GSF80 banner-650

          Pă pădurar, tătă lumea îl ştie dă bolund şî dă duşman al omenirii. Chestia îi dă când Bolundu’, că aşe îi  numelen sat, o vint  sara den pădure cu vârcolacu’ pă umăr, dă so spăriet tăte ţaţele şî pruncii. Tu, mă bolundule, o zâs cătă iăl nea Titică, mă, tu, mă bolundule, du hiara ndărăt în pădure, mă! Da’ Bolundu’ no zâs nimica, şî sara vârcolacu’ so dat la neşte ţaţe dă leo spăriet aşe dă mult, că ţaţele o zîs dupaia dă Bolundu’ că iăl îi vârcolacu’.

          Bolundu’ zîce căi leat cu Anuţa lu’ Titică. Da’ Anuţai mai frumuşîcă ca Bolundu’, că aistai amuşînat dă hiare tătă zâua, pân coclauri, pă un să duce iăl.

          Da’ întro zîuă, tăt pă Bolundu’ o picat măgăoaia, că io vint Anuţa cu tronc. Şî so dus Bolundu’ la iea, făr’ săl vază ăl bătrân, Titică, că aista îi ierea cu lehamite decân’ cu vârcolacu’, şî i-o zâs aşe: tu fătucă, io pohtesc a te avea pă tine, frumoaso. Da’ Anuţa i-o zâs lu’ Bolundu dute mă dacilea mă, tu nu te vezi cât ieşti dă bou? Io să mă dau dupe unu’ ca tine? Şî nu so dat cu iăl, o aflat şî Titică ăl bătrân şo râs dă Bolundu’ – ha! ha! zâce, că Bolundu’ o pohtit la hiemea! Ha! Că nu io dau, zâce, nici mort, ha! ha! ha!

          Aşe că Bolundu’ o hiert hierean iăl fo trei zâle, da dupaia so dus iar Bolundu’ la Anuţa şî io zâs lu’ Anuţa aşe: tu Anuţă, dăte, tu, dupe mine, că nu ţo părea rău. Da’ Anuţa o râs dă iăl, şî atuncea io zâs Bolundu’ aşe: tu Anuţă, îi hi tu drăguţă, da nai animăn chiept. Şî io mai zâs Bolundu’ că iăl o aşteaptă pă Anuţa supt pădure, une are iăl un locaş dă pândă la hiare, şî dacă Anuţa nu ghine până sara acolo-şa, Bolundu’ sănfurie şî face rău.

          Da’ o zâs şî Titică: mă Bolundule, ce zâci tu, mă? Şatuncea sonfuriat Bolundu’ şî l-o stârpit pă Titică, şî nu so mai dus Anuţa la iăl.

          Pă urmă o zâs Bolundu’ că iăl stârpeşte satu’ dacă nu să dă Anuţa cu iăl, da’ so luat ţăranii dupe iăl săl stârpească iei pă iăl, că iei iera mai mulţ’, şî so dus Bolundu în pădure dă nu lo stârpit nebunii. Da’ Bolundu’ o asmuţât vârcolacu’ pă sat, şî vârcolacu’ o luato şî pă Anuţa.

          Tuţ vârcolacu’ mătii! o zâs cu oftică Bolundu’. Miai luato pă Anuţa, ‘tuţ morţîî mătii! Şî so jurat Bolundu’ să nu să mai oftice păntru orice fămeie, dăi frumuşîcă au ba.

          Da’ dăgeaba, că Bolundu’ o pus ochiu’ pă nevasta lu’ Trohin. Şî i-o zâs Bolundu’ lu’ nevasta lu’ Trohin: Trohină hăi, dăte muiere cu mine, că nu ţo părea rău. Da’ nevasta lu’ Trohin o zâs ba, şatuncea o zâs Bolundu’: tei da tu, muiere, făr’ di voia ta. Şî sara o luato Bolundu’ pă femeia lu’ Trohin. Cân o auzât Trohin, să moară dă nacaz, şî alta ba. Şî so pus Trohin săl amuşîneze pă Bolundu’, săl miruie şî săl termine, da’ lo mirosît Bolundu’ şî lo miruit iăl pă Trohin. Şî so stîns Trohin. Trohina so stîns şî ea dă oftică, şî iar o rămas Bolundu’ făr dă muiere. Şî o rîdicat Bolundu’ glas cătă ceruri: Doamneee, dă ce, Doamneeee? Dă ce iooo? Cu ce ţam greşît iooo, Doamneee?

          Dumnezău dîn ceruri o zâs cătă înger: dute mă vez ce vre Bolundu’. Şî so dus îngeru’ la Bolundu’ şî io zâs lu’ Bolundu: mă, tu ce vrai? Vreu muiere! o zâs îndrăzneţ Bolundu’. Bine, mă, o zâs îngeru’, pă care? Pă muierea lu’ Atribu’, o zâs Bolundu. Dute zâi, şî dacă o vre muierea, iao! o zâs îngeru’. Şî so dus Bolundu’ la muierea lu’ Atribu’ şî io zâs: tu muiere, dăte cu mine şî nu ţio părea rău! Da’ muierea lu Atribu’ io zâs lu Bolundu’: dute mă dacilea, că iote ceo păţît Trohina dupe tine! Şî so ofticat Bolundu’ şî io tras un dos dă labă muierii lu’Atribu’ dă o dato cu poalelen sus. Da’ o zâs îngeru’: Bolunde! Ce faci tu, mă Bolunde? Dai în muiere?

