Redactor sef: Alexandru LAMBA
Redactor sef-adj.: Alexandru Ioan DESPINA
Redactia: Marcel GHERMAN, Teodora MATEI, Bogdan S. POPESCU, Sorin Catalin TRASCU
Contributii grafice: John DOBRO
Editor / Director: George SAUCIUC
Foileton

Cazul 17 (IX)

            Capitolul șaptesprezece                     Petrecerea începea la oră opt p.m. .           Era în jurul orei șase jumătate p.m. iar eu mă plimbăm prin casă, plictisită. Servitorii se agitau, punând mâncarea pe masă, aducând florile, etc.           Am urcat scările din marmură albă spre etajul întâi. În stânga era...

Protectorii (XVI)

LORENA                     – Dar am văzut-o cu el, în pădure, înainte să se întâmple. Şi n-am crezut…           Un vis premonitoriu? Ce putea fi mai firesc pentru fiica lui Calder… Însă nu aveam să-i spun asta Kaylei – nu încă.           – Nu întotdeauna visele… Şi ar fi omorât-o oricum. Într-alt loc, altă dată....

Cazul 17 (VIII)

            Capitolul cincisprezece                                         Am avut o noapte destul de liniștită, dar cu vagi crâmpeie de vise.           Eram brusc cuprinsă de o nouă forță. Acum puteam duce misiunea până la capăt.           Cu ideea rămasă în minte, am coborât la micul-dejun. Din nou, toată lumea era așezată la masă.           ...

Protectorii (XV)

                                    Capitolul  IX             KAYLA                     Le-am văzut de departe: maşinile alb-albastre, poliţiştii, mulţimea îngrămădită pe trotuar, în stradă. Un pas, altul, luminile girofarurilor orbindu-mă, siluete deformate grotesc, chipuri de necunoscuţi, nepăsătoare, atente, avide, telefoane sunând...

Cazul 17 (VII)

          Capitoul treisprezece                                Istanbulul a fost dintotdeauna unul dintre cele mai vizitate orașe din lume. Mâncarea, religia și cultură turcească sunt adevărate atracții turistice pentru străini. De asemenea, luxul hotelurilor și ospitalitatea atrăgeau turiștii. Străzile mult prea populate, agitația din piețe, caracterul impulsiv al turcilor, dulciurile incomparabile, toate creau farmecul Instabulului....

Protectorii (XIV)

          LORENA           Soarele incendia lumea. Turna lavă topită pe acoperişuri, prefăcea verdele copacilor în aramă. Apoi, până şi bronzul a pălit, mâncat de mucegaiul negurilor, iar jarul cernut peste oraş a devenit cenuşă. Un apus ca atâtea, după o amiază obişnuită, de august.           Ziua în care Kayla trecuse pe...

Cazul 17 (VI)

          Capitolul unsprezece                      Speriată, am coborât la recepție și am întrebat dacă cineva ceruse cheia de la cameră mea. Răspunsul a fost negativ. Am urcat din nou în cameră și l-am sunat pe Hinrik, povestindu-i tot ce se întâmplase până în cel mai mic detaliu....

Protectorii (XIII)

                            Capitolul  VIII                       KAYLA                     Quin şi Tania se sărutau; lung, pasional – ca în memorabila scenă din „Podul Waterloo“. În jur, tufe de trandafiri, cireşi în floare, sub un cer atât de albastru...

Cazul 17 (V)

          Capitoul nouă             — De ce?!           — Nu știu. Nu știu. Nu știu!           — Dar când ți-a spus asta?           — Antonia, știi prea bine că discuțiile avute între mine și alți colegi sunt strict confidențiale.           — Da, cum să nu. Înțeleg că sunt confidențiale, dar...

Protectorii (XII)

          LORENA                     – L-ai citit, Kayla.           – De ce acum?! Ating toată ziua lucruri şi niciodată…           – Uneori, anumite obiecte „absorb“ imagini, sunete, emoţii. O amprentă energetică păstrată secunde sau milenii. Ura, iubirea, teroarea dinaintea morţii sunt sentimentele cele mai durabile. Iar retrăirea lor poate fi… copleşitoare....

Protectorii (XI)

                                    Capitolul VII             KAYLA                     Soneria: stridentă, intempestivă. Răsuna de ceva vreme. În camera ei, Tania îşi usca părul – n-ar fi auzit nici Trâmbiţele Ierihonului. M-am grăbit să deschid înainte să îmi explodeze timpanele....

Cazul 17 (IV)

          Capitolul șapte            Fugeam pe un hol pustiu. Auzeam pași în urma mea. Știam că sunt urmărită. Apoi, pe neașteptate, m-am întors și am început să fug eu după cineva. Nu-l vedeam, dar știam că trebuie să-l ajung. În fața mea s-au auzit niște împușcături. Mi-am scos pistolul.            Ajunsesem...