GSF62 ban-650

          Spunea cineva, odată, că nu găsește relevante pe Goodreads decât ratingurile cărților străine. Deoarece, am concluzionat după o scurtă discuție, atunci când vine vorba de cărți ale autorilor români, componenta afectivă e prea puternică atunci când un cititor evaluează o carte. Nu neg acest fapt, nici nu mă declar întru-totul de acord, vreau doar să analizez mecanismele care conduc într-acolo.

          Voi începe prin a spune că literatura, ca artă, se adresează tocmai componentei afective a omului și nu celei raționale. În definitiv, nu atunci e o carte mai bună când te face să empatizezi cu unele personaje, când te face să le detești pe altele, când te face să simți ceva? Nu sensibilității umane i se adresează? Și atunci, cum poți rămâne obiectiv când spui cât de mult ți-a plăcut ție o anume carte? Să nu uităm că Goodreads nu este o platformă dedicată criticii literare, ci cititorilor. Cititorilor empatici, sensibili.

          Bineînțeles că, chiar și pe Goodreads, o argumentare pe criterii literare a ratingului acordat este salutară, însă vorbim totuși de o comunitate de cititori. Iar dacă pe cititori i-ai făcut să simtă ceva, să se bucure de cartea ta, atunci, ca autor, poți să-ți treci o reușită în cont. Nu înseamnă că ai realizat o operă notabilă pentru posteritate, dar ai reușit să ajung la sufletele oamenilor. De aceea fiecare rating, indiferent de la cine, e important. Cu singura condiție să fie sincer.

          Bineînțeles, componenta afectivă a cititorului pe care o aveam în vedere atunci când discutam relevanța stelelor pe Goodreads de care se bucură autorii români nu e cea determinată de operă, ci cea determinată de autor în sine. Nu contest că, în cazul autorilor pe care-i cunosc personal, eventual îi simpatizează, cititorii tind să acorde stele cu mai mare generozitate. Mă întreb numai dacă, nu cumva, acest lucru e perfect normal. Când îl cunoști pe autor, când ți-e amic, când îl simți aproape, nu-l înțelegi mai bine? Nu citești oare povestea cu vocea lui? (Aici, personal, am o problemă cu cărțile scrise de mai mulți autori. De exemplu, n-am știut cum să citesc/ascult Vegetal și Mineral: povestite încet, cu ochii pe jumătate închiși, sau o idee mai răspicat, pe un ton ușor sfătos.) Nu-l vezi acolo, undeva, în spatele paginilor, cum îți povestește? Nu-l simți în scriitură? Nu-ți spui: „Aha, fii atent, am vorbit cu el despre chestii d-astea!” Și-atunci, cum să nu empatizezi?

          Și, ca să fim cinstiți până la capăt, e valabilă și reciproca.

          În definitiv, nu tocmai pentru a-i face cunoscuți publicului, pentru a apropia de acesta, pentru a crea o legătură umană între autor și cititor, editurile organizează lansări de carte și alte evenimente la care-și scoate autorii în lume? De ce o fac? Sau, mai bine spus, o fac pentru a compensa lipsa valorii literare a textelor? Dacă aceasta e concluzia dumneavoastră, atunci… subsemnatul nu poate decât să consemneze.

          Dar eu cred că literatura nu e o știință rece, ci o artă. Și, ca atare, ea încearcă să se apropie de om. Iar dacă în ajutor îi sare carisma autorului, cum poate ea să-l refuze? 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website