GSF50 banner 01-650

          La aproape cinci ani de la publicarea romanului „… şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”, autorul adună, între copertele editurii Crux, povestiri de necitit la ceas de noapte. Împărţirea acestora în capitole tematice nu are nicio legătură cu momentele din timp când au fost create. Firul roşu călăuzitor e dat de doza de fantastic ori de originile acestuia.

          Astfel, „I. Înainte de coşmar”, ar părea proze scrise înaintea romanului. Eu le-am considerat o invitaţie a autorului către cititorul care face primul pas în lumea sa. E primul act al unei piese de teatru-vis, în care spectatorul poate deveni personaj. În „Lenore Arras”, cea mai mare parte a decorului e glacială. Pe întinderea strălucitoare se prelinge Răul însuşi, ca un şuvoi de sânge maculând tot ce întâlneşte în cale. În universuri paralele, antagonice, faptele au justificări asemenea. Acţiunea din „Pivniţele palatului Charron” se petrece în încăperile subterane ale unei proprietăţi blestemate. Un preot îşi leapădă sutana şi decide să se călugărească, măcinat de vină şi îndoială. Cu ce am rămas: cu propoziţii scurte, insinuante, construcţiile plastice trecând dincolo de descriere („ascuţit îi lucea pumnalul”). În ambele povestiri, naratorul e implicat în desfăşurarea evenimentelor, martor sau factor de decizie.

          „II. Ceasul fantasmelor” e o serie scurtă, cu patru episoade, de film noir. Primele două – româneşti, următoarele – americane. „Însângerată, luna” aduce, în premieră, numele unei singure fiinţe mitologice din grupul Ielelor. În lumina lunii se reflectă sângele pământenilor ademeniţi. La prima lectură, în expresia: „Nu vă uitaţi la ia” aparţinând unui localnic, am perceput „ia” ca pe un pronume personal. Alături de personaj, cititorul primeşte avertismentul: numele fiinţei fantastice se trage din acţiunile sale: ia inimi. „Trecătoarea” e o capcană continuă în care e atras un grup de romani. Se confruntă cu dacii, de fiecare dată aceiaşi, imposibil de învins definitiv. Ultimul roman rămas în viaţă nu mai caută ieşirea din trecătoare, ci divinitatea dacă, pentru mântuire.

          „Ellen Lee” e un personaj misterios implicat în ancheta unui asasinat multiplu dintr-un orăşel de peste ocean. Reuşeşte să răstoarne realitatea, jucându-se cu mintea anchetatorilor. Pare a fi un alter-ego dintr-o lume întunecată, ce alege crimele ca ultime soluţii de dezvăluire a adevărurilor incomode.

          Când am citit prima oară „Spiriduşii albi” am comparat-o cu un serial american dătător de fiori. În acest caz, scenariul episodului constituie o povestire de sine stătătoare, unde suspansul e doar sugerat. Există peste tot locuri unde Răul sălăşluieşte şi de unde atacă, atunci când i se încalcă teritoriul. Există, de asemenea, victime predestinate, datorită însuşirilor sau capacităţilor. Se pare că cele mai frumoase poveşti de dragoste nu sunt cele trăite, ci cele care ar fi putut fi.

          „III. Viitorul ieri şi azi” e un caleidoscop de întâmplări aruncate în timp şi spaţiu. Primele două descriu maşinării, a treia – procese de transfer.  „Anna Lise” e victima unui criminal ce ne duce cu gândul la Jack Spintecătorul. Anchetatorul nu reuşeşte să dea de urma făptaşului, dar se asigură că rămăşiţele pământeşti au parte de tratamentul potrivit. Anihilează un medic nebun, posesorul maşinăriei drăceşti care fusese creată spre a lămuri condiţiile morţii. În timp, devenise creatoarea de plăceri a savantului. Îşi găseşte sfârşitul alături de el.

          „Tempus fugit” e un dialog între epoci. Într-un viitor deloc credibil, prezentul nostru reverberează ca un trecut inacceptabil. Porţi prin care, se pare, contemporani de-ai noştri se strecoară în acel viitor, încercând să împiedice lentoarea Timpului, nu sunt altceva decât capcane. Implicarea omului creează paradoxul şi bucla temporală.

          „Imora” e o frumoasă meganiană ce atrage atenţia unuia dintre ultimii creştini, crescut pe Ganymede. Unic călător prin Nodurile temporale, ştie secretul acestora; poate alege Viitoruri ca alternativă la Prezent, iar când acestea se epuizează, varianta rămasă e Trecutul. Se foloseşte de capacităţile sale pentru a-şi salva iubita. Cât pe ce să-mi zdruncine clasamentul personal, impunându-se în fruntea acestuia cu nonşalanţa oricărui new-entry, însă n-a făcut decât să ocupe locul secund.

          Pentru prezentul volum de povestiri, „IV. Întâlnire cu Ermengaarde” ar trebui să constituie o încheiere. Fragmentele de space-opera fac, însă, trecerea către povestea frumoasei Ermengaarde ori a Edanei Rose. „Mascarada învinşilor” are un final neaşteptat; mesagerii nu sunt ce par a fi; intuiţia feminină sau un simţ suplimentar pun capăt actului de trădare, aducând zâmbetul pe buzele protagonistei. „Transport periculos” prezintă membrii Dinastiei Eyes din perspectiva inamicilor, precum şi alianţele sau conflictele din galaxie. ”Edana Rose” e una din cele două gemene identice de pe Venus. Spune povestea unui complot in care sora sa Julish e personaj sau păpuşar. Cel puţin una din surori minte, seduce, semănând îndoiala. Un schimb asemănător de poziţii are loc în „Domini Canes”. Oricât de departe ar fi ajuns oamenii în spaţiu, oricât de mult ar fi avansat tehnologia, creştinismul rămâne credinţa de căpătâi. Ar putea însemna ceva cu totul diferit de ce ştim noi, având în vedere că se vorbeşte limba „allahă”, iar oamenii bisericii poartă rozarii. Un cleric şi o călăuză par sau chiar luptă cu reprezentanţii Imperiului Negru. Scindează în două tabăra din care fac parte. Aceiaşi fiori de groază daţi de descrierile amănunţite ale unei lumi întunecate. Aceleaşi fraze sugerând jumătăţi de adevăruri. Ce am păstrat: „Când vremea e rea şi locul e rău, clipele trec toate deodată şi seamănă teribil una cu alta. Astfel, nici măcar veşnicia nu durează mult.”

          

Teodora Matei

Teodora Matei

Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) a publicat proză scurtă in revistele Nautilus, Gazeta SF, Fantastica, ficțiuni.ro, Revista de supans, începând cu anul 2012. Contribuţii în reviste, antologii, volume colective: "Kowalski '67" - antologia digitală a Gazetei SF 2014 "Bumerangul lui Zeeler", „Ghinion!” - antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013" editura Adenium, „E-51741” – revista CPSFA nr. 28, „Soft” – volum colectiv „Exit", poezii în „Gazeta cărților" (editată de biblioteca Nicolae Iorga-Ploiești) și „Revista bibliotecarilor prahoveni”. Romane: „Omul Fluture”, în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan (noiembrie 2015, editura Tracus Arte), „Stăpânul castelului” (iunie 2016, editura Tritonic), „Cel-ce-simte” (august 2016, editura Tritonic), „Tot timpul din lume” (ianuarie 2017, editura Tritonic).

More Posts

Follow Me:
Facebook