I-am facut semn cu mâna, iar el a strigat nu stiu ce și s-a hlizit la mine. Pentru un rusnac ca el, care făcuse înconjurul lumii, numele de Belbo era de-a dreptul caraghios.

Dar nu se sfia. Nu-l deranja. Era un tip discret. Nu mi-a pus întrebări atunci când l-am întrebat de matușa lui din Moscova. Nici nu s-a mirat că Natalia Blomuzova figura în fișierele celor de la NASA. Mi-a spus însă că nu crede că matușa lui ar fi putut stabili cu ani în urma un contact cu extratereștrii. N-o auzise vorbind de așa ceva. În schimb îi povestise câte ceva despre Raol Panowski, iubitul din tinerețe al străbunucii lui. Panowsky fusese crescut de niște circari din Cracovia și facuse deliciul târgovetilor și fierarilor datorită celui de-al treilea ochi al său. Belbo era convins că fusese vorba de un accident genetic. NASA păstra însă arhiva și unele relatări ale unor pescari si piloți militari, potrivit cărora Republica Pano nu era altceva decât o bază extraterestră.Unele cercetări pe care le-am făcut la Cracovia s-au soldat cu un insucces lamentabil. Așa că iată-mă într-o după-amiază fierbinte zgâindu-mă la Belbo și înjurând în gura mare. L-am sunat pe un reporter de la GLOBE. Am stat de vorbă cam o jumătate de oră. El a fost de părere că toată povestea era cusută cu ață albă și că nu putea fi decât o acțiune de intoxicare pusă la cale de ruși. Am fost nevoit să întrerup convorbirea pentru că cineva a sunat insistent la ușă. M-am dus să deschid fără prea mult chef convins că Belbo urcase până sus să juăam niște table. Miss Univers ar fi pălit alături de femeia care mi-a trecut pragul zâmbindu-mi enigmatic. Berta Schwartz mi-a dăruit un cozonac aburind pe care abia îl scosese din cuptor. Cozonac de pe Venuuus! Cu migole si astrozole de pe Titan. Bertha s-a așezat plină de dezinvoltură într-un fotoliu și, aprinzându-și o tigară, mi-a spus cu o voce cristalină ca are să-mi comunice niște lucruri teribile. Avea buzele senzuale, iar zulufii ei aurii abia-i puteau ascunde ce-l de-al treilea ochi.

 

 

Ovidiu Bufnila

Ovidiu Bufnila

Ovidiu Bufnilă este un scriitor de ficţiuni magice pe care adeseori le pune în practică fiind Iniţiat în Magia Imaginii din vremuri imemoriabile, chiar inainte anul straniu 1957 cand a luat cumva o formă umană. Publica de mai bine de un sfert de secol in mai toate publicatiile de hartie din Romania de la reviste literare ochioase gen Luceafărul sau România Literara la fanzine SF sau reviste de SF gen Nautilius, ed.Nemira sau Anticipaţia şi Jurnalul SF. A scris o mulţime de ficţiuni de toate felurile de la povestiri suprarealiste la ficţiuni SF construind o lume magice în care sensurile şi personajele sunt interschimbabile într-o manieră ameţitoare. Este publicat digital din Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie în Brazilia şi Australia, din Olanda şi Danemarca în Italia şi Argentina. De-a lungul a peste un sfert de secol de căutări magice în corporalitatea ficţională a universului plin de universuri, Ovidiu Bufnilă a fost onorat cu o mulţime de premii pentru eseistică magică şi pentru ficţiuni absurde dar pline de omenesc. A fost premiat de reviste din USA, a fost premiat pentru forţa lui decodificatoare la Concursul Internaţional de Decriptare, Marea Britanie, 2003 şi pentru eseistică asupra conflictului modern de cititori-navigatori din USA. Publică şi pe hârtie în USA şi India dar se orientează plin de curaj către lumea mirifică a revistelor virtuale. Romanele sale: JAZZONIA şi CRUCIADA LUI MOREAGARIN s-au bucurat de premii şi aprecieri unanime. Întreaga lui opera ficţională are Mari Chei de Cod de la VĂLURIRE la CÂMPURI MAGNETICE, acesta fiind şi titlul unui roman straniu publicat la editura Liternet: www.liternet.ro. Ovidiu Bufnilă a fost adoptat rapid de revistele din lumea largă, editorii de la Kvala considerându-l un soi de Joyce în timp ce editorii de la DoubleDarePress cred că Bufnilă ar fi un Hraval român. Dincolo de aceste opinii care pot fi reale sau nu, stă o operă ficţională neostoită de lâncezeală, insurgentă, stranie şi plină de dragoste.

More Posts