Echipa formată din tineri supereroi, Teen Titans, a devenit îndrăgită odată cu popularizarea seriilor animate Teen Titans (2003-2006) și Teen Titans Go! (2013-2018). În ciuda infantilizării la care au fost supuse personajele în Teen Titans Go!, care a distrus așteptările celor mai nostalgici fani, mulți au fost sceptici la anunțul unui serial web, Titans. Deși ideea a fost adusă la cunoștință în 2014, Titans a avut premiera abia în octombrie 2018 și a devenit disponibil pe Netflix în 2019.

Folosindu-se de cunoscutul univers DC, este probabil puțin surprinzător faptul că serialul a fost supus unor critici, ce nu țin doar de acțiuni sau performanța actorilor în sine, cât și de divergența față de comics, în ceea ce privește unele aspecte. Având în vedere caracterul adolescentin al acestor personaje, pare firesc ca Rachel, cea mai tânără dintre protagoniști, să fie și figura centrală a acțiunii. Tânăra capabilă de manipularea emoțională și telekinezie este subjugată de sentimentul de abandon, după ce este martoră la omuciderea persoanei, pe care până recent o considera mamă. Întâmplarea devine și premiza narațiunii, Rachel ajungând să se împrietenescă cu Dick Grayson, Kory Anders și Gar și în cele din urmă să formeze inoficial cvartetul de tineri supereroi.

Se poate vorbi despre câteva elemente, care au fost surprinzătoare, dacă nu chiar șocante pentru fanii seriei. Serialul se distanțează de figura de lider obsesiv și influent al lui Robin, prezentând unele scene de o violență nespecifică. Influența lui Batman, deși personajul în sine nu va fi ecranizat, se face resimțită în întreaga perspectivă a lui Dick. Puterea oferită de anonimitatea costumului lui Robin duce ușor la pervertirea moralității lui Dick, care ajunge să nu mai distingă între justiție și răzbunare. Ca urmare, serialul are în mod vizibil o atmosferă sumbră. Numărul scenelor care implică violență sau deces nu poate fi subestimat.

Simpatica extraterestă, Korinand’r, își asumă de asemenea un alt șablon față de cel din comics, devenind un femme fatale cu amnezie. Trecând peste prima dezamăgire față de aspectul lui Kory, și anume faptul că nu are tenul portocaliu, fanii ar putea fi dezamăgiți și de faptul că super-puterile ei au fost modificate în serial. În loc să manipuleze energia ultravioletă, transformând-o în cunoscutele starbolts de o culoare verzuie, acum posedă super-puteri pirokinetice. Această decizie ar putea fi explicată ca factor al facilitării efectelor vizuale.

Tot această decizie influențează și modificările aduse personajului Beast Boy. Tenul verde se face doar ușor marcat, înainte de a se transforma în tigru, aici nefiind capabil de a-și asuma forma oricărui animal. Deși în comics el era inițial capabil să se transforme doar în maimuță (singura posibilitate de a supraviețui bolii Sakutia), în această iterare se asumă într-un mod neexplicat doar capacitatea de a se transforma într-un tigru verde. Singurele similarități cu personjal din comics sunt reprezentate de umorul lui, părul verde și dieta vegetariană pe care acesta a adoptat-o.

Deși premiza serialului consta în ecranizarea unor cunoscuți super-eroi, Netflix pare că face un efort conștient în a demitiza personajele. Foarte puține scene includ manifestarea unor super-puteri compartiv cu cele care implică forță fizică sau luptă corp la corp. Acrobațiile sunt destul de vag portretizate între niște personaje care ar trebui să fie experte în arte marțiale. Unele puteri super-umane, precum capacitatea lui Starfire sau Wonder Girl de a zbura, nu sunt menționate. Apariția lui Trigon nu are nimic demonic sau supranatural, fiind mai degrabă asociată cu imaginea unui corporatist. De asemenea, accentul este mai mult pus pe cotidianitatea vieții. Dick este mai degrabă reprezentat în postura de polițist sau detectiv și încearcă conștient să se îndepărteze de figura lui Robin. Rachel are o manieră și interese tipic adolescentine. Donna este pusă în postura unui fotograf celebru, iar Kory pare reticientă în a-și asuma originea și puterile extrarestre, preferând să rezolve problemele cu pumnii. Cel mai straniu aspect rămâne probabil lipsa numelor de supereroi, cu care fanii erau obișnuiți din comics. Spre exemplu, în cele unsprezece episoade, nu este menționat deloc numele de Raven pentru Rachel.

De asemenea, serialul se folosește de o tehnică segmentară, folosindu-se de rememorare, pentru a construi trecutul personajelor. Totodată, în loc să potențeze empatizarea publicului, narațiunea pare fragmentată, iar cele două episoade, care se concentrează asupra lui Hawk și Dove, devin repede plictisitoare și dau impresia de episoade ”de umplutură”. Deși tratează teme serioase, precum abuzul în copilărie, moartea unei rude sau disfuncția erectilă, poveștile nu reușesc să apeleze atât de mult la afectul spectatorilor, pe cât reușesc să contribuie la clișeul supereroului cu un trecut tumultos.

Deși nu se poate vorbi despre serial ca fiind prost construit sau de o performanță a actorilor care lasă de dorit, așteptările care vin odată cu logo-ul DC reprezintă indubitabil cel mai mare detriment al seriei. Al doilea sezon va decide probabil direcția narațiunii și va definitiva reprezentarea DC, fie într-un mod care rezonează cu fanii, fie distanțându-se și mai mult de imaginarul din comics.

Adina Ailoaiei

Adina Ailoaiei

Născută pe 6 august 1993, în Suceava. Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, specializarea germană-japoneză. Excursie de studii în Bad Kissingen (Rolul Germaniei în Europa de astăzi şi Literatura cehă), participantă la workshop de Sumie la Facultatea de litere, Universitatea Babeş-Bolyai, Workshop de frazeologie la secţia germană în cadrul Facultăţii de litere, Universitatea Babeş-Bolyai. Activităţi de voluntariat în cadrul CNPRSV, Suceava, ASUR (Asociaţia Secular-Umanistă România) Cluj-Napoca. A publicat în revista şcolii Unsere ZEITschrift din Suceava şi participă la şedinţele Clubului de lectură NEPOTU' LUI THOREAU, Cluj-Napoca.

More Posts

Follow Me:
Facebook