GSF66 ban01-650

          Iată că anul 2016 îşi cerne zilele una după alta, însemnând deja pe răboj mai mult de jumătate dintre ele. Şi, din păcate, constatăm că singura revistă SF pe hârtie a rămas Helion – al cărei sistem deficitar de distribuţie a fost un pic ameliorat de prezenţa constantă a membrilor cenaclului timişorean la manifestările de gen din ţară. În rest, reorganizarea CPSF-ului s-a dovedit a fi doar un discurs elegant prin care revista să fie trasă în depou, iar Galileo a intrat într-o nouă sincopă, despre care nu putem decât să sperăm că nu va fi la fel de lungă ca precedenta.

ResizedImage212300-helion-3-4-2016-coperta          Tind să cred că principalul motiv al acestei stări de fapt este dat de latura economică – cu alte cuvinte, probabil că revistele nu-şi scot banii. Sigur, subiectul poate fi analizat din multe unghiuri, căutându-se soluţii – toate pe banii editorilor, se-nţelege, căci e cel mai uşor a face planuri de afaceri cu capitalul altuia. Personal, cred că una dintre cele mai simple metode ar fi ca măcar noi să ne susţinem între noi, cumpărându-ne şi promovându-ne. Câtă vreme la Ambasadorii SF, un panel realizat în cadrul East European ComicCon, sala a fost aproape goală (adică în ea nu ne-am regăsit nici măcar noi, deşi evenimentul era menit să ne promoveze şi, evident, o sală plină poate atrage atenţia, pe când una goală e ignorată), consider că ne merităm soarta. Sigur, ideea este să-i atragem pe cei din afara fandomului, dar cred că primul pas pe care l-am putea face ar fi să devenim un grup compact. Aşa poate am reuşi să căpătăm o voce, iar alţii să-i audă chemarea şi să vină spre noi.

          Revenind la singura publicaţie pe hârtie rămasă în viaţă (sau, cel puţin, despre care am cunoştinţă), numărul 3-4 îi este dedicat lui Gheorghe Săsărman, cel care a împlinit 75 de ani în 2016. O serie de articole semnate de Cornel Secu, Ion Pop, Mircea Opriţă, Cornel Robu şi Mariano Martín Rodríguez prezintă şi omagiază cariera sa scriitoricească, începută cu „Cătălina” în CPSF-ul păstorit pe atunci de Adrian Rogoz şi continuată cu povestiri şi volume precum „Oracolul” (1969), „Cuadratura cercului” (1975), „Himera” (1979), „2000” (1982), „Cupa de cucută” (1994), „Sud contra nord” (2001), „Vedenii” (2007), „Nemaipomenitele aventuri ale lui Anton Retegan şi ale dosarului său” (2011) şi „Varianta balcanică îmbunătăţită” (2014).

          În completare, revista include şi câteva texte ale lui Gheorghe Săsărman. „Cătălina”, lucrare premiată în 1962 la concursul organizat de CPSF, este o povestire de un lirism aparte. Modul în care este prezentată relaţia dintre o istorică şi un cosmonaut – unul privind mereu spre trecut, celălalt spre viitor – ajunge cu uşurinţă la sufletul cititorului, fără a cădea în sentimentalism ieftin.

          „Trezirea” constituie un fragment din romanul „Adevărata cronică a morţii lui Yeşua Ha-Nozri”, despre care suntem informaţi că se află în pregătire. În fine, cel de-al treilea text, „Criteriul credibilităţii”, este un articol ce dezbate diferenţa dintre literatura fantastică şi cea ştiinţifico-fantastică.

          După scurtul joc cu cuvintele al lui Şerban Foarţă din „Planourul”, urmează Fototeca, o rubrică ce include o serie de instantanee din viaţa cenacului timişorean. Laboratorul SF se deschide cu textul „Adam” scris de Daniel Botgros, care – ţinând cont că începe împărţirea episoadelor cu 3 şi că, la finalul revistei, suntem informaţi despre apariţia cărţii omonime a autorului – presupun că este un fragment de roman. În pasajul inserat în revistă întâlnim o lume a viitorului nefamiliară, în care se adaugă continuu – prin intermediul unui stil dens – noi şi noi elemente dintr-un puzzle menit să creeze tabloul final.

