GSF 75 banner01-650

          Alien: Covenant (2017)

Actori: Michael Fassbender, Katherine Waterston, Billy Crudup

Regia: Ridley Scott

          Synopsis. Nava spațială de colonizare Covenant are un accident în urma unei explozii stelare. Walter, androidul (unicul! – mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în urma accidentului androidul ar fi fost avariat) de supraveghere, trezește echipajul din starea de somn profund. O parte din coloniști mor, dar moartea cea mai devastatoare, și care va constituii motivul unei suite de decizii proaste, este a căpitanului Branson (James Franco). În scurt timp după trezire este recepționată o transmisiune stranie, decodată de „Mother” (inteligența artificială a navei) și, întâmplător, de unul din membrii echipajului. Prima decizie proastă este luată și uriașa navă spațială ce poartă în pântecele ei 2.000 de coloniști se abate de la drum pornind într-o misiune incertă de salvare. De aici lucrurile scapă de sub controlul rațiunii și într-un carusel al deciziilor proaste, al nepăsării față de coloniștii de pe navă, de reinterpretare a scopului misiunii și în dispreț total pentru cele mai elementare noțiuni de siguranță și securitate, echipajul – complet nepregătit pentru o situație de urgență sau de salvare la sol – intră direct în plin coșmar marca Alien.

alien-covenant          Recenzie. Înțeleg că Ridley Scott a gândit Prometeus (2012) ca un prequel la Alien (1979) și eu l-am receptat ca atare, deși destul de repede mi-a fost evident că Prometeus nu oferă suficiente informații despre xenomorfi și arhitecții umanității. Prea multe lucruri rămăseseră nespuse iar regizorul a promis că le explica într-un alt film. Alien: Covenant este și el un prequel la Alien și, totodată, un sequel la Prometeus. Oferă o bogăție de noi informații, mai ales despre istoricul apariției xenomorfilor. Acțiunea din Covenant se petrece la 10 ani după evenimentele din Prometeus (apropierea în timp a celor două evenimente nu e de natură să-i îngrijoreze pe membrii echipajului, care își aduc aminte de Prometeus abia când, straniu lucru, găsesc poze intacte în nava distrusă!) și, de la un punct, urmează șablonul clasic din primul Alien. Membrii echipajului devin gazde pentru xenomorfi, care ies, cresc super rapid (mai rapid ca în restul seriei) și ucid tot ce le iese în cale cu singurul scop de a se înmulți. Agresivitatea extremă a xenomorfilor este și aici împletită strâns cu o inteligență nativă ieșită din comun. Spre final, când totul pare a se liniști, are loc o răsturnare de situație, din nou marcă a francizei Alien, alături de dura doamnă Daniels Branson (soția căpitanului mort, interpretată de Katherine Waterston, în concordanță cu celebrele Ellen Ripley și Elizabeth Shaw). Aici fac o paranteză, în Covenant nu apar xenomorfii din Alien. Primii alieni văzuți de oameni sunt neomorfii, o rasă locală ce se răspândește prin spori și nu prin ouă, apoi avem o formă mai avansată, proiectată de ingeniosul David, numită protomorfi, care seamănă cu xenomorfii finali, fără a fi. Xenomorfii apar abia în Alien, primul film.

          În final revin la comparația necesară cu Prometeus și Alien. Filozofiile din Prometeus despre creație, despre Dumnezeu, despre destinul omului sunt rapid prezentate la început, după care mai reapar doar în cilimiturile androidului David. Acțiunea merge repede, evenimentele decurgând oarecum firesc unul din altul, acceptând tacit că echipajul va face orice e necesar pentru a alege cele mai proaste soluții (de genul traversării pe roșu într-o intersecție aglomerată). Și dacă în Alien oamenii sunt principalii actori, iar în Prometeus androidul nu reușește să echilibreze balanța, în Covenant partea leului e luată de androizi. Ei și nu oamenii sau xenomorfii devin actorii principali, respectiv David și Walter (interpretați de Michael Fassbender). O mare parte din film se focalizează pe frământările celor doi, mai ales a lui David. Cumva în antiteză cu replicanții din Blade Runner ce trăiesc doar câțiva ani, dar pot visa, androizii din Covenant sunt nemuritori, dar incapabili de a crea (incapacitate programatică mai pronunțată la seriile noi). Nu știu ce ne pregătește Ridley Scott, dar cu siguranță ne vom reîntâlni cu David și cu problemele lui existențiale prin raportare la umanitate și la xenomorfi. O altă problemă de rezolvat în viitor sunt arhitecții, pierduți în acest film.

          Film. Ridley Scott a îmbătrânit, devine previzibil și clișeic. Poate ar fi momentul ca franciza să încapă pe mâini mai tinere. Michael Fassbender, pe care de curând l-am admirat în Assassin’s Creed, reușește să ofere un spectacol actoricesc reușit, prin interpretarea simultană a două caractere asemănătoare, dar profund diferite. Aici voi face o nouă paranteză, nu mă pot opri din a mă întreba: oare David l-a dezactivat pe Walter sau cei doi au complotat în final? În fine, Katherine Waterston trebuia să joace rolul durei, a supraviețuitoarei care vede tot timpul mai mult decât restul, un personaj nelipsit în filmele francizei. Nu prea reușește.

          Pe ansamblu un film bun, cu multe explicații teoretice, cu o intrigă ce depășește cadrul uzual din filmele francizei Alien. Meriră vizionat atât de fani cât și de amatorii de senzații tari.

 

Daniel Timariu

Daniel Timariu

Daniel Timariu este programator de profesie, iar din 2014 și scriitor de literatură Sci-Fi. A debutat online în revista Ficțiuni.ro cu povestirea „Bucla finală” și tipărit în revista Helion cu povestirea „Din lift”. Scrie recenzii de filme în ziarul Debanat. Este membru al clubului Helion din Timișoara.

More Posts