Încep acest prim număr al rubricii Scriptorium atenţionându-mi cititorul că toate comentariile pe care le fac exprimă doar păreri personale, marcate puternic de propria-mi subiectivitate, fără a ţine câtuşi de puţin cont de numele celor care au semnat aceste povestioare (erorile gramaticale ori de tastatură fiind semnalate pentru a le fi de folos celor care doresc să-şi folosească mai departe textele).

 

Prima povestire propusă luna aceasta de revista Nautilus poartă semnătura lui Ştefan Ciobanu şi se intitulează ’Blestemata pisică neagră’. Fără un fir epic bine conturat şi fără o acţiune propriu-zisă, textul pare mai degrabă o filă de jurnal scrisă în grabă şi rămasă nefinisată. Tenta fantastică este destul de slabă şi, în pofida potenţialului său enorm (cu ajutorul unei asemenea oglinzi akashike cred că se putea afla răspunsul unor întrebări ce bântuie mintea oamenilor de secole), nu vine să ne explice nimic revelator. Doar faptul că, într-un fel sau altul, toate evenimentele ce au loc pe Terra sunt interconectate (iar în acest caz, că pisica neagră ce i-a tăiat personajului narator calea este pricina tuturor relelor ce or să vină). Ideea aceasta fiind una dintre premisele de la care se porneşte pentru a se susţine teoria haosului şi care poartă numele de “efectul fluturelui” (the butterfly effect) şi stă la baza filmului omonim produs în 2004 şi care îi are în rolurile principale pe Ashton Kutcher şi Amy Smart. Având la dispoziţia un concept atât de permisiv şi care îndeamnă la imaginaţie, cred că autorul ar fi putut obţine mai mult decât nişte imagini de un futurism neimpresionant. Stilul cursiv şi vocea zglobie a personajului vin să compenseze din neajunsurile textului, însă este nevoie şi de o poveste pe măsură.

Erată: pesoană; înainitând; geofrafie; putenric; naibi; vis-à-vis (plus o multitudine de virgule lipsă).
Stil: 7,9 (în lipsa erorilor de tastatură, destul de multe pentru un text atât de scurt, şi a nenumărate virgule lipsă, a căror absenţă se simte peste tot, aş fi fost tentat să acord o notă mai mare).
Temă: 8,2
Intrigă: 7,5
Originalitate: 7,8
Atmosferă: 8,5

 

În cea de-a doua povestire din numărul 45 al revistei Nautilus, intitulată ‘Colonizare’ şi semnată de Cătălin Cofaru, autorul dă dovadă de o imaginaţia debordantă. Veniţi pe o planetă aparent pustie (dar cu urmele unei străvechi locuiri), un echipaj format din opt persoane cade victimă descoperirii sale: specia pe care aceştia o readuc la viaţă (şi care are cam toate caracteristicile celei umane) nu este deloc aşa cum se aşteptau ei să fie. Un text science-fiction inteligent fragmentat şi care reuşeşte să recreeze în câteva pagini o poveste cu adevărat captivantă. Însă, pe alocuri, am simţit că scriitura nu se ridică la nivelul ideii. Cu unele dintre expresiile folosite de autor (ca de pildă “era o vreme când [planeta] clocotea de viaţă”), iar anumite inversiuni mi s-au părut că reduc din lejeritatea citirii (de exemplu: “piesele căzute de pe o masă ale unui puzzle”). De asemenea, descrierea procedeului prin care fiinţele ce tocmai aterizaseră pe respectiva planetă le reconstituiau pe cele demult dispărute mi se pare puţin naivă. Cred că dacă s-ar fi recurs la un grad mai ridicat de ambiguitate, ar fi fost mai bine. Cu toate acestea, povestirea de faţă rămâne una bună.

Erată: proceniturile (plus o serie de neconcordanţe a timpurilor verbale, mai ales în partea de final)
Stil: 8,2
Temă: 9,2
Intrigă: 9,2
Originalitate: 9,3
Atmosferă: 8,6

 

Prin intermediul textului ‘Culori şi umbre’ avem de-a face cu scriitura îngrijită şi sigură a Ioanei Vişan. Lumea recreată de dânsa are consistenţa veridicităţii: locurile sunt bine creionate, tehnologia din spatele vizitelor, la fel, precum şi moravurile acelei societăţi galactice. Însă modul în care autoarea îşi tratează personajele, descrierile amănunţite şi dialogurile cu teme adiacente acţiunii se pretează mai degrabă nuvelelor ori romanelor. În proza scurtă primează trama. Iar la capitolul acesta, povestea de faţă nu mai stă atât de bine. Abia spre final se pot întrevedea câteva elemente ce sugerează direcţia spre care s-ar fi putut deplasa totul (faptul că Lara face parte dintr-o rasă acvatică şi că se împiedică şi cade în apa aceea contaminată, ar fi putut reprezenta un soi de evadare a sa, pentru că apa poate fi considerată contaminată de ceilalţi, însă nu şi de ea. În jurul acestei idei s-ar fi putut ţese intriga. Dar pentru aceasta trebuie introduse câteva sugestii legate de dorinţa, ori măcar posibilitatea, Larei de a scăpa. Există la început unele, precum cea legată de obţinerea diplomei, însă consider că sunt insuficient de bine reliefate). Proza de faţă ar putea, foarte uşor, trece drept capitol de roman (cu o mică schimbare a vocii naratoarei, care, în forma în care este acum, ar face dificilă acumularea tensiunii).

Erată: dipomă; sprijinându-se (sprijinindu-se); la un momen dat; părerea despre de condiţia; i-a scapat.
Stil: 8,9
Temă: 8,9
Intrigă: 8,2
Originalitate: 8,5
Atmosferă: 9,1

 

Privind înapoi’, povestirea semnată de Andrei Zorila începe foarte bine, cititorul fiind introdus în miezul evenimentelor şi fiind luat drept martor al unei întâmplări cel puţin bizare, care naşte în mintea sa (sau cel puţin în a mea) o mulţime de întrebări. Am remarcat aici oarecare idei asemănătoare cu cele folosite în filmul de succes Matrix, însă, pe măsură ce povestea se desfăşoară, aflăm că este vorba de altceva. Spre finalul primei părţi, precum şi în primele paragrafe din cea de-a doua, există câteva momente moarte, când cititorul are impresia că a pus mâna pe cheia descifrării întregii întâmplări, deşi nu-i tocmai aşa. Tehnica amânării şi a prezentării gradate a indiciilor este desăvârşit mânuită, autorul creând nenumărate piste false prin care nu face altceva decât să ascundă esenţialul şi să-l descătuşeze în momentul în care nu mai înţelegi nimic din tot ceea ce se petrece. O poveste care mi-a plăcut, o rezolvare foarte bună şi un final pe măsură. Însă, din nefericire, textul este departe de a fi perfect: există o serie de greşeli gramaticale foarte vizibile şi care stingheresc uneori într-atât de mult lectura încât simţi nevoia de-a lua o pauză ori de-a reciti întreaga frază (precum aceasta: “Dacă nu m-ar fi prins multe civilizaţii proaspete ar fi suferit acum din cauza mea.”, unde virgula uitată îşi face simţită absenţa).

Erată: (înainte de dar şi iar se pune, de obicei, virgulă) strufocări; mozarella (mozzarella); domenul (domnul); putea fii (putea fi); vroiam, dar parcă nu voiam (fiind vorba de acelaşi verb în ambele cazuri, consider că trebuia să rămâneţi la una dintre cele două variante, cea fără r fiind cea recomandată); într-un loc atât aproape (lipseşte un de); diferenţele ar fi fost atât de mici încât se puteau ascunde (încât s-ar fi putut ascunde); putem creea (greşeală repetată de trei ori. La infinitiv este “a crea”, cu un singur e. Doar la indicativ prezent şi conjunctiv prezent e-ul pentru persoanele întâia, a doua şi a treia singular, respectiv a treia plural, se dublează).
Stil: 8,5
Temă: 9,0
Intrigă: 9,2
Originalitate: 8,8
Atmosferă: 9,0

 

Despre povestirea intitulată ‘Hiperboreea’ şi semnată de mine, nu am să menţionez nimic, lăsându-l pe cititor să-şi formeze singur o impresie legată de ea.

 

Ultima dorinţă‘ (de Aurelia Chircu) este prima povestire din numărul 16 al revistei Suspans şi prezintă legătura încâlcită dintre conducătorii a două regate rivale. Din nefericire, aidoma legăturii dintre cei doi conducărori este şi construcţia tramei (intriga fiind, în opinia mea, mult prea generoasă şi alambicată pentru a putea fi redusă la câteva pagini, aşa cum încearcă să facă autoarea, şi ar fi trebuit dezvoltată puţin). Firul epic nu este cursiv, ci plis de digresiuni şi note explicative, motiv pentru care nici suspansul nu reuşeşte să prindă contur, iar toată atmosfera pe care un astfel de text ar fi cerut-o se risipeşte prin explicaţiile mult prea numeroase. În umila mea opinie, cred că totul putea fi spus într-un alt mod, cu mult mai simplu şi mai atractiv.

Erată: frâmânta; adevărăta; besmetic; ingorând; docii
Stil: 7,8 (frazele mi s-au părut rigide)
Temă: 8,2
Intrigă: 8,5
Originalitate: 8,0
Atmosferă: 7,9

 

Colecţionarul‘ (de Igor Ursenco), a două proză propusă luna aceasta de revista Suspans, este un text straniu, atât prin acţiune şi intrigă, cât prin vocabularul la care apelează autorul. Îmbinând termenii şi expresii din registre total diferite, şi adoptând adesea o poziţie ghiduşă faţă de personajele sale, acesta ne prezintă o poveste onirică, petrecută atât de-o parte, cât şi de cealalta a visului. Deşi dialogul Cassandrei cu fratele său m-a decepţionat, părându-mi-se prea copilăresc şi nepotrivit pentru un ‘thriller’, aşa cum recomandă autorul textul, am găsit şi câteva imagini încântătoare şi suficient de puternice încât să ţi se imprime în minte (mai ales dacă ai o fobie legată de şerpi ori alte lighioane). Umorul subtil distrage de multe ori atenţia şi te deconectează de la atmosfera, de altfel, plăcută şi interesant conturată.

Erată: vivid; la doar cîţiva paşi dinspre patul din care (la doar câţiva paşi depărtare de patul…); impercdeptibi; glisalibilitatea; Apoi se făcu palid la faţă, iar buzele i s-au învineţit ca o ciupercă expusă la soare. (neconcondanţa timpurilor verbale)
Stil: 8,0 (pe lângă ‘plauzibilitate’ parcă nu merge ‘miştocăreală’. Cel puţin nu folosite de acelaşi personaj, ori, mai grav, de naratorul omniscient. Plus că anumite preţiozităţi verbale chiar nu dau bine, iar unele expresii par cel puţin stranii: cadavru de femeie, încă neîmplinit pe deplin; limbă fulgerătoare etc)
Temă: 8,5
Intrigă: 8,7
Originalitate: 8,4
Atmosferă: 8,4

 

Vis cu furnici‘, textul semnat de A. R. Deleanu este o povestire captivantă şi incitantă. Autorul ia un bătrân mizerabil, care toată viaţa sa nu a făcut altceva decât să adune gunoaie şi să îndure vorbele celor din jur, şi-l transformă într-un personaj veridic şi totodată misterios. Povestea ţesută în jurul său, deşi simplă la o primă vedere, capătă amploare datorită perspectivelor diferite din care este redată. Un text foarte bun şi imaginativ care mi-a amintit puţin de Gregor, personajul din Metamorfoza lui Kafka.

Erată: maşini de spalat; bideoane; containărele; căteva; îngenunghiat; înauntru
Stil: 9,4 (menţionez doar o bijuterie stilistică: ‘Vor căldură, vor pat, vor somn. Se vor’ şi un incident foarte descriptiv ‘Uite, asta încă-i bună. Las-o, bă, eşti nebun, e gunoi.’. Nu mi-a plăcut, în schimb, trecerea de la o zi la alta. Cred că se putea face mult mai subtil şi cursiv.)
Temă: 9,0
Intrigă: 8,9
Originalitate: 8,7
Atmosferă: 8,9

 

Dispariţia‘, textul semnat de Eugen Ovidiu Chirovici, este o poveste inteligent gândită şi încă şi mai inteligent spusă. Un ‘thriller’ în adevăratul sens al cuvântului. Plin de suspans şi imprevizibil, textul tratează din punct de vedere detectivist un incident petrecut într-un mic oraş american, după nume. Firul epic, dublat de explicaţiile transmise prin cadrul dialogului, face din acest text să pară ceea ce este de fapt: un roman poliţitst redus la esenţa lui.

Erată: celalaltă (cealaltă); celălalte (celelalte); cliseu; crocodilor
Stil: 8,8
Temă: 8,9
Intrigă: 9,1
Originalitate: 8,5
Atmosferă: 8,7

 

Înţelegerea‘ (de Liviu Radu), ultima povestire din numărul 16 al revistei, este o combinaţie reuşită între legendă şi basm. Situată într-o perioadă atemporală şi într-un spaţiu vag conturat, povestea are menirea să ne explice felul în care au dispărut de pe pământ atât vârcolacii cât vampirii şi ‚zombi’. Stilul fluid şi cursiv, marcat prin oralitate, atrage şi se potriveşte de minune mesajului transmis.

Erată: –
Stil: 8,8
Temă: 9,0
Intrigă: 9,0
Originalitate: 8,8
Atmosferă: 8,9

 

Cea mai interesantă povestire: “Colonizare” de Cătălin Cofaru (urmată îndeaproape de “Privind înapoi” şi “Vis cu furnici”)
Cea mai bine scrisă povestire: “Înţelegerea” de Liviu Radu.

 

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website