GSF77 banner-650

          Volumul de debut al Cezarinei Anghilac e, cu siguranță, un pas făcut cu dreptul în lumea editorială. Prozele alese sunt reprezentative pentru modalitățile de expunere alese de autoare, dând dovada faptului că poate răspunde cu succes oricăror provocări, venite dinăuntru sau din afară. Eu am văzut culegerea de povestiri ca pe o nadă aruncată cititorului, un fel de prolog pentru un volum unitar. Varietatea temelor, alegerea personajelor umane sau non-umane, meticulozitatea de care dă dovadă în construcția frazelor, sunt o bază temeinică pentru o poveste de o mai mare întindere, indiferent de genul acesteia. E de remarcat ușurința cu care strecoară fantasticul în relatarea unor evenimente uneori banale, dând senzația că, de multe ori, dacă ne uităm peste umăr sau ascultăm cu mai mare atenție sunetele din jur, putem interacționa cu alt fel de entități trăitoare în lumi paralele, cu care împărțim același spațiu.

cinedoarme          „Doar vântul” este relatarea, din perspectiva unei ființe nevăzute, aparent malefice, a călătoriei unui grup de călugări printr-o pădure. Nu numai credința acestora e testată, ci și anduranța, empatia, măsura de a se sacrifica pentru binele aproapelui. Mi s-au părut interesante ruperile de ritm și de stil: ființa ascunsă povestește molcom despre experiențe trecute, despre spiritul pădurii, aproape atrăgând simpatia lectorului prin îndoiala sădită în suflet. Când autoarea descrie întâmplările oamenilor, limbajul e frust, adaptat unui trecut marcat de lupte în numele religiei.

          „Un pește pentru Spuf” e prima proză semnată de autoare pe care am citit-o cu câțiva ani în urmă. Se pare că impactul ei a fost deosebit, întrucât anul acesta, înainte de a intra în posesia volumului Cezarinei la Final Frontier, într-o discuție cu Anamaria Ionescu (autoare Tritonic – proză scurtă și seria de personaj „Sergiu Manta”), pomenind o întâmplare cu o pisică, am exclamat amândouă: „Un pește pentru Spuf”! Cu un final nu tocmai fericit, am interpretat istorisirea ce-i are în prim plan pe Miri, Spuf și Aldo ca pe o ironie la adresa habotnicilor din perioadei Inchiziției. Un personaj decide, în numele bisericii, nu numai soarta oamenilor bănuiți de vrăjitorie, ci și pe a animalelor ce le-au aparținut vreodată, făcând astfel dreptate, după propriile canoane, cetățenilor orașului.

          „Fiară” e un alt text citit cu plăcere în paginile virtuale ale Gazetei SF, relatarea unei metamorfoze, cu justificările și sacrificiile inerente. Acțiunea nu are un timp bine definit, spațiul e unul fantastic, locuit de personaje așijderea. Minuțiozitatea autoarei cucerește din nou.

          „Lazării șoselelor” reia, oarecum, tema psihologică a povestirii ce deschide volumul, excluzând latura religioasă. Natura umană e pusă sub microscop, analizându-i-se atent fricile și tabu-urile înrădăcinate în subconștientul colectiv.

          „Pe prima pagină a ziarelor” e un text ancorat în cotidian, perspectiva fiind cea a unui om aparținând unei categorii defavorizate, trăitor în canale. Abia finalul lămurește identitatea acestuia, iar lipsa aparentă de miză ori concluzii e, în opinia mea, un semnal trist de alarmă la adresa superficialității societății, a grabei de a eticheta pe cei ce nu sunt asemeni nouă.

          Cea din urmă povestire, care dă și titlul volumului, e un fantasy urban, o îmbinare extrem de reușită între relatarea unor fapte concrete și alunecarea în ceea ce pare a fi un vis ori o scurtă călătorie pe alte tărâmuri, unde timpul se supune unor reguli necunoscute. Viteza crescută cu care curge acesta e dată tocmai de prezentul folosit la persoana întâi, de lipsa tonului auctorial menit să sugereze o variantă sau alta de final.

          Ce a adus nou: stiluri diferite abordate cu aceeași lejeritate, construcția minuțioasă a unor structuri menite să înșele, dar să și convingă, descrierile detaliate pentru realizarea atmosferei perfecte. Recomand și aștept noul volum semnat de Cezarina Anghilac.

          Cu ce am rămas: „Este de ajuns să alegi sabia în locul dălții, ca mâinile să ți se deprindă cu moartea; tovărășia oamenilor în locul singurătății, ca să devii trufaș; drumul din dreapta în locul celui din stânga, ca să nu te mai poți întoarce vreodată de unde ai plecat.”

          

Teodora Matei

Teodora Matei

Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) a publicat proză scurtă in revistele Nautilus, Gazeta SF, Fantastica, ficțiuni.ro, Revista de supans, începând cu anul 2012. Contribuţii în reviste, antologii, volume colective: "Kowalski '67" - antologia digitală a Gazetei SF 2014 "Bumerangul lui Zeeler", „Ghinion!” - antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013" editura Adenium, „E-51741” – revista CPSFA nr. 28, „Soft” – volum colectiv „Exit", poezii în „Gazeta cărților" (editată de biblioteca Nicolae Iorga-Ploiești) și „Revista bibliotecarilor prahoveni”. Romane: „Omul Fluture”, în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan (noiembrie 2015, editura Tracus Arte), „Stăpânul castelului” (iunie 2016, editura Tritonic), „Cel-ce-simte” (august 2016, editura Tritonic), „Tot timpul din lume” (ianuarie 2017, editura Tritonic).

More Posts

Follow Me:
Facebook