,,Succesul înseamnă să mergi din eșec în eșec fără să-ți pierzi entuziasmul.” – Winston Churchill

          Am citit în ultimii ani cam tot ce s-a scris în materie de proză scurtă în revistele de gen de la noi și nu de puține ori m-am trezit în fața unor povestiri care ar fi putut intra cu ușurință în hora literaturii universale contemporane. Nu vreau să vorbesc aici despre maldărul de maculatură care se produce zi de zi, ci de puținul care însemnă literatură și de la care, te-ai aștepta, să răzbată într-un final la suprafață. Nu este nicidecum prea târziu, însă cele mai multe dintre persoanele pe care le-am apreciat în acești ani par să-și fi redus turația, publicând tot mai rar și acordând, după câte se pare, o importanță tot mai redusă scrisului. Un contra-exemplu demn de urmat este cazul lui A.R. Deleanu, care a făcut pasul următor și care are toate șansele și atributele să devină cineva în literatura română. Iar ca el mai sunt cel puțin 8-10 persoane care ar merita să iasă din cercul strâmt al revistelor de gen și să se avânte în lumea mare a cărților publicate. Și nu cu timiditate, pentru că au tot dreptul să revendice un loc printre scriitorii de seamă ai generației noastre. De ce n-o fac ori n-au făcut-o încă? Motivele sunt multiple și, deși există câteva generale, pentru o imagine cât mai concretă și corectă ar trebui analizat fiecare caz în parte – ceea ce n-am să fac acum. Întrebarea ar trebui pusă altfel: cum pot reuși? Iar aici răspunsurile sunt mai puține și mai generale. Primul dintre ele ar fi încercând. Al doilea scriind, iar al treilea perseverând. Fără teama unui eșec, și fără așteptări prea mari. Cu aceste trei sfaturi în minte, i-aș îndemna pe toți să invadeze editurile cu cererile lor, să primească cu zâmbetul pe buze răspunsurile (cele puține pe care le vor primi), după care să încerce iar. Avem aici și exemplul lui Florentin Haidamac, care vine să ne demonstreze că acolo unde există voință, există și-o cale. Iar dacă nu, și nu, regimul self-publishing vă stă oricând la dispoziția. Marian Truță are un articol excelent în acest sens.

          Și încă un sfat: nu vă temeți să le cereți ajutorul editorilor ori scriitorilor pe care-i stimați. Unii nici nu vă vor răspunde, dar alții vă pot oferi sfaturi prețioase, sporind astfel considerația pe care o aveți pentru ei. Nu vă dați bătuți înainte de-a fi încercat cu adevărat!

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website