Luna mai

Nautilus

Prima proză apărută în numărul 52 al revistei Nautilus se numeşte “Tinereţe fără bătrâneţe” şi poartă semnătura lui Aurel Cărăşel. După cum lesne se poate deduce şi din titlu, avem de-a face cu un basm, un basm plin de originalitate şi maiestuos condus din condei, autorul reuşind prin vocabularul folosit să redea lumea aceea distantă care ne-a fermecat copilăria. Păunaşul Codrilor, eroul principal al acestui basm, porneşte, într-un drum invers celui cu care ne-am obişnuit, să-şi caute tatăl în lumea oamenilor. Pe drum se întâlneşte cu personaje din mitologia nordică, iar basmul se adânceşte, căpătând proporţii şi sensuri care diferă întrucâtva de cele la care ne-am fi aşteptat. Un text bun, cu o temă interesantă şi cu o expunere pe măsură. De citit!

Erată: Fenris (cred că-i Fenrir); întrun; trozni

Stil: 9,0

Temă: 8,8

Intrigă: 8,9

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 8,9

 

Domnul Meher”, de Nick Sava, este următoarea proză din acest număr al revistei Nautilus asupra căreia vom zăbovi. Textul a fost publicat iniţial în luna august a anului 2011 pe site-ul Cititor de proză, unde poate fi găsit şi astăzi. Faţă de varianta de acolo nu observ îmbunătăţiri, fiind păstrate micile scăpări ortografice, cele câteva dezacorduri, precum şi folosirea incorectă a prepoziţiei datorită în locul locuţiunii prepoziţionale din cauza. Cât priveşte povestea în sine, aceasta este una interesantă, bine documentată şi argumentată, provocându-ne, fără a ni se spune prea multe despre acea lume a viitorului din care venea domnul Meher, imaginaţia. Cu mici retuşuri, proza îşi merită locul în revista Nautilus, atuul acesteia constând chiar în simplitatea cu care ne este relevată o lume fantastică pentru noi, dar posibilă pentru strămoşii noştri.

Erată: zîmbetul era plăcută; neaparat; această ultimă afirmaţie a adus dlui Meher (i-a adus); l-m întrebat; facea; curaţire; răboiului; una din paradoxurile timpului; prospete.

Stil: 8,5

Temă: 8,7

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,5

 

Asediul realităţii”, proza semnată de Andrei Nicolae Zorila, are la bază o idee atrăgătoare, dar insuficient de bine pusă în valoare. Deşi acţiunea se dezvoltă în mod logic, informaţiile care ne sunt furnizate par insuficiente, cititorul ajungând să afle destul de puţine lucruri dintr-o lume cu adevărat interesantă. Cred că s-ar mai fi putut lucra puţin la modul în care este spusă povestea şi, de asemenea, şi ordinea în care ne sunt prezentate informaţiile ar fi putut fi uşor diferită. Personajul masculin mi se pare puţin neverosimil, contrastând din acest punct de vedere cu cel feminin, dar acţiunea, şi-n principal sfârşitul, reuşeşte să închidă într-un mod plăcut această povestire. Stilul nu este deloc rău, denotând lentoare şi apatie, iar limbajul este unul îngrijit.

 Erată: -

Stil: 8,6

Temă: 8,8

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,7

 

La secţiunea Foileton, Cătălin Sămărghiţan îşi încheie primul volum din epopeea “Câmpiile albastre de sub orizont”. Capitolul de faţă are menirea să explice, într-o formă perfect integrată în evoluţia şi dezvoltarea intrigii, nu doar motivele pentru care s-au construit cupolele, dar şi rostul motourilor de la începutul fiecărui capitol. Cu toate că publicul s-ar putea delecta cu astfel de explicaţii, din punctul meu de vedere acestea nu se ridică la nivelul construcţiei epice, autorul vorbindu-ne de centuri fotonice (în opinia mea şi-a multora, simple aberaţii terminologice), legându-le pe acestea de criza economică prin care tocmai trecem şi motivând cu ajutorul lor construirea, în timpul crizei şi în anii imediat următori, a cel puţin o mie de nave interstelare de mari dimensiuni. De asemenea, nici acel Tesla aruncat la întâmplare şi pus să înfrunte furtuni bosonice nu pot spune că-i aduce textului veridicitate, ba dimpotrivă. Părerea mea este că, dacă autorul ar fi evitat prezentarea lămurită a acestor lucruri, recurgând în schimb la aluzii ori situaţii încă nedescifrate, textul ar fi avut de câştigat. Pe mine, cel puţin, explicaţia m-a decepţionat şi m-a făcut să revăd întregul textul dintr-o altă perspectivă, perspectivă nu tocmai plăcută. Totuşi, nimic iremediabil. Câteva revizuiri şi totul se rezolvă. Mi-a plăcut, în schimb, imaginea din final, precum şi folosirea, pentru prima şi singura dată, dacă nu a cuvintelor, măcar a sensului prezent în titlu. Amănunt ce mi-a adus aminte de paragraful final din Mânăstirea din Parma.