          În „Povestire dintr-un univers aproape”, Daniel Timariu descrie diferite fenomene bizare care marchează diferite locuri şi perioade din istoria omenirii – în fapt nimic altceva decât întâlnirea cu o entitate extraterestră pentru care conceptele de spaţiu şi timp au cu totul altă semnificaţie decât suntem obişnuiţi. Un text savuros, scris excelent şi plin de umor, aşa cum sunt tot mai multe dintre ultimele creaţii ale autorului.

          Rodica Bretin ştie să creioneze cadre în care elementul fantastic este doar o piesă dintre multe şi în care acţiunea nu curge liniar, ci se revarsă asemenea deltei unui fluviu. În „Tigrii visează în culori”, ea descrie consecinţele apelării la o tehnică ce permite pătrunderea în mintea periculoasei feline, experimentând interacţiunea cu lumea prin intermediul organelor ei de simţ.

          „Jurnal din Iad” de Ştefan Bolea este un text încărcat de simboluri (unele dintre ele ad literam – adică simboluri matematice), care a rămas impenetrabil pentru mine.

          În „Regina ielelor”, Alexandru Marinescu prezintă o aparentă viaţă obişnuită din realitatea unui sat românesc în perioada de după Al Doilea Război Mondial. Deşi nu reprezintă o lectură uşoară, am apreciat modul în care autorul a alternat planuri aparent ireconciliabile: materialismul comunist vs. superstiţiile populare, naivitatea copilăriei vs. pasiunile adolescenţei, realitatea vs. fantezie – totul într-un decor neaoş autohton, cu un stil dens, de atmosferă.

          După un articol semnat de Daniel Botgros care aduce în discuţie dacă nemurirea va fi apanajul geneticii sau al epocii digitale, urmează nelipsitele texte semnate de Ambrose Bierce, în traducerea lui Lucian-Vasile Szabo. Primul, „Cursa neterminată”, prezintă dispariţia misterioasă a unui englez în timpul unei alergări făcute ca urmare a unui pariu – situaţie completată de un presupus articol ştiinţific al unui savant neamţ, menit să explice fenomenul. Cel de-al doilea, „Un diagnostic de moarte”, dezbate posibilitatea ca o persoană să poată prezice cu exactitate data morţii celor din jur.

          În Cronica de familie, Mircea Opriţă studiază posteritatea lui William Gibson în opera lui Michael Haulică, iar în Contrapunct Lucian-Vasile Szabo prezintă volumul de debut al lui Darius Hupov, „Elegie pentru un triunghi”. Cornel Secu vorbeşte despre evenimentele SF ale anului, Marian Mirescu dă culoare obişnuitei pagini BD, Daniel Timariu discută pe marginea filmului „Batman vs. Superman”, iar Ciprian Ionuţ Baciu şi Florin Săgeţeanu disecă unele dintre prozele scurte apărute în ultima vreme în revistele online.

          Rubrica Debut o aduce în luminile reflectoarelor pe Gabriela Anghel, cu povestirea „Îngerii”. În ea aflăm că Dumnezeu şi-a retras oblăduirea de peste lume, lăsând îngerii să încerce să echilibreze balanţa binelui şi răului în faţa lui Lucifer. Un text sumbru, scris bine ţinând cont de vârsta autoarei, dar la care nu m-a convins finalul – îmi e greu să accept că o entitate de calibrul lui Lucifer poate fi manipulată prin „vorbe de duh”. Dincolo de asta, textul curge frumos şi reprezintă o frumoasă promisiune pentru alte texte de calitate.

          În final, în rubrica Zig Zag, sunt puse laolaltă scurte informaţii despre apariţii editoriale, evenimente, cenacluri şi descoperiri ştiinţifice. Nu pot decât să-i urez succes în continuare singurei reviste SF tipărite, constatând – amar – că poate tocmai faptul că nu se comercializează o ajută să supravieţuiască.

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts