GSF80 banner-650

          Carl Sagan, Contact. Ed. Nemira, 2017, traducător: Radu Pavel Gheorghita. ISBN: 978-606-758-873-6

        

          În cazul unei personalități ca cea a autorului despre care vom vorbi în continuare, câteva cuvinte se cer a fi scrise înaintea de a-i analiza cartea. Pentru cine nu știe, deși nu cred că e cazul, Carl Sagan a fost un astronom, cosmolog, astrofizician și astrobotanist american, promotor al științei și cunoscut căutător al vieții extraterestre. Tot el este cel care a compus primele mesaje ale omenirii trimise în spațiul cosmic – în speță plăcile purtate de misiunile Pioneer și Voyager –, mesaje care, teoretic, ar trebui să fie descifrabile de către orice ființă extraterestră dotată cu inteligență. Este autor al mai multor lucrări și articole științifice , peste 600, promotor al gândirii critice și al problematizării sceptice. Dar și autor de SF.

carl-sagan---contact---front-cover          Așa stând lucrurile, nu este deloc de mirare că vom găsi problema primului contact al omenirii cu o civilizație extraterestră ca temă predilectă lui Carl Sagan, autorul de SF. Scris la mijlocul anilor 80, romanul „Contact” ne pune în fața unei variante alternative a omenirii sfârșitului de mileniu doi, care se confruntă cu o situație inedită: recepționarea unui mesaj din spațiul cosmic, mai precis din direcția stelei Vega, de la douăzeci și cinci de ani-lumină depărtare, mesaj de o importanță planetară, pentru a cărei descifrare este nevoie de un efort colectiv al tuturor marilor puteri ale momentului.

          Pe scurt, romanul ne vorbește despre reacția omenirii când este confruntată cu problema delicată a calului troian, deoarece mesajul, odată descifrat, în ultimul strat al modulației, după câteva foarte ingenios plasate informații menite captării atenției, conține indicații pentru construirea unei mașinării cu o funcționalitate străină și neexplicată. Contextul internațional tensionat, optica diferită a marilor puteri, necesitatea de cooperare, curiozitatea naturală a omului, toate aceste componente sunt analizate, iar rezultatul experimentului este unul impresionant.

          Judecând acum, la rece, perspectiva anului 1985 asupra anului 1999 pare cumva justificată, la momentul respectiv semnalele destrămării Uniunii Sovietice încă nu apăruseră. Este interesant să citești acum, la optsprezece ani după momentul relatat în carte, despre cum ar fi putut arăta istoria omenirii în lipsa unor evenimente marcante. Este evident un risc asumat de către autorul de SF atunci când a ales să-și plaseze acțiunea într-un viitor atât de apropiat de momentul lansării cărții, însă, deși previziunile sale asupra lumii s-au dovedit a fi destul de depărtate de realitatea consumată, istoria alternativă pe care o citim astăzi este și ea ofertantă. Practic, în locul unei cărți de anticipație, ceea ce a fost în anii optzeci, s-a transformat într-o ucronie savuroasă, cu o Uniune Sovietică funcțională la sfârșit de secol XX și cu o femeie președinte a Statelor Unite ale Americii.

          Fiind un hard-sf, și fiind scris de către un om de știință, așteptările pe care le creează sunt foarte mari din punct de vedere al documentației și susținerii științifice, iar execuția este la nivelul așteptărilor. De la calculele astronomice, teoria modulării semnalelor și chiar fizica găurilor negre, toate sunt redate satisfăcător pentru un public neavizat, dar și pentru unul cunoscător. Aș menționa printre cele mai intuitive doar corelarea conținutului celui de-al doilea nivel al mesajului cu distanța Soare – Vega, iar printre cele mai subtile nevoia de putere de calcul enormă pentru determinarea zecimalelor îndepărtate ale numerelor reale.

          Și, culmea, acesta nu este punctul forte al romanului. Referirile constante la filozofie, religie și psihologie, perspectivele fluctuante și interpretările diferite în funcție de poziționarea subiectului între misticismul religios și rigoarea științifică fac din această carte una de referință nu numai pentru genul SF. Perspectiva agnostică a autorului se simte, însă nici un cititor religios nu se va simți nedreptățit. Perspectivele sunt, pur și simplu, ceea ce sunt, faptele de asemenea.

          Din punct de vedere al personajelor, sunt propuse câteva foarte bine conturate, chiar surprinzător de grăitoare, dacă ne gândim la formarea profesională a autorului. Dramele personale se suprapun pe evoluția dictată de necesitățile evoluției conflictului, personajele căpătând nivele de complexitate în plus odată cu desfășurarea acțiunii. Realitatea relațiilor din comunitatea științifică internațională fiind cu totul alta decât cea din politică, jocul pe care protagoniștii trebuie să-l facă este și el unul complex.

          Iar finalul cărții încoronează eforturile autorului de a realiza o analiză socială cât mai plauzibilă. Natura umană apare sub toate formele ei, evenimentul contactului având atât de multe repercusiuni, unele benefice, altele mai puțin, încât schimbarea lumii este inevitabilă. Pentru că e în natura umană să ne dorim să credem că e și altceva în univers, că realitatea e mai complexă decât putem noi să observăm, dar și să ne temem de necunoscut și de schimbări. Și, atunci când dovezile nu certifică o poveste, să fim suspicioși și să căutăm înșelătorii.

          Și-i mai aduce și două revelații protagonistei, una personală și una… să-i spunem universală, absolut savuroase. Iar dacă una dintre ele era oarecum chemată, cealaltă vine ca de nicăieri, însă deloc împotriva textului, prin acea tușă pe care doar marii scriitori o pot realiza. Ca să nu mai vorbim despre rocada mistic – sceptic dată de revelația neîmpărtășită.

          Însă nu pot să nu observ și un mare minus în această carte, în ritmul foarte molcom al acțiunii și-n explicațiile sufocante legate de trăirile interioare ale personajelor. Am avut mai multe puncte în care m-am blocat în lectură, în mijlocul unor dialoguri interminabile pe teme religioase sau cultural-artistice, în drame personale sau în pasaje fără vreo importanță în desfășurarea acțiunii da, dintr-un motiv sau altul, tratate foarte detaliat. Din cele aproape 500 de pagini ale cărții, cred că s-ar fi putut extrage un roman la fel de complex în doar 300, fără a se pierde, deci, absolut nimic. Sunt zeci și zeci de pagini în care nu se întâmplă nimic, în care nu aflăm nimic nou, scrise doar de dragul unor povești anexe.

          Ca o concluzie, Contact este o carte de excepție, un roman care s-a transformat odată cu trecerea timpului, rămânând totuși relevant atât atunci, la momentul apariției, cât și acum, la mai bine de treizeci de ani de atunci.

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website