Erată: -

Stil: 8,6

Temă: 9,0

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 8,8

 

Şi tot la secţiunea Foileton, Teodora Matei semnează partea a doua din nuvela “Stăpânul Castelului”. După cum am putut întrezări încă din primul capitol, scriitura Teodorei Matei nu este una lipsită de calităţi, autoarea având talent, un talent care, puţin şlefuit, ar putea da naştere unor proze de valoare. Naturaleţea din spatele limbajului de altfel reuşit, modul în care treptat, treptat, se înfiripă o lume, personajele bine conturate şi intruziunile care adâncesc şi mai mult povestea sunt tot atâtea motive pentru care vă recomand proza de faţă.

 Erată: -

Stil: 8,6

Temă: 9,0

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 8,8

 

 

Aşa cum ne-au obişnuit deja, Mihai Perşinaru şi Andra Spirescu contribuie cu o nouă proză la rubrica Multivers. Cea de faţă se numeşte “Istoria nopţii” şi urmează, aidoma celorlalte prezente în numerele anterioare, dacă nu o tramă identică atunci măcar una asemănătoare, motiv pentru care povestirile semnate de cei doi autori tind să devină şablonare. Remarc însă şi câte îmbunătăţiri în ceea ce priveşte stilul, precum şi o scădere vertiginoasă a greşelilor ortografice şi gramaticale. Acestea fiind spuse, nu mai putem spera de acum încolo decât la o mai amplă desfăşurare a povestirii, precum şi o eventuală adâncire a acesteia printr-o dublare a firului epic.

 Erată: câteva virgule lipsă, câteva vorbe în plus (inclusiv una între subiect şi predicat)

Stil: 8,7

Temă: 8,5

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,6

 

Suspans

Prima proză apărută în numărul 23 al revistei Suspans se numeşte “Locuiesc mai departe cu ai mei” şi poartă semnătura lui Andrei Gaceff. Stilul povestirii de faţă este unul foarte bun, cu toate că există pe alocuri câteva cuvinte cam elevate pentru vocabularul unui copil. Frazalitatea simplă însă, precum şi percepţia pe care eroul principal o are asupra lumii, reuşesc să creeze o atmosferă specifică în care sentimentul părăsirii şi al izolării se îmbină cu cel al alienării. Povestirea, în schimb, nu mi se pare că s-ar ridica la acelaşi nivel. Poate doar în cazul în care ar fi un simplu fragment dintr-o lucrare mai amplă, altfel îi cam lipseşte sensul, textul reducându-se la simpla descriere a câtorva zile din viaţa unui copil. Există câteva lucruri în textul de faţă care ne atrag atenţia, însă acestea rămân suspendate, fără să fie rezolvate ori pe deplin integrate în poveste (cum ar fi comportamentul părinţilor, ce s-a întâmplat cu Victoria ori ce anume-l face pe Raul diferit de ceilalţi copii). Opinia mea este că prozei îi lipseşte intriga, de aici decurgând şi celelalte lipsuri (conflictul, deznodământul).

Erată:

Stil:  9,0

Temă: 8,5

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,7

 

Mina”, de Karel Cispic, este cea de-a doua proză prezentă luna aceasta în revista Suspans. Ca şi precedenta, este bine şi îngrijit scrisă, cu un stil adecvat situaţiei. Deşi simplă, fără prea multe schimbări de situaţie ori digresiuni de la drumul pe care personajul principal îl are de parcurs, povestirea reuşeşte să te atragă şi să te ţină aproape şi asta datorită originalităţii de care dă dovadă autorul. Originalitatea de care vorbesc nu se manifestă atât la nivelul intrigii ori al subiectului în sine, cât al felul în care se pogoară moartea, trecerea din lumea viilor în cea a morţilor făcându-se gradual şi natural. Un text pe cât de scurt pe atât de plăcut.

Erată: seara de seară; luată pe furiş din acasă

Stil: 8,9

Temă: 8,7

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

 

După cum ne spune şi titlul, “Basmul pe dos”, proza semnată de Raluca Băceanu, este un soi de basm modern. Pe dos este doar deznodământul ce prevalează odată cu trădarea Sfintei Vineri, nu şi motivele ori modul de construcţie al prozei de faţă. Consider că este bine scrisă, stilul fiind unul cursiv şi reuşit, dar tema aleasă de autoare este puţin cam superficială şi deloc pe gustul meu. Literatura erotică mă oboseşte, iar combinarea basmului cu sucubii, Sfânta Vineri, Cugirul, Ileana (Cosânzeana) şi tonul realist nu mi se pare tocmai potrivită.

