gsf74 banner-650

          Un debut pe care eu personal îl așteptam de ceva vreme, de când am citit proza „Fiară” în Gazeta SF, mai exact, adică din noiembrie 2013, este cel al Cezarinei Anghilac (aka. Alina Cezarina Nicolae, pentru cine i-a urmărit activitatea literară de mai multă vreme). Cu acea proză scriitoarea mi-a atras atenția, oferindu-mi o lectură de cea mai bună calitate, atât sub aspectul acțiunii în sine cât și sub aspect stilistic. Lumea poveștii mi-a amintit de fascinația celor inventate de J. R. R. Tolkien sau C. S. Lewis, intrigile m-au dus cu gândul (ulterior, când am recitit) la George R. R. Martin.

cinedoarme          Evident, am început să scotocesc internetul după alte povești de aceeași autoare și am dat, în „Revista de suspans”, de absolut fermecătoarea proză „Un pește pentru Spuf”, un soi de fantezie istorică plasată în perioada inchiziției, o dezvoltare unică și surprinzătoare care se folosește de personaje inedite pentru a crea tensiuni și sentimente diferite de cele pe care prozele din acea gamă le construiesc de obicei, dar cu nimic mai puțin autentice. Și aceasta a fost proza cu care Cezarina m-a convins.

          A urmat apoi (ordinea este cea în care am citit eu prozele, nu cea în care au apărut ele), „Pe prima pagină a ziarelor”, un text despre o persoană fără adăpost și lupta sa pentru subzistență, text pe care eu l-am interpretat în cheie polițistă, scris la persoana a II-a, ceea ce mie mi s-a părut ciudat și interesant în același timp, însă o poveste care nu m-a captat la fel de mult ca precedentele două.

          În fine, după o perioadă mai lungă în care, înafara unui fragment de text pentru experimentul literar „Republica” de la Gazeta SF, nu am mai citit nimic nou din partea autoarei, proza „Cine doarme și visează”, este publicată anul trecut, spre bucuria mea, tot în Gazeta SF. Aici autoarea se joacă puțin cu fantasticul urban, având ca obiect de studiu tot un cerșetor, la fel ca în cazul prozei mai sus menționate, însă acum doar cu rol de personaj negativ. Și aici avem elemente specifice prozei polițiste, însă finalul nu lasă loc de interpretare, fantasticul fiind de neignorat.

          Și iată că vine și momentul „Final Frontier 2017”, iar Cezarina Anghilac ne surprinde cu primul ei volum de proză scurtă, intitulat chiar „Cine doarme și visează”. M-am bucurat să găsesc prozele mele preferate, cu unele îmbunătățiri stilistice, între copertele acestui volum, la fel cum m-am bucurat să descopăr prozele inedite pentru mine, „Doar vântul” și „Lazării șoselelor”.

          „Doar vântul” este și cea care deschide volumul, punându-ne în fața terifiantei întâlniri a trei pelerini care înnoptează într-o pădure cu o entitate ostilă lor, întâlnire care le pune nu doar credința și curajul la încercare, ci însăși capacitatea de a rămâne oameni. Am găsit în text atât frumusețea atmosferei din „Fiară” cât și temele religioase din „Un pește pentru Spuf”, proze care rămân preferatele mele.

          În fine, a doua proză nouă pentru mine, „Lazării șoselelor”, ne aduce într-un viitor distopic în care animalele domestice, prin dimensiunile lor nefirești, ajung să fie considerate amenințări reale la adresa oamenilor. Ceea ce este cu adevărat interesant aici este faptul că, deși comportamentul animalelor nu se schimbă odată cu dimensiunile, reacția oamenilor ține prea puțin seama de amenințarea directă și foarte mult de cea latentă. La fel ca-n „Fiară”, atenția pentru psihologia umană în raport cu amenințarea animală ocupă primul plan.

          Dacă încerc să judec volumul per ansamblu, ceea ce mi-e destul de greu, dată fiind varietatea de teme și stiluri abordate, aș spune că există, poate exact din această cauză, unele stridențe. Deși pe bucăți funcționează foarte bine împreună – „Pe prima pagină a ziarelor” și „Cine doarme și visează” sunt legate de personajul cerșetor, „Un pește pentru Spuf” și „Doar vântul” au în prim plan Biserica Catolică, iar „Fiară” și „Lazării șoselelor” tratează relația omului cu lighioanele supradimensionate, ordinea prozelor în volum nefiind întâmplătoare –, ansamblul pare puțin disonant. Avem între aceleași coperte și fantastic urban, și fantasy, și realism, și ficțiune istorică. Personal, mi-ar fi plăcut foarte mult de la această autoare un volum întreg doar în lumea „Fiarei”, la fel cum mi-ar fi plăcut un volum întreg de proze care să trateze perioada inchiziției.

          Însă ceea ce realizează Cezarina prin amestecul de teme și stiluri este o foarte bună carte de vizită, ceea ce nu e deloc rău pentru un volum de debut. Ea arată ce poate, face o demonstrație de virtuozitate, dacă putem spune așa, abordând cu aceeași lejeritate toate temele, etalându-și frumusețea scriiturii – pentru că scriitura ei are frumusețe, nefiind nici prea încărcată de figuri de stil, nici lapidară, ci adaptată situației – în toate ipostazele. Sunt convins că acum, că drumul este deschis, următorul volum va fi unul mai legat stilistic și semantic, oricare ar fi făgașul pe care va alege să-l înscrie.

         

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website