banner

          2016, editura Tritonic, colecţia Mystery & Thriller, 162 pag., ISBN 978-606-749-154-8

          Am asistat de mai multe ori la dezbateri legate de genurile literare – care sunt majore, care sunt minore, ce e mainstream, ce nu e şi, mai ales, de ce, cum e pe la noi, cum e pe alte meleaguri. În ceea ce mă priveşte, sunt destul de „izolaţioniast”, dar asta provine din plăcerea lecturii – pur şi simplu, din tot ce am citit la viaţa mea, SF-ul îmi oferă o satisfacţie pe care n-am regăsit-o decât rareori în alte genuri literare. Dar asta are legătură doar cu gusturile. Pot aprecia calitatea literară a unui text, chiar dacă nu mi-a provocat senzaţii şi trăiri deosebite. Şi, din acest motiv, sunt de acord cu cei care afirmă că încadrarea pe genuri reprezintă doar o aromă, un ambalaj, iar un text poate fi bun sau rău, indiferent de categoria literară în care este încadrat.

ccs          Teodora Matei este un exemplu foarte bun despre cum poţi trece cu uşurinţă de la un gen la altul, sau cum le poţi combina într-un tot armonios. Romanul ei Stăpânul castelului este un exemplu elocvent în acest sens. Fantastic, crime & mystery, romance, realism se împletesc atât de natural, încât cartea se poate citi în orice cheie, cu aceeaşi plăcere.

          Volumul de povestiri Cel-ce-simte nu face excepţie de la reţetă. Deşi firul principal ce leagă textele îl reprezintă intriga poliţistă, cei care se aşteaptă la un crime & mystery de manual vor fi surprinşi. Dacă asta va fi în mod plăcut sau nu, rămâne să vedem.

          De fapt, Trois – povestirea care deschide volumul – este singurul text poliţist în cel mai curat sens al termenului (fac o paranteză aici pentru a preciza că, sub umbrela cuvântului „poliţist”, includ tot ceea ce intră în crime & mystery, noir, polar, whodunit, hardboiled, detective fiction, etc.). Spun asta în ciuda faptului că intriga se bazează pe relaţii amoroase complicate, împletite într-o pânză greu de destrămat – sau poate tocmai de aceea, pentru că unde poate fi găsit un exemplu mai bun de comploturi şi trădări decât în dragoste?

          De fapt, al doilea text, Greu de dezlegat, se foloseşte de acelaşi vehicul, dar privit de data aceasta dintr-o altă perspectivă. Căci, în spatele obişnuitelor drame amoroase cotidiene, există o întreagă „afacere” menită să repare lucrurile. Şi, când spun asta, nu mă refer la rude, prieteni, mediatori, ori preoţi, ci la cei specializaţi în „legat şi dezlegat cununii”, blesteme şi un întreg arsenal privit de unii cu seriozitate, de alţii cu o milă condescendentă (sau ironie, după caz). Teodora Matei păşeşte în latura paranormalului, dar o face cu aceeaşi naturaleţe din Stăpânul castelului, lăsându-te să te întrebi dacă e real sau nu, făcându-te să aluneci uşor, inconştient, până te trezeşti acolo unde dorea să te aducă.

          Filonul acesta, ar paranormalului, este unul tot mai exploatat în ziua de azi – dovadă şi o serie de seriale de succes ce gravitează în jurul conceptului. Seria Profiler inclusă în volum îşi trage seva din aceeaşi rădăcină. Doar că, dacă în Greu de dezlegat ne învârteam în jurul credinţelor populare, acum se trece la un nivel luat în serios, cu un agent însărcinat oficial să conducă operaţiunile pe această pistă – primit cu fireasca rezervă de către colegii săi „tradiţionalişti”.

          Prima povestire, O fugă, rămâne încă bine ancorată în realitatea cotidiană, cu suferinţele ei pe lângă care trecem indiferenţi – acordându-le, eventual, atenţie pe post de ştiri fugare în mass-media. Acţiunea porneşte de la o melodie cunoscută şi ţese în jurul ei o poveste detectivistă, în care ingredientul principal – sau liantul între părţile componente – îl constituie abilităţile paranormale ale unui agent.

          Continuarea, Pe fugă, aduce în scenă – pe lângă un alt mister de dezlegat – două elemente noi: o poveste de dragoste şi imixtiunea SF-ului. Deşi inclusiv paranormalul reprezintă un element al recuzitei SFFH, de data aceasta miza creşte, trecând în zona întâlnirilor de gradul al treilea.

          Al treilea text al seriei Profiler, care dă şi titlul volumului, nu mai este deloc o povestire poliţistă cu imxtiuni fantastice, ci un SF în toată puterea cuvântului care înglobează şi elemente specifice literaturii poliţiste. Şi cred că tocmai aici se poate găsi acel punct de inflexiune care pe unii îi va determina să considere volumul unul bun, iar alţii să se declare dezamăgiţi.

          Cei dintâi – din categoria cărora fac şi eu parte – vor aprecia, mai mult ca sigur, versatilitatea autoarei. Modul în care, pornind de la o reţetă poliţistă clasică, adaugă treptat noi ingrediente şi condimente, trecând prin romance, fantastic şi ajungând să se ancoreze, la final, în cel mai pur SF. Ceilalţi e posibil să se considere nedreptăţiţi – câtă vreme s-au apropiat de volum aşteptând de la el ceea ce scria pe etichetă: mystery & thriller. Conservatori, s-ar putea să nu aprecieze schimbarea registrului şi să-i reproşeze autoarei tocmai faptul că şi-a asumat prea multe libertăţi, ieşind din canon.

          În mod cert, Cel-ce-simte este un volum de povestiri care începe poliţist şi se termină SF. Personal, consider că este un lucru rar şi de apreciat ca un scriitor să combine cu asemenea uşurinţă genurile. Mai mult, că acesta este unul dintre elementele care-i oferă o voce distinctă, uşor de diferenţiat în corul scriitorilor. Poate că, în cazul Teodorei Matei, lucrurile par simple pentru că nu-şi propune să scrie într-un anumit gen. Ea scrie ce simte, cum simte, iar categoriile literare le foloseşte doar pentru a da arome specifice: aici un parfum de iubire, dincolo un gust uşor însângerat, mai încolo un design futurist. Pentru gurmanzi, Cel-ce-simte va fi un fel de mâncare la fel de savuros ca Stăpânul castelului.

 

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts