm lumea așa cum este și avem nevoie ca adevărul să fie înfrumusețat un pic. Căci zeii ne-au tot vorbit despre liberul-arbitru, despre dreptul omului de a-și alege drumul în viață și de a opta pentru virtute sau pentru păcat. Dar iată, din când în când apare câte un detaliu, câte un mic amănunt, scos la iveală de cineva incapabil să-i priceapă înțelesul, care demonstrează că cel puțin unii dintre noi nu au nevoie să aleagă, pentru că au ales alții pentru ei.”

Teodora Matei

Teodora Matei

Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) a publicat proză scurtă in revistele Nautilus, Gazeta SF, Fantastica, ficțiuni.ro, Revista de supans, începând cu anul 2012. Contribuţii în reviste, antologii, volume colective: "Kowalski '67" - antologia digitală a Gazetei SF 2014 "Bumerangul lui Zeeler", „Ghinion!” - antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013" editura Adenium, „E-51741” – revista CPSFA nr. 28, „Soft” – volum colectiv „Exit", poezii în „Gazeta cărților" (editată de biblioteca Nicolae Iorga-Ploiești) și „Revista bibliotecarilor prahoveni”. Romane: „Omul Fluture”, în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan (noiembrie 2015, editura Tracus Arte), „Stăpânul castelului” (iunie 2016, editura Tritonic), „Cel-ce-simte” (august 2016, editura Tritonic), „Tot timpul din lume” (ianuarie 2017, editura Tritonic).

More Posts

Follow Me:
Facebook