 Erată: o muţime de femei; devoraseară; degetul arătăor; scânteieau; nu era îm regulă; înpreună; circumstaţele; devenism;

Stil: 8,7

Temă: 8,3

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 8,4

 

Ajungem, în fine, şi la “Spune-mi Abadon”, povestirea semnată de James R. Blaisse şi care, în pofida celor aproximativ 5.000 de cuvinte (mai scurtă decât Femeia în mov din acest număr), a apărut în revista Suspans de-a lungul a trei numere (21, 22 şi 23). Abuzând de un procedeu cu care deja ne-a obişnuit, autorul urmează mai multe fire epice deodată, secţionându-şi povestirea în bucăţi disparate, unite la final într-o imagine de ansamblu. Citind-o, am descoperit atât imagini sublime (în special descrierile), dar şi unele mai puţin plăcute, aproape clişeizate (cum ar fi scenele de drăgosteală dintre Paul şi soţia sa, Maia). Cu toate că se vorbeşte de monştrii şi bestii, aceste fiinţe fabuloase sunt întruchipate de un singur om, şi anume de un copil, lucru care îi aduce textului un plus de veracitate şi, de ce nu, profunzime. Mai sunt câteva expresii şi scene la care autorul ar trebui să mai lucreze, însă acesta este cu siguranţă pe drumul cel bun. Mie mi-a plăcut textul şi cu precădere cea de-a doua parte a lui, Vali fiind un personaj original, interesant şi bine conturat.

 Erată: mâncare semipreparata

Stil: 8,8

Temă: 9,0

Intrigă: 8,9

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,0

 

 

Îmbrăţişări din adânc”, de Ioana-Cătălina Dorojan, este un alt text bine scris, dar pe-o temă pe marginea căreia s-a consumat deja prea multă cerneală. În timp ce se relaxează într-un bar, personajul principal cunoaşte o fată misterioasă despre care urmează mai târziu, prea târziu, să afle că este moartă. Mi-aş fi dorit să citesc ceva nou, ceva care să mă pună pe gânduri, aşa cum a fost vorba-n textul precedent, şi nicidecum o povestire pe care-am mai auzit-o deja de nenumărate ori. Din fericire, stilul izbuteşte să mai salveze, cel puţin parţial, situaţia.

 Erată: opreştet; cu bursa (bursă); rând (râd);

Stil: 8,7

Temă: 8,6

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,2

Atmosferă: 8,5

 

Femeia în mov”, de Mihai Hafia Traistă, este o proză cu adevărat interesantă. Bine condus din condei (asemănându-se, prin prisma cursivităţii acţiunii cu prozele sud-americane, iar prin prisma topicii cu literatura rusă), textul nu are cum să nu placă. Şi-n plus, şi subiectul este unul captivant, autorul pătrunzând incisiv, dar cu mult umor şi tact, în dedesubturile vieţii literare româneşti. Personajele sunt arhetipale, nişte figuri caragialeşti pline de defecte şi cu mintea întotdeauna la vânătoare de fantasme. Descrierea lor face deliciul cititorilor, iar particularităţile, şi mai ales gândurile acestora, stârnesc zâmbete. O proză consistentă care merită citită! V-o recomand!

 Erată: fiacare cuvânt; cărciumă; choişc; înstruită; trăznet;

Stil: 9,0

Temă: 8,9

Intrigă: 9,1

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 8,9

 

Prin intermediul povestirii “Oraşul de granit”, de Eugen Ovidiu Chirovici, avea de-a face cu o realitate uşor distorsionată şi asta din pricina perspectivei din care ne este aceasta redată. Văzută prin ochii unui copil, lumea nu doar pare, dar şi este diferită, iar autorul reuşeşte prin textul de faţă să ţeasă o punte de legătură între cele două planurile. Finalul poate fi interpretat în mai multe moduri şi explicat aşijderea, însă niciuna dintre explicaţii nu pare să ne mulţumească, rezultatul fiind de fiecare dată unul straniu. În ciuda subiectului abordat, atmosfera este una plăcută, de vis, reveria confundându-se cu realitatea într-o asemenea măsură încât ne vine greu să le mai deosebim. Un text bun!

 Erată: contropitor: lugrube

Stil: 8,8

Temă: 8,9

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

 

Cântecul oaselor”, de Alin Dărângă, este o proză succintă, asemănătoare unui haibun (aducerile aminte, frazele scurte şi melancolia fiind elemente specifice genului), care are cadenţa unui cântec molcom şi trist, lucru pe care sunt sigur că autorul a mizat. Pentru un text atât de scurt (în jur de 1.400 de cuvinte), atmosfera este bine închegată, iar povestea de asemenea. Mi-a plăcut!

 Erată: -

Stil: 9,0

Temă: 8,8

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,6

Atmosferă: 9,0

 

După ce tocmai şi-a încheiat nuvela Surplusuri, Nicolae Cornescian ne îmbarcă şi de această dată într-o nouă aventură de mari dimensiuni, prezentându-ne capitolul de început din foiletonul “Cealaltă femeie”. Textul începe abrupt, cu ceea ce pare a fi o încercare eşuată de evadare, pentru ca apoi să se treacă la o scenă ceva mai normală, însă tot misterioasă: o femeie ce se ascunde în casa unui bărbat. Conexiunea dintre aceste două secvenţe există, însă este şi ea încărcată de nesiguranţă şi stranietate. Pentru a ne forma o părere cât mai îndreptăţită aşteptăm următorul capitol. Cel de faţă ne-a stârnit curiozitatea.

 Erată: -

Stil: 8,9

Temă: 8,8

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

 

Ultimul text publicat în numărul 23 al revistei Suspans se numeşte “În zori, pădurea era albastră” şi poartă semnătura Cătălinei Fometici. Vrăjiţi de ideea unei comori îngropate cu trei veacuri în urmă de un aşa-zis haiduc, mai mulţi amici pornesc în aflarea ei. Cel care le-a vorbit despre respectiva comoară zadarnic încearcă să-i avertizeze de pericolele care-i pândesc, căci ei nu-l ascultă şi ajung, în final, să suporte consecinţele. Un text bine scris şi bine ancorat în realitate.

Stil: 8,7

Temă: 8,8

Intrigă: 8,9

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,8

Cea mai interesantă povestire a lunii mai: “Tinereţe fără bătrâneţe” (de Aurel Cărăşel), urmată de “Stăpânul castelului” şi “Spune-mi Abadon”.

Cea mai bine scrisă povestire a lunii mai: “Femeia în mov” (de Mihai Hafia Traistă), urmată de “În zori, pădurea era albastră” şi “Locuiesc mai departe cu ai mei”.

 

Mergem mai departe cu luna iunie..

Nautilus

Prima proză apărută în numărul 53 al revistei Nautilus se numeşte “Dindin şi cartea fermecată” şi poartă semnătura lui Aurel Cărăşel. La fel ca şi-n umărul anterior, autorul ne încântă şi de această dată cu un basm bine conceput şi încă şi mai bine spus, în care personajul principal, un pitic simpatic, porneşte în căutarea unor poveşti pe care să i le spună fiului său. Ca şi în oricare alt basm, lucrurile se complică, iar piticul nostru primeşte ajutorul altor fiinţe fabuloase, printre care şi un elf. Dacă aveţi copii, n-ar fi rău să le citiţi această povestire. Sunt sigur că o să le placă şi că or să vă roage să le mai povestiţi şi altădată.

Erată: gâfăi; reunoaşte.

Stil: 9,0

Temă: 8,9

Intrigă: 8,9

Originalitate: 9,0

Atmosferă: 9,0

 

Afacerea secolului”, de Ioana Vişan, este un text sf plasat într-un viitor în care oamenii sunt, în marea lor majoritate, supraponderali. Într-o atare lume, personajul principal obţine bani vânzându-le doritorilor SL, un medicament neaprobat oficial care ajută la slăbit, dar care are şi câteva efecte secundare nu tocmai plăcute. Textul, în opinia mea, chiar dacă este corect scris, nu are acel ceva care să te menţină atent şi să îţi stârnească interesul. Şi asta, cel mai probabil, din pricina personajului narator care simte deranjanta nevoie de-a explica cu multă minuţiozitate cum de-a ajuns în situaţia în care se găseşte în momentul respectiv. Acţiunea tărăgănează, iar finalul nu aduce nimic surprinzător.

Erată:

Stil: 8,5

Temă: 8,4

Intrigă: 8,3

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,2

 

La secţiunea Foileton, Teodora Matei îşi continuă nuvela, sau poate romanul, “Stăpânul Castelului”. Acţiunea continuă să se desfăşoare pe două planuri care, tot mai mult, se întrepătrund: cel al trecutului, al poveştii pentru care-a fost condamnat Baronul, şi cel prezentului, cu gardianul Dominic în prim-plan, încercând să-i dea de capăt poveştii. Un fragment bun, cu stiluri distincte şi personaje bine conturate. În ultima parte cred că ar fi nevoie de mai multe momente de respiro, dialogul continuu tinzând să atrofieze naraţiunea. De asemenea, o introducere pentru această parte ar fi binevenită. Însă şi aşa, poveste rămâne una captivantă.

 Erată: obişnuiasă; sandwich; whiskey; mîna; stîngă;

Stil: 8,6

Temă: 9,0

Intrigă: 8,7

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 8,7

 

La secţiunea Multivers, semnează aceiaşi Mihai Perşinaru şi Andra Spirescu. Proza de faţă are ca titlu “Camera întunecată (Thora)” şi se aseamănă stilistic şi conceptual cu cele publicate anterior de cei doi autori. Nu se urmează o intrigă propriu-zisă, sărindu-se de la o idee la alta, iar conflictul fiind rezolvat înainte de-a fi creat. Având în vedere că proza de faţă nu numără nici măcar cinci sute de cuvinte, trebuie să mărturisesc că o găsesc dacă nu plăcută, atunci cel puţin originală.

 Erată: dupa; rau; uitarea (i) s-ar fi cuibărit; raspuns;

Stil: 8,6

Temă: 8,4

Intrigă: 8,0

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,2

 

Suspans

Prima proză apărută în numărul 24 al revistei Suspans se numeşte “Printre heliotropi şi zâmbete” şi poartă semnătura Ioanei Vişan, fiind publicată anterior pe site-ul AtelierKult. Povestea de faţă este una sf, implicând mai multe rase şi desfăşurându-se într-o piaţă din oraşul german Frankfurt. Din păcate însă, acţiunea este firavă (doar la sfârşit apare o mică încurcătură, degrabă soluţionată), textul pierzându-se în nenumărate explicaţii, iar din această pricină cititorul este lăsat pe dinafară. Povestea pare că nu i se adresează, elementele noi şi imprevizibile care sunt necontenit introduse (precum ‘alioşii’, cu toate particularităţile lor, care apar abia în final, furnizând cheia dezlegării întregului mister) nelăsându-l pe cititor să-şi imagineze ce va urma ori pe ce drum o va apuca povestea. Cu alte cuvinte, îl exclude. Autoarea încearcă prea mult să creeze povestea, nelăsându-o să se extindă şi să se dezvolte. Ca un prim capitol din ceva mai larg, merge, însă ca poveste de sine stătătoare îmi pare dezechilibrată, expoziţiunea în sine reprezentând şi acoperind mai bine de jumătate din text. Ca lucruri pozitive, notăm imaginaţia prolifică a autoarei, imagine care, dacă ar fi corespunzător pusă în valoare, ar ajuta-o mult.

Erată: Data viitoare trebuia să fim mai atenţi (trebuie; va trebui; o să trebuiască)

Stil:  8,6

Temă: 8,8

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,4

 

 

Pentru toate comorile iadului”, textul semnat de Cătălina Fometici, este, în opinia mea, piesa de rezistenţă din acest număr al revistei Suspans. Şi afirm acest lucru înainte să fi citit şi celelalte povestiri, nu pentru că aş crede că autorii ceilalţi nu ar fi în stare să vină cu o poveste la fel de bine scrisă şi de frumoasă, ci pentru că, la fel ca în acest caz, s-ar apropia de desăvârşire şi ar împărţi acelaşi loc. Rezumată-n proza precedentă semnată de Cătălina Fometici şi apărută între paginile virtuale ale acestei minunate reviste culturale (În zori, pădurea era albastră…), intriga poveştii de faţă se roteşte în jurul călugărului răspopit şi ademenit de diavol, Horia Lambu. Limbajul şi stilul sunt excelente (cu precădere în prima parte), iar trama le urmează îndeaproape. Două expresii nu întru-totul corecte: albaştri ca oţelul (oţelul nu este albastru) şi dai vrabia din mână pe cioara din gard (pe cioara de pe gard) nu izbutesc să-i ştirbească meritele. Singurul lucru prin care cred că povestea de faţă ar fi putut fi îmbunătăţită este excluderea din ea a diavolului, înlocuindu-l eventual cu unul intrinsec şi metaforic.

Erată: mătătsos; binbeînţeles; prinvind-o; răspune; perul.

Stil: 9,4

Temă: 9,0

Intrigă: 9,2

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,2

 

 

Nicolae Cornescian îşi continuă foiletonul “Cealaltă femeie”, lăsându-ne să înţelegem că lucrurile sunt mai complicate decât par, deşi, sincer vă mărturisesc, păreau oricum încâlcite, naraţiunea fiind povestită de două persoane diferite. Acţiunea nu stagnează, ci se dezvoltă, autorul ţesând între personajele sale fire greu de desluşit în momentul de faţă. Un fragment asemenea capitolului anterior, bun şi care merită urmărit.

