Redactor sef: Alexandru LAMBA
Redactor sef-adj.: Alexandru Ioan DESPINA
Redactia: Marcel GHERMAN, Teodora MATEI, Bogdan S. POPESCU, Sorin Catalin TRASCU
Contributii grafice: John DOBRO
Editor / Director: George SAUCIUC
Author Archive

Uniţi în moarte

Death is the road to awe   Nu-şi închipuise astfel trecerea sa dincolo. În orice colţ al lumii şi orice i-ar fi curmat viaţa, afară de adâncurile apei şi ale pământului, un prinţ este adus în ţara sa şi îngropat cu fastul cuvenit fiecărui uns al Celui Sfânt. Numai Ketari avea să meargă singur pe...

Aceleaşi vremuri tainice (III)

  [„Come what may... „ – Moulin Rouge] Dacă socoţi că o persoană nu se poate schimba, înseamnă că eşti sceptic. Dar ca să ajungi să crezi că nu mai există niciun strop de răutate în inima acelui om, atunci eşti naiv. Sunt prea izolate cazurile în care om se poate schimba complet şi ar...

Aceleaşi vremuri tainice (II)

[„Forget about the Past, Forget about the Guilt” Tito and Tarantula „Back to the house that love built”]  -   Te-ai gândit măcar o clipă că s-ar putea să nu-i mai vezi niciodată?! Că pentru o tulburare de o secundă, ai putea să pierzi tot ce-ai câştigat cu atâta efort?… Femeia suspină şi-şi şterse, supărată, lacrimile...

Aceleaşi vremuri tainice (I)

Atunci când e prea târziu, în ochii lor se ivesc licăririle unei furii mute şi gurile rostesc, pentru întâia oară, că trebuia să ceri ajutor, dar n-ai făcut-o. Acesta nu e decât un mod de a se disculpa; n-ar recunoaşte nicicând că au fost prea atenţi faţă de ei înşişi şi n-au avut urechi pentru...

Străinul din dormitor

Trezirea se produse cu o bruscheţe dureroasă. Inima îi zvâcnea de abia mai putea să răsufle şi-şi simţea gura plină de un gust indefinibil şi totuşi atât de cunoscut şi de necesar. Era ca şi cum visase acel gust, iar el persistase în mod straniu şi după trezire. Deschise ochii, dar nu văzu mai nimic,...

Vremuri tainice (V)

Greu de acceptat ca o persoană pe care abia o cunoscuse să îl determine a se îndoi de acţiunile lui, când nici propriii părinţi nu-i inspiraseră vreodată respectul şi ascultarea. Nu se simţea vinovat de denunţarea lui Sakis şi, totuşi, nu putea susţine privirea întristată a Jelenei. Vagonul în care urcaseră nu era aglomerat şi...

Vremuri tainice (IV)

Jed auzise deseori că înaintea morţii îţi revezi cele mai importante etape ale vieţii, dar n-o crezuse niciodată. Probabil că asta li se întâmplă doar acelora care mor în patul lor şi s-au resemnat demult cu ideea propriei dispariţii. Puţin îi păsa dacă murea azi sau peste cincizeci de ani, dar, asemeni Jelenei, nici el...

Vremuri tainice (III)

*** Jed îşi verifică conţinutul genţii şi descoperi, cu uimire, că nu lipsea nimic. Avu impresia că pământul vibrează sub tălpile sale, dar crezu că i se întâmplă din cauza nervilor. - Mi-a fost teamă pentru Love, recunoscu bărbatul, cu sfială. N-ar fi contat, dacă m-ar fi bătut, dar n-aş fi suportat să văd cum...

Vremuri tainice (II)

Îşi scoase laptopul din geantă şi se conectă la internet. Căutând pe google informaţii despre ziua aceea, găsi o listă a motivelor pentru care era imposibil să fie ultima zi de pe pământ. Unele din cele douăzeci şi unul de motive pentru a douăzeci şi una zi a lunii erau chiar haioase; cutia cu lapte...

Vremuri tainice (I)

Cine poate şti cu exactitate, când a început şi când se va termina totul? Când se va întoarce lumea în haosul primordial, din care nu va mai renaşte asemeni păsării de foc? Biblia ne spune că toate acestea se vor petrece curând, dar oare cât înseamnă două mii unsprezece ani, când Eternitatea măsoară veacurile ca...

Apocalipsa după London

„Ciuma stacojie” de Jack London a apărut la editura „Integral”, în 1991. Am cumpărat cartea cu câţiva ani în urmă. Nu auzisem de ea, dar titlul şi numele autorului m-au determinat s-o cumpăr. Prima lecturare mi-a lăsat un gust amar; nu ştiu ce mă aşteptam să găsesc între coperţile acelei cărţulii de buzunar, dar, oricum,...

Diafanitate

De plictiseală, Rhea învârtea lin între degete mânerul argintat al lornionului închis, prin  care-şi studia, distrată, viitorului mire. Găsea mereu o plăcere sadică în această îndeletnicire, fiindcă ingeniosul instrument, dăruit de naşa ei, taman în ziua logodnei, îi permitea să vadă prin magica lentilă care era adevărata faţă a persoanelor din jurul ei. Dax Ayan...