GSF72 banner01-650
          Dacă am avea curiozitatea de a căuta pe internet definiția genului Steampunk, prima trimitere pe care un motor de căutare cumsecade o va oferi va fi către Wikipedia, iar acolo, printre altele, sunt stipulate următoarele: „ …the term steampunk originated in the late 1980s as a tongue-in-cheek variant of cyberpunk.” Plecând de la această definiție, e greu de imaginat, cel puțin în literatura contemporană, un text steampunk scris grav, care să se vrea ceva cu adevărat serios. Așa ceva ar fi, probabil, neverosimil, extinderile tehnologiilor victoriene în domenii precum robotica fiind mult mai lesne de explorat într-un text umoristic, „what-if”-ul aferent construcției lumii găsindu-și, cred eu, un răspuns hazliu, oricum ai privi problema.

          Așa stând lucrurile, nu este deloc de mirare că Florin Pîtea, în „Cartea cu scoarțe de argint ferecate – Delirul încapsulat”, abordează genul umoristic în demersul său de a crea o lume funcțională bazată pe tehnologia secolului nouăsprezece. „Un volum magic. Un tărâm de basm. O revoluție industrială” stă scris pe spatele acestei cărți, prima dintr-o serie, din câte am înțeles, și pe bună dreptate, minuțiozitatea detaliilor și caracterul vizual al mașinăriilor care populează lumea duc cu gândul la revoluția industrială, în timp ce unele povestiri alunecă ușor din tărâmul legilor cauză-efect în cel al magiei, realizând o ciudată simbioză între cele două.

fpccsafdi          Din punctul de vederea al scriiturii, și dacă aș vrea, nu aș avea ce să-i reproșez acestei cărți. La fel și din punctul de vedere al construcției lumii. Florin Pîtea, să nu uităm, a primit titlul de doctor pentru o lucrare despre curentele post-cyberpunk, în care era industrializării ocupă un loc central, deci aceste calități nu sunt deloc surprinzătoare. La fel cum nu e de mirare nici faptul că premiul Știință și tehnică pentru volum de povestiri, în anul 2016, i-a revenit lui, tocmai pentru acest volum.

          Pe mine personal, Florin Pîtea m-a cucerit ca cititor cu romanul Gangland, un superb cyberpunk post-apocaliptic. Am așteptat cu un real interes acest volum de proză scurtă, mai ales deoarece o parte din poveștile care-l compun apăruseră în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice și-n Almanahul Anticipația, deci știam, oarecum, la ce să mă aștept. Și, ca structură a volumului, nu pot spune că am fost dezamăgit.

          Însă au fost și câteva aspecte pe care nu prea le-am agreat, toate legate de sursa umorului, mai precis de faptul că acesta este preponderent unul de limbaj, prea puțin – sau chiar deloc – susținut de cel de situație. Am apreciat modul în care au fost alese numele personajelor, spre exemplu, însă m-aș fi așteptat ca acestea să dubleze anumite caracteristici comportamentale, ceea ce nu s-a întâmplat. Mă așteptam, mai concret, ca Fecioara de fier forjat să se comporte puțin ca Eddie, mascota grupului Iron Maiden, iar doctorul Rammstein să fie ceva mai dur.

Cel mai mult însă m-a dezamăgit modul în care Florin Pîtea a ales să-și încheie povestirile. Pentru că, dacă în cazul unor texte foarte scurte, precum „Fram” sau „Iluminatul”, un calambur pare chiar cea mai inspirată modalitate de încheiere, texte de o mai mare întindere, precum „Telefonia” sau „Liberul Arbitru”, meritau ceva mai mult decât o simplă glumiță semantică drept deznodământ. Cumva, m-am simțit la finalul acestor texte ca la sfârșitul unui meci de fotbal în care a jucat Brazilia, și a jucat foarte bine, a executat cam toate trucurile și jongleriile din repertoriu, dar a omis să marcheze. Pentru că, pur și simplu, nu și-a propus decât să facă spectacol.

          Departe de mine concluzia că am avea de-a face cu un volum nereușit, însă acest concept de „the road is the goal” pe care l-am simțit transpirând din textele Cărții cu scoarțe de argint, ferecate – Delirul încapsulat mi s-a părut o țintă prea puțin ambițioasă pentru potențialul pe care autorul îl are. Aștept cu nerăbdare următoarele volume și sper să găsesc acolo și acele elemente de puzzle și întorsături din condei, implicații negândite și revelații incredibile, cu toate elementele ascunse drept la vedere, care fac deliciul cititorului de SF. Astfel de elemente, puse în valoare de tehnica lui Pîtea, ar construi o carte-fenomen, poate chiar una cu scoarțe de aur.

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website