GSF68 ban01-650

          După ultima ediție a RomCon-ului, ediție care a avut loc între 28 și 30 octombrie 2016 la București și a cărei prezență consemnată a făcut și cele mai sumbre predicții să pară optimiste, se pare că acel curent de opinie care promovează dezicerea de „fandom” a prins vigoare. Desigur, asta nu e o caracteristică nou descoperită pe meleagurile noastre, aceea de a-i blama pe cei care încearcă ceva și nu reușesc, vreau să spun, o știm doar de atâta amar de vreme, o întâlnim cel mai pregnant în fotbal, de când echipa națională nu mai reușește o prestație bună la un turneu final. Așadar, de ce ar trebui să ne mire?

          Adevărul e că nu criticarea organizatorului mă miră, cum spuneam, ne stă cumva în identitatea națională această atitudine, ceea ce mi se pare mie interesant și straniu deopotrivă este îndreptarea criticilor către ceea ce se numește „fandom”. Pentru că, iată, sub cuvântul „fandom” tindem să înghesuim toate chestiile care ne supără și ne deranjează la lumea SF-ului românesc. Îi putem pune în cârcă toate relele, îl putem învinui de cele mai rele intenții. Și adevărul e că este reconfortant să ai așa, ceva… incomplet și incorect definit din punct de vedere ezoteric – cum ar spune cineva – pe care să-ți verși năduful, nu-i așa?

          Însă această entitate nu poate fi „fandomul”. Cei care declară sus și tare că nu-i mai interesează, folosesc acest cuvânt pentru a ține locul unui editor sau altuia, poate unor persoane dintr-un anume club, eventual pentru a se referi la bisericuțele mereu în gâlceavă. Sau, în cele mai rele cazuri, pentru a se referi la toți acei oameni care, în ciuda diferențelor de opinie pe care le au, aleg să participe la evenimente precum acest RomCon.

          Așadar, ce e fandomul? Definiția cea mai corectă cred că ar fi: „totalitatea fanilor unei persoane, echipe etc., priviți ca o comunitate sau subcultură”. Cu alte cuvinte, fandomul de SF ar însemna comunitatea fanilor de SF. Adică nu gașca editurii X, nu membrii cenaclului Y, nu autorii Z și W. Nu, comunitatea cititorilor! Ca cititor de SF, te poți dezice de așa ceva? Cum, nu-i aparții comunității? Nu cumperi cărți, dacă te lauzi că citești SF? Doar pentru că refuzi să participi la un eveniment sau altul, unde alții participă, te excluzi din acest „fandom”? Adică chestia se referă doar la oamenii care merg pe la evenimente? Poate fi și asta o viziune de ce nu? Cititorul e cititor, cititorul călător e fandomist. Deci rău. Bun, să notăm.

          Dar ca autor? Cum să spui că nu te interesează fandomul de SF? Poți oare spune că nu te interesează cititorii experimentați? De ce, îi ai pe-ai tăi, personali, ca un soi de „groupies”? Sau doar cititori ocazionali, dar pe care tu unul poți conta? Dacă da, atunci… un sincer Bravo! Dar să zicem că nu-i ai, ci tot ce ai putea avea este această comunitate. Poți renunța la ea, doar pentru că pe la evenimente se vântură X sau Y, pe care nu-i suporți?

          Personal, socotesc că acest cuvânt gravitează în jurul acelor oameni minunați ca Georgiana, Ileana-Andreea, Bebe, Voicu, Liviu, AssassinCG, Sorin și ceilalți, care încă nu scriu, dar care dacă ar face-o ar face-o mai bine decât majoritatea celor care scriem, pe cât de mult citesc, și care-și rup din timpul lor pentru a citi SF, pentru a scrie despre SF, pentru a trăi SF. Și a noastră, a celorlalți, care scriem, dar ne declarăm fani ai unor confrați. Și, ca atare, îi citim necondiționat. Evident, cu toții ne dorim ca această comunitate să crească, fenomenul SF să ia amploare, evenimentele să fie mai bune. Nu cred că există cineva care să vrea să se adreseze doar unui grup mic de oameni. Nu, toți ne dorim săli pline când citim texte, toți ne dorim tiraje mari. Dar a-i blama pe cei puțini, a spune că ei nu ne interesează, nu văd cum ar putea fi calea spre cei mulți.

          Iar, în cele din urmă, la asta se rezumă toată discuția: la a găsi scriitori care să-ți placă și pe care să-i citești. Ai găsit așa ceva în România? Ești membru al fandomului, că participi la evenimente sau nu. Și odată ce vei rumega chestia asta și o vei găsi adevărată, vei vedea că nu-ți va mai păsa de cine organizează, de ce editori și șefi de cluburi care te enervează participă, de ce persoane pe care nu le suporți vei risca să întâlnești, și vei veni și pe la evenimente. Pentru a-ți susține scriitorii preferați. Pentru a-i întâlni. Atât și nimic mai mult. Iar dacă la rândul tău scrii, și știi că ai fie și o singură persoană care-ți apreciază scriitura, atunci nu găsesc nimic mai demn de milă decât să-i întorci spatele, spunând că nu te interesează.

          Personal, câtă vreme voi citi SF românesc și câtă vreme voi publica SF în România, mă consider membru al fandomului. Fie că pot, fie că nu pot merge la evenimente.

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website