 Erată: -

Stil: 8,9

Temă: 8,8

Intrigă: 8,9

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

 

 

În “Cardinalul, spionul şi pipiţele”, Florentin-Haidamac ne prezintă o poveste întru-totul asemănătoare povestirilor sale anterioare, naraţiunea fiind şi de această dată la persoana întâi, iar personajul principal posedând toate calităţile eroilor din celelalte texte semnate de autor: este genial, are cunoştinţe medicale, bea Jack Daniels, este profesionist, este bine dotat (20 de centimetri, depune acesta mărturie), cu un fizic deosebit, chiar un Adonis (cum singur se descrie), excelând chiar şi-n domeniul literar (râzând de membrii Uniunii Scriitorilor din România şi promiţându-ne că ne va împărţi autografe). Nu-i lipseşte, după toată această înşiruire a calităţilor sale, paradoxal, nici modestia (‘Sunt un tip modest’, declară el simplu). Din păcate nu cred că este vorba de o parodie, căci dacă ar fi fost, ar fi fost una pe cinste. Personajul narator, chiar pare să creadă tot ceea ce spune, fără a ne aduce vreo dovadă în acest sens şi fără a se lăsa contrazis de realitate. Povestirea stârneşte zâmbete, fiind de-o ilaritate exacerbată. Exacerbată, dar involuntară, căci nu de glumele misogine şi arogante ale personajului râdem, ci de modul în care se vede acesta. Sfatul meu pentru autor este să lase acţiunile personajului să vorbească (fără ‘aş merita să fiu invitat pe loc la Academie sau în Uniunea Scriitorilor’, fără ‘aveţi grijă ca damicelele voastre să nu găsească această lucrare deoarece vor ridica standardele şi nu vă văd bine’, fără ‘agentul special cu 7 vieţi, cel care sodomizează moartea, asul serviciilor secrete’ şi fără dialoguri de genul ‘― Apropos, tu nu ai auzit de contracepţie? ― Tu te poţi apăra cu o biată umbrelă în faţa unei tornade?’). Ca exemplu, Dostoievsky, când doreşte să arate în a sa Amintiri din casa morţilor că personajul principal este bun la suflet, el îşi începe astfel romanul ‘Sunt un om rău.’ Urmând ca apoi, în pofida felului negativ în care acesta se consideră, să dovedească prin acţiunile (nu prin spusele!) sale contrariul. Adică invers decât în cazul de faţă. Vă recomand spre lectură romanele lui Raymond Chandler. Veţi avea multe de învăţat de la dânsul. Sau, dacă doriţi să continuaţi să scrieţi în felul acesta, transformaţi-vă povestirile în parodii ale genului (personajul principal să se creadă deştept, arătând prin acţiunile sale că, de fapt, nu este, iar lucrul acesta să-l bage într-o grămadă de belele). Pentru a vă ieşi pe deplin, ar trebui să introduceţi la începutul lor şi o mică notă introductivă, de genul: ‘am găsit aceste rânduri pe câteva foi slinoase în buzunarul nu-ştiu-cărui oropsit’. Cu alte cuvinte, distanţaţi-vă de personajul dvs.

 Erată: şi al nostru, nu (fără virgulă); Idaurmătoarele; Idanimic; toata; ai16; întradevăr;

Stil: 8,3

Temă: 8,2

Intrigă: 8,2

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 7,0

 

 

Următoarea proză se numeşte Furia de piatră şi poartă semnătura Alexandrei Niculae. Cu toate că există destul de multe greşeli gramaticale şi expresii nu tocmai reuşite (precum ‘Umbra ce se târşâia pe pereţi’, a târşâi însemnând să târâi ceva, producând un zgomot specific, corect în cazul de faţă fiind ‘Umbra ce se târâia pe pereţi’), textul place şi asta datorită poveştii. O poveste care se desfăşoară pe două planuri, unind în permanenţă trecutul şi prezentul. Şi subiectul este unul captivant, iar momentul în care statuile au prins viaţă pentru prima dată este bine descris. O proză bună, dar care ar mai fi mers corectată cel puţin o dată.

 Erată: şansele [...] era nul; facea; grumazurilor; meşteşiugit; veghiind; Avea să li se clădească socluri noi; alungaând; subternă; ţipă de câtă crime cumplite au văzut; bucăti; vrajitoarele; coşmarele; monstrus;

Stil: 8,8

Temă: 8,9

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,9

Atmosferă: 9,0

 

 

În “Calac”, Karel Cispic ne spune povestea emoţionantă a lui Mutu, un copil de şase ani care a încetat să mai vorbească din momentul în care tatăl său a fost omorât, eveniment întâmplat cu trei ani în urmă. Povestea este una simplă, însă lucrul acesta nu-i ştirbeşte cu nimic calităţile, ba dimpotrivă, i le întregeşte. Şi stilul este unul plăcut, cu toate că întâlnim mai multe cuvinte (precum obscuritate) care parcă nu au ce să caute în limbajul unui copil de numai şase ani.

