Redactor sef: Alexandru LAMBA
Redactor sef-adj.: Alexandru Ioan DESPINA
Redactia: Marcel GHERMAN, Teodora MATEI, Bogdan S. POPESCU, Sorin Catalin TRASCU
Contributii grafice: John DOBRO
Editor / Director: George SAUCIUC
Author Archive

Fascinatio letalis

                    Multe i se puteau reproşa Adelaidei, dar nu şi aceea că ar fi fost o soţie nepăsătoare. Fiindcă dacă iubea pe cineva pe lumea asta, acela era soţul ei, contele Daphin de Chavaran şi tot el, unica persoană care o ştia cu adevărat pe femeie.           Iubea bunătatea acestui...

Out nihil: MS 408

                    Keppler, Sanrijea, 2581                     „Scumpă Eridani-Rhea,                     Nu ştiu dacă vei citi vreodată aceste rânduri şi dacă vei răsfoi cartea cu poze în care voi pune scrisoarea, dar simt că e datoria mea faţă de tine şi de omenire să vă las acest manuscris.           Cartea este...

Suflet de viking

          Vântul şuiera răvăşind pânzele cortului. Rochia de lână bleumarin cu petice din piele maronie şi rubine pe mâneci, strânsă pe mijloc cu o centură lată de piele neagră, era prea subţire ca s-o apere de frigul ce se lăsase. Îşi simţea trupul şi mâinile îngheţate, lacrimile i se uscaseră pe obraji, iar grumazul o...

Între Tarbes şi Toulouse

          Drumeagul dintre Tarbes şi Toulouse, aceeaşi rută blestemată. Leonard îşi puse mâinile în şolduri şi clătină din cap. Crezuse că a doua oară ajunsese acolo fiindcă nu se concentrase suficient, dar iată că şi de data aceasta nimerise la răspântia ce ducea spre ultima lui destinaţie.           Putea să fie, în...

Corespondenții

          Întâlnirea aceasta era total nepotrivită. Nu avea nici timpul şi nici dispoziţia necesară şi, având în vedere persoana pe care o întâlnea, nici nu voia să le aibă.           Era o situaţie penibilă. Fata aceea trebuia să fie mulţumită că-i răspundea la banalele ei scrisori; dacă mama lui, care auzise despre...

În luna de miere

          – Ieşi afară, puturosule! Aşa te-am învăţat eu să te porţi cu musafirii? A stat omul ăla pe marginea de la şifonier că fotoliul era ocupat cu hainele neîmpăturite!           – Care om, mamă?           – Numai prostii faci! Cum ai făcut şi ieri de-ai lăsat cuţitul ăla în pat să...

Întunericul sinelui (VII)

          – Scopul şi durata vizitei.           Vocea creaturii bondoace, apărută ca din senin în faţa lui, îl aduse la realitate.           – Po-poftim?… se bâlbâi Darkmound, aruncând priviri speriate în jurul său.           Se aflau pe acelaşi platou, iar piticania lovea ritmic, nerăbdătoare, cu pixul în carneţelul deschis din mâinile...

Întunericul sinelui (VI)

            Darkmound îşi termină prânzul şi se ridică de la masă, privindu-l întrebător pe înger.           –  Acum sunt pregătit, spuse cu hotărâre. Nu voi mai face mofturi, nu mă voi mai  purta ca un copil răsfăţat.           Angel îl privi zâmbind şi îi făcu semn să se aşeze înapoi...

Întunericul sinelui V

            După o vizită bine meritată la baie, îngerul şi sinucigaşul se întoarseră la cantină, unde, imediat ce se aşezară, Darkmound strigă să i se aducă rapid un menu.           – În iad nu se mănâncă, îl lămuri Angel, ne vom îndestula cu aburul mâncărurilor care au fost dăruite în amintirea noastră. De fapt,...

Întunericul sinelui IV

         Deschise o revistă de turism pe care o răsfoi, plictisit. Sesiză o uşoară mişcare, dar n-o lua în seamă, convins că acel foşnet fusese produs de cuplul vârstnic, ce se aşezase pe canapeaua din spatele lui.          – Ia uite aici, ce imagini interesante! îi răsună în urechi o voce familiară. N-ai vrea să mergi la...

Întunericul sinelui (III)

            Nu înţelese imediat la ce se referea păcatul acela, fiindcă altfel, nu şi-ar fi făcut probleme. Darkmound îşi închipuia că va apare iar vreo scenă din trecutul lui şi dacă Angel făcea asta din nou, bărbatul era pregătit să-l bată.           Auzindu-l, îngerul îşi îngustă privirea, dar n-apucă să ia...

Întunericul sinelui (II)

           Cum scara nu avea balustrade şi treptele erau ciobite pe alocuri, Darkmound avea senzaţia că din clipă în clipă avea să alunece în gol. Nu-i era teamă că s-ar fi lovit în cădere, ci să nu nimerească în mijlocul vreunui grup de drăcuşori, pe care ar fi trebuit să-i bată...