GSF 73 banner1-650

          Voința mea se transformase într-un terci inform asemeni mâlului de unde dihania scosese capul apropiindu-se.

          Semăna oarecum cu un pește, cu botul alungit  pe care începea a se deschide o gură imensă fără dinți, dintr-o parte până în cealaltă a capului , ca la somn, cu vâscozitatea pielii de un alb bălbui și murdar, dar asemănarea se oprea aici căci eram fixat  de trei ochi, doi mari și expresivi ca ai unui om ce mă priveau oarecum badjocoritor și un al treilea deasupra , închizând un triunghi echilateral. Acesta, mai mic și cu o nuanță roșetică mă fixa diavolesc în nemișcarea lui, cu o răutate intrinsecă.

          – Chestia asta vrea să mă înghită, se strecoară o umbră de conștiință dintr-un fund de creier amorțit.

          Parcă spre aprobare cei doi ochi omenești clipiră cu două rânduri de pleoape iar mișcarea în mâl se accentuă. Restul corpului se ridica, era uriaș de peste trei metri, mă domina iar sfârșitul se anunță aproape.

         

          Este uimitor de ce acțiuni banale, absolut întâmplătoare, poate să atârne viața unui om.

          Telefonul mobil începe să sune. Cineva, fără să știe, fără să bănuiască că era salvatorul meu providențial, un prieten insomniac ce dorea să mă întrebe o chestie banală și care nu mai răbda până dimineață. O lipsă de bun simț care mi-a salvat viața.

          În fapt neliniștea ochiului roșietic începuse înainte ca telefonul, efectiv, să sune, cam pe când eram apelat și se purta negocierea  de deschidere.

          Puterea ochiului asupra mea slăbește, încep să mă simt, groaza și oroarea talamică își fac loc și scot un răcnet inuman, cel mai înfiorător sunet pe care l-am auzit vreodată.

          Oribilitatea parcă se strânge în ea, cei doi ochi imenși mă privesc cu o spaimă nesfârșită și întorcându-se pe jumătate dihania plonjează în mâl dispărând.

         

          Dinspre tufișuri două lanterne răscolesc smârcurile și-i aud pe Costică și don’ Profesor strigându-mă:

          – Aici! Sunt aici, hârâi din corzile vocale întoarse pe dos .

          – Ce dracu’ cauți în smârcuri la trei dimineața?

          – Am avut întâlnire cu „scaraoski”.

          – Aha… ăla a urlat de s-a încrețit carnea pe mine.

          – De fapt, el a fost mai discret…

          Eu am fost cu gălăgia.

Mihail Toma

Mihail Toma

Fiind geamăn cu ascendant în săgetător sunt un extrovertit spre coleric de o curiozitate excesivă, perfecționist păgubos, împrăștiat, superficial, agnostic... și nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. M-am apucat de scris relativ recent deși, prin tinereți frământate, am mai cochetat cu cestiunea. Am două cărți publicate și o a treia în lucru. Sunt de profesie inginer și locuiesc în Bârlad.

More Posts