 Erată: -

Stil: 8,7

Temă: 8,8

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,5

 

 

Offline – mai sigur?”, de Andra Pavel, este o povestire a cărei acţiune se petrece într-o cabană de munte. Cu gândul să descopere un haker periculos şi căutat de SRI, eroina organizează o întrunire la care sunt invitaţi toţi membrii unui site. Lucrurile însă scapă de sub control şi încep să se complice, ajungându-se chiar şi la crimă. Acţiunea se desfăşoară repede, sărindu-se uneori prea brusc de la o idee la alta şi lăsând unele lucruri neexplicate, precum faptul că personajul principal avea semnal la telefon, cu toate că nimeni altcineva nu mai avea din pricina unor interferenţe cauze de cineva răuvoitor. Ori nu cred că telefonul acesteia folosea alte lungimi de undă. Apoi, sunt atât de multe personaje (peste 20), încât devin foarte greu de urmărit într-o proză scurtă (într-o carte de Carlos Fuentes, un personaj spune că nu reuşeşte să se familiarizeze şi să individualizeze personajele din romanele lui Dostoievsky din pricină că ar fi prea multe). Simplificată, cred că prozei de faţă i-ar fi stat mai bine.

 Erată: -

Stil: 8,4

Temă: 8,5

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,3

 

Prin intermediul povestirii “Oraşul de granit”, de Eugen Ovidiu Chirovici, avea de-a face cu o realitate uşor distorsionată şi asta din pricina perspectivei din care aceasta este privită. Văzută prin ochii unui copil, lumea nu doar pare, dar şi este diferită, iar autorul reuşeşte prin textul de faţă să ţeasă o punte de legătură între cele două planurile. Finalul poate fi interpretat în mai multe moduri şi explicat aşijderea, însă niciuna dintre explicaţii nu pare să ne mulţumească, rezultatul fiind de fiecare dată unul straniu. În ciuda subiectului abordat, atmosfera este una plăcută, de vis, reveria confundându-se cu realitatea într-o asemenea măsură încât ne vine greu să le mai deosebim. Un text bun!

 Erată: contropitor: lugrube

Stil: 8,8

Temă: 8,9

Intrigă: 8,8

Originalitate: 8,8

Atmosferă: 8,9

 

Alin Dărângă vine şi luna aceasta cu o proză scurtă, poate prea scurtă, proză ce poartă titlul de “Apa neagră”. Cele app. 700 de cuvinte mi se pare insuficiente pentru a crea o atmosferă apăsătoare, aşa cum încearcă să facă autorul, iar stilul nu mi se pare nici el potrivit epocii în care se petrece acţiunea. Dacă ar fi fost plasată într-o perioadă atemporală, sau chiar medievală, ar mai fi mers, dar pe vremea polisurilor greceşti… Nu ni se oferă nici detalii referitoare la societatea acelor vremuri, la ambarcaţiuni ori la ritualuri şi nici nu ni se explică de ce ar fi mers cineva cu o triremă, de exemplu (vâslitul în amonte necesită mulţi oameni), de la gurile fluviului, în sus pe Istru, când ştim că nici grecii şi nici măcar romanii nu se avântau să facă asta, putând să se piardă prin păienjenişul de canale. Din păcate, textul, chiar aşa scurt cum este, nu mi se pare bine documentat: autorul folosind expresii precum ‘străluceau fosforescente’. Ori fosforul a fost descoperit mii de ani mai târziu. Apoi nu înţeleg ce căutau geţii în copaci pe malurile Istrului, că doar nu treceau pe acolo corăbii decât, cel mult, una pe an.

 Erată: -

Stil: 8,7

Temă: 8,2

Intrigă: 8,1

Originalitate: 8,2

Atmosferă: 8,5

 

Prin intermediul povestirii “Prada”, Paul D. Adrian ne arată cât de repede un prădător se poate transforma în pradă: dorind să jefuiască o bancă, apoi să înnopteze la un bătrân ce avea casa în pădure, personajul principal cade victimă celui pe care avea de gând să-l folosească. Textul nu are prea multe implicaţii şi nici complicat nu este, ajungându-se repede de la deznodământ. Personajele ar fi putut să fie mai bine legate între ele, iar acţiunea puţin extinsă. Aşa cum este în momentul de faţă, pare arbitrară.

