GSF67ban01-650

          2016, editura Bookmasters, 194 pag., ISBN 978-606-94057-4-1

         

          Nu cred să fi fost vreodată atras în mod special de literatura cu tente sumbre. Mai mult, îmi amintesc cum, în copilărie, abandonam pe la jumătate cărţile pe care le percepeam a fi prea triste. Mai ştiu şi acum de „grupul celor trei” – Singur pe lume, Cuore şi Oliver Twist – pe marginea cărora aveam dispute viguroase cu cei ce încercau să mă convingă că sunt lecturi specifice vârstei şi că ar trebui să le dau credit până la final, nu să le arunc după câteva zeci de pagini, sătul până peste cap de ele.

ds          Ulterior, am ajuns la Poe şi la alţi autori ai secolului al XIX-lea care redau un gen de atmosferă receptată de mine ca fiind sumbră, tristă. Destul de repede am concluzionat că nu-mi doream aşa ceva. Eu tresăltam la Twain, Verne, Dumas ori May, iar atracţia către literatura „mai luminoasă” a rămas până în ziua de azi. Prin urmare, nu sunt foarte fericit de moda distopică, postapocaliptică, psiho- şi altele din aceaşi categorie, pregnantă în ziua de azi. Aşa se face că, prin 2013, când am început să citesc autorii români contemporani apăruţi în revistele SF online, am evitat textele care, după primele rânduri, îmi dădeau impresia că ar duce într-acolo. Totuşi, ulterior, m-am aplecat şi asupra lor şi, deşi în continuare nu m-au atras, am încercat să privesc cât mai obiectiv calitatea literară, dincolo de gusturile mele.

          Printre autