Tocmai terminasem de făcut o vizită prietenului meu în covalescenţă, cofetarul, care se refăcea după o boală lungă şi grea, aşa că am luat-o încetişor spre casă, pe drumuri ocolite umbrite de galbeni castani. Era o dimineaţă liniştită şi frumoasă de toamnă iar pe chipurile oamenilor pe care îi întâlneam şi pe care îi salutam...

         Nu m-am priceput niciodata la începuturi, nereușind să duc ceva din punctul A în punctual B.          Când am început ceva a fost de undeva din punctu A1 sau A secund.          Şi după această introducere cam aridă în care povestesc despre o anumită incapacitate de a începe ceva, îmi dau un timp de...

- Citeşte-mi o poveste, se trezi într-o dimineaţă de iarnă Luciana rugându-mă. - Am scris câteva rânduri, într-adevăr, am spus îngăduitor. Câteva pagini, am mai adăugat, simţind nevoia unei lămuriri. În ultimul timp, nu prea mai reuşesc să duc ceva până la capăt. - E bine şi atât. Te ascult. Mi-am îndreptat spatele, tuşind didactic...

Eram emoţionat. Mi-am dres glasul, încercând să tuşesc, mai mult prefăcându-mă. Un vechi truc de orator de mâna a doua. Am zâmbit privind peste asistenţă. Şi n-am depistat nici cel mai neînsemnat freamăt. Nici măcar un abur de respirare, deşi în încăpere era frig. Ei nu erau decât nişte piese de mobilier, care de care...

Totul începuse atît de simplu. Poate chiar prea simplu pentru mulţi, incredibil de simplu. Ea îşi puse pe net întîi pozele, fară nici un cuvînt. Ochii, buzele, picioarele, braţele şi sînii ei fară nici un nume, fară nici alt semn. Necunoscuta, regina lumii, puştoaică drăguţă, sexi, cea mai frumoasă, frumoasa netului, miss net, interesantă. Aşa...

Tatăl lui Jose Miguel Stultus era un pueblo sărac dintr-un sat la fel de sărac. Înainte de război locuiseră în spatele gării din Santa Mara, în apropierea băcăniei lui Pedro Albinosul. Jose Miguel era metis şi rămăsese orfan la vîrsta de zece sau unsprezece ani, cînd părinţii săi muriseră de ciumă, ca şi fraţii săi,...

“Regele este cel dintâi slujitor al statului!”. Aceste cuvinte, spuse cu mult timp în urmă, acum îl fac să zâmbească trist. Pentru că bătrânul kaiser este trist, fără nicio îndoială, fruntea lui mândră poartă urmele poverilor şi ale grijilor adunate de-a lungul vieţii. Regele este frumos, dar frumuseţea lui nu mai păstrează decât o rămăşiţă...

- Sora noastră este liberă, strigă împăciuitor preotul gras, ridicându-şi mâna profetic. Glorie lui Dumnezeu şi Trinităţii binefăcătoare! Aleluia! Mulţimea repetă în cor, satisfăcută şi epuizată de ceremonial. Preotul era pe jumătate adormit  de căldură şi de bunăstare, dar ritualul l-a făcut, în cele din urmă, cum trebuie şi misiunea purificatoare a fost dusă cu...

Şase ani în care fericirea i-a agregat în împlinirea iubirii transcedentale. Împreună şi-au scris povestea în cearceafuri literă cu literă, unite fiecare, în cuvinte ce defineau momentul acţiunii. Ea, o fată în vârstă de 21 ani, nu prea frumoasă, dar delicată cu o inteligenţă necunoscută de unanimitatea realităţii sadice în care trăia, era mai mult...