 Erată: colt

Stil: 8,5

Temă: 8,4

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,4

Atmosferă: 8,3

 

 

Cântecul spânzuratului”, de James R. Blaisse, se roteşte în jurul unor citate biblice şi a două personaje care au păreri diferite în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu. Ciudat este că tocmai cel care crede îşi sacrifică prietenul unor poveşti întunecate. Încadrându-l în genul din care face parte, textul este bun, fără a excela însă în vreo privinţă.

 Erată: evolut; faperea; îşi pusese în minte să întreba; m-a costase; mai vechea probabil; gata să se năruieşte; casa mee; facuse; Condamnat de mine sau de alţi…; perdeam; spoarta.

Stil: 8,6

Temă: 8,6

Intrigă: 8,5

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,4

 

Vine întunericul”, textul semnat de Ioana-Cătălina Dorojan, ne vorbeşte de fiinţe damnate care şi-au pierdut sufletul, nişte creaturi ale întunericul din rândul cărora face parte şi personajul principal. Cu toate că nu mă dau în vânt după astfel de texte, trebuie să recunosc faptul că acesta este bine scris, cu o atmosferă pe măsură.

 Erată: -

Stil: 8,7

Temă: 8,4

Intrigă: 8,4

Originalitate: 8,5

Atmosferă: 8,6

 

Întrucât textul “Din ştreang”, semnat de Aurelia Chircu, este primul capitol din ceva mai amplu, am să trec peste el fără a-l mai comenta, urmând să revin asupra lui în momentul în care voi fi citit toate părţile sale.

Şi ajungem astfel la ultima proză din numărul acesta al revistei Suspans, proză ce poartă titlul “Crime by Skype” şi semnătura lui George Arion. Textul nu are o acţiune propriu-zisă, el fiind descrierea oraşului Barintown, un fel de turn de fildeş al autorului. 

Cea mai interesantă povestire: “Pentru toate comorile iadului” (de Cătălina Fometici), urmată de “Furia de piatră” şi “Stăpânul castelului”.

Cea mai bine scrisă povestire: “Pentru toate comorile iadului” (de Cătălina Fometici), urmată de “Oraşul de granit” şi “Calac”.

 

În final vreau să subliniez faptul că nu ofer o critică în adevăratul sens al cuvântului, ci îmi expun părerea vizavi de anumite texte. Cine doreşte să nu-l mai comentez, sau să mă axez în cazul povestirii sale doar pe anumite lucruri, este rugat să-mi spună.

 

Al. Ioan DespinaAlexandru Ioan Despina s-a născut pe 04 septembrie 1985, în localitatea Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. Debutează literar în numărul 35 al revistei Nautilus cu povestea 17 Octombrie, iar următoare sa proză, Închisoarea, publicată în numărul 38 al aceleiaşi reviste primeşte o critică favorabilă în revista Helion (nr. 11, Aprilie 2011), în cadrul unul articol intitulat Poezie neagră şi blesteme. Continuă colaborarea cu Nautilus, iar în luna iulie a anului 2011 publică povestirea Azaroth. În aceeaşi lună este numit admin în cenaclul Lira21, precum şi membru cu atribute extinse pe site-ul literar RoLiteratura.

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan Despina

Alexandru Ioan DESPINA s-a născut pe 4 septembrie 1985, în Ploieşti. Este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, cu dublă specializare: geografie şi limba şi literatura engleză. După debutul său literar în numărul 35 al revistei Nautilus, publică câteva zeci de povestiri scurte în cam tot atâtea reviste din țară și din străinătate (Vatra, Algoritm Literar, Apostrof, Egophobia, Zona Literară, Dunărea de Jos, Oglinda, Argos, Aphelion, Bewildering Stories etc), câștigă 13 premii și mențiuni la diferite concursuri de literatură naționale și internaționale (premiul I la Concursul naţional de literatură “Moştenirea Văcăreştilor”, noiembrie 2011, premiul al II-lea la Concursul Naţional de Literatură ‘Reţeaua Literară”, septembrie 2012, premiul I la Concursul de Proză ”Mihail Sadoveanu”, octombrie 2013, premiul al III-lea la Concursul de Literatură “Ioan Slavici”, noiembrie 2013 etc) și apare în peste 10 antologii de proză scurtă (Conexiuni, Moștenirea Văcăreștilor, Ion Creangă, Eposs Meridiane, Mihail Sadoveanu, Aripi spre zbor etc). Colaboreazã în calitate de recenzent cu aproape toate revistele de SF&F românesti, având o rubrică permanentă în revista Nautilus. Este, de asemenea, redactor șef al revistei online Gazeta SF și coeditor al antologiei Bumerangul lui Zeeler. Blog personal.

More Posts - Website