          Păi dacă nu mă vre!? o zâs Bolundu’. Bolunde, io zâs îngeru’, nu ţam zâs io ţîie să iai muierea numa’’ dacă te vra? Păi dară!? o zâs Bolundu’. Bolunde, o zâs îngeru’, de ce vrai tu numa’’ dă rău?

          Şî so dus îngeru’ la Dumnezău şî io zâs lu’ Dumnezău: Doamne, iote ce face Bolundu’. Lasă, că fac io pă Bolundu’ să hie bine, o zâs Dumnezău. Şî io scoso în cale pă Duduca, copila grofului. Şonceput Bolundu’ să să uite dupe fătucă cu limba scoasă.

          Az aşe, mâne aşe, o văztt Ducuca pă Bolundu’. Iote la Bolundu’ şo zâs Duduca. Să dă la mine. Las’ că vede iăl. Şî so făcut Duduca căl place pă Bolundu’. Şî io zâs Bolundu’ Duducăi: fătucă, dăte cu mine şî nu ţo părea rău. Mă dau, Bolunde, o zâs Duduca, da’ tu tre’ să aduci la tatuca vârcolacu’.

          Şî so dus Bolundu’ la pădure saducă vârcolacu’. Da’ vârcolacu’ io zâs lu’ Bolundu’: mă Bolunde’, io cu tine nu mai vreu să hiu, că tu mai înjurat dă mamă. Şî so ofticat Bolundu’ şî io zâs Duducăi: ceremi altceva, că vârcolacu’ nul dau! Nu dai tu vârcolacu’, nici io nu mă dau cu tine! o zâs Duduca. Bolundu’ o văzt negrun faţa ochilor. De mă stârpeşti tu pă mine, no să mă mai ai, o mai zîs Duduca, şî so calmat Bolundu’. Adă tu vârcolacu’, o zîs Duduca, şî dupaia mai videm.

          So dus Bolundu’ saducă vârcolacu’. Da’ vârcolacu’ nu so dat adus, şî lo snopit Bolundu’ pă vârcolac pânce săl aducă, şaşe lo adus, snopit. Io zîs Ducuca lu’ Bolundu’: ceai făcut, mă, cu vârcolacu’, lai snopit! Lam snopit, o zîs Bolundu’. Cereţ iertare dă la vârcolac! o zâs Duduca.

          Când o auzit Bolundu’, o văzt negrun faţa ochiului. De mă stârpeşti tu pă mine, no să mă mai ai, o zîs Duduca, şî so calmat Bolundu’. Cereţ iertare dă la vârcolac, o mai zâs Duduca. Da’ dacămi cer, te dai cu mine? o zîs Bolundu’. Mă dau, o zâs Duduca. Şatuncea so dus Bolundu’ la vârcolac şî so cerut dă iertare. Nu te iert, Bolunde, că tu mai înjurat dă mamă, o zîs vârcolacu’.

          Miam cerut iertare, o zîs Bolundu’ cătă Duduca. Teo iertat? o zîs Duduca. Ba, o zîs Bolundu’. Făl să te ierte, că dacă nu, io nu mă dau cu tine, o zîs Duduca.

          So scărpinat odată Bolundu’n cap şo suduit odată dă so spăriet tăt satu. De mă stârpeşti tu pă mine, no să mă mai ai, o  zîs Duduca spăriată, da’ Bolundu’ nice nu so uitat la iea, şî so dus în pădure şo dat foc la pădure. Şo ars pădurea. Şî so dus starostele la Bolundu’: uite ceai făcut mă Bolunde, ‘ce, ai dat foc la pădure. Am dat, zîce Bolundu’. De ceai dat foc la pădure? o zîs starostele. Bolundu’ no zîs nimica, numa’ so uitat lung la starostele, dă so muiat tăt starostele şî no mai zîs nimica. Dupaia o plecat Bolundu’ în pădure, printre tăciuni. Şî cum mergea Bolundu’ aşe, şî se tăt gândea la Duduca şî ofta, numa’ ce io ieşît în cale un drac. Zâce dracu’: ce faci tu aicea, Bolunde? Da’ Bolundu’ nu io zîs nimica la drac, numa’’ ce lo ocolit frumuşel, şî so dus. Da’ dracu’ dupe iăl: ce faci tu aicea, Bolunde? Bolunde, hăi, io tăt zîs dracu’, io ştiu. Ce ştii, mă? soncruntat Bolundu’. ‘Ce dracu’: tu tei da cu Duduca, ne? Şî? o zîs Bolundu’. Şî nimica, o zîs dracu’, numa’’ că Duduca nu so da cu tine. Zîci? o zîs Bolundu’. Zîc, o zîs dracu’. Sonfuriat Bolundu’. So dus la Duduca.  Dracu’, dupe iăl. Uite ceo zîs dracu’, io zîs Bolundu’ la Duduca. Aşe? Aşe, o zâs Duduca şo rîs dă iăl. Mă că prost ai fost, io zâs Duduca. Sonfuriat Bolundu’. De mă stârpeşti tu pă mine, no să mă mai ai, o râs Duduca. Da’ nice tu pă tine no să te mai ai, o zîs Bolundu’ şo stârpito.

          Îngeru’ io zîs lu’ Dumnezău, ‘ce: Doamne, o stârpito Bolundu’ pă Duduca.  Zîce Dumnezău: lasă că fac io să hie bine. Şî lo pus pă grofu’ la Bolundu’, ‘ce: ai stârpito pă hiemea! Şî? o zâs Bolundu’. Cum şî? o zîs grofu’. So dai pă hiemea ndărăt. Iaţo, o zîs Bolundu’. O vrau vie, o zîs grofu’. Dute mă dacilea! o zîs Bolundu’. Mă, o zîs grofu’, tu so dai pă hiemea ndărăt vie, mă! Da’ sonfuriat Bolundu’ şî lo stârpit şî pă grof şo rămas castelu’ gol. Şî sonvârtit Bolundu’ pacolo pă la castel şo auzât un glăscior dă prunc. ‘Ce Bolundu: ceo hi asta? ‘Ce dracu’: o hi vrun prunc. Hi să videm. Şî so dus iei şor văzt că iera un prunc înfăşat. Pruncu’ plângea. Io hi foame, o zîs dracu’. Io hi, o zîs Bolundu’. Hi şom mere, o zîs dracu’, lasăl pă prunc. Nul las, o zâs Bolundu’ şî lo desfăşat şo văzt căi fetiţă. Nul las! o zbierat Bolundu’ dă so speriat dracu’.

          Deja so deşteptat şî Dumnezău şî io zîs lu’ Bolundu’: Bolunde, lasă pruncu’! Nul las! o zîs Bolundu’ şî so dat cu pruncu’. Şî so rupt pruncu’. No las’ că vez tu! o zîs Dumnezău, şî io pus pă ţărani pă Bolundu’ săl termine. Şî no mai avut une să fugă Bolundu’, că ierea arsă pădurea, da’ tăt no putut ţăranii săl termine. Da’ dă rupt tăt lor rupt o ţâră. Dă ce maţ rupt, mă? o zbierat Bolundu’. ‘Ce ţăranii: den cauza ta so stârpit Anuţa lu’ Tilică! Şî iar lor rupt ţăranii. Dă ce mă rupeţ, mă? o zbierat Bolundu’. Den cauza ta so dus şî Trohina! or zbierat şî ţăranii şî iar lor rupt. Oaaa! o zbierat odată Bolundu’ şo căzt da’ nu so stârpit încă, şî ţăranii iar o tras dă iăl. Oaaa! o zbierat Bolundu’ şî so stârpit. Na, mă! or zbierat ţăranii, na păntru muierea lu’ Atribu, na păntru Duduca, na păntru pădure, na păntru grofu’, na şî păntru prunc, că lai rupt şî pă iăl. Şî lor rupt ţăranii pă Bolundu’, praf lor făcut.

          Şî dupaia sor pus ţăranii pă spate şî sor uitat la ceriu. Iartăne Doamne că lam stârpit pă Bolundu’, or zîs ţăranii şor lăcrimat. Iartăne, Doamne!

 

Kyre

Kyre

Dan Chiriac, n. 1977, Iaşi. a absolvit Liceul „I.C. Drăguşianu”, Victoria, Braşov (1995) și Universitatea „Transilvania”, Braşov – Facultatea de Drept si Sociologie, specializarea Drept (2004) Activitate literară: Debut în revista Astra, Braşov (A.I. Brumaru şi C. Merlău - 1996) Revista Astra, Braşov (1996 – 1999) Gazeta de Transilvania, Braşov – în suplimentul Cucuveaua Naţională (1998-2000) Revista Erata, Braşov - supliment al revistei Vatra, Tg. Mureş (1997) Revista Vatra, Tg. Mureş (2000) Revista Accent, Vălenii de munte (1999) ArtPanorama, Bucureşti – 1999 Revista Familia, Oradea (2000) Membru fondator al Mişcării literare „Şcoala de la Victoria”, Braşov (1999, 2000) Redactor revista „Şcoala de la Victoria”, Braşov (1999, 2000) Revista Stare de urgenţă, Chişinău (2009) Vol. „Bolundu’ ”, Editura Arania, Braşov (2013) Vol. „Gilda”, Editura Arania, Braşov (2014) Revista „Vatra Veche”, Tg. Mureş (2014, 2015) Vol. „Agonie de primăvară”, Editura Arania, Braşov (2015) Revista „Alternanţe”, München (2017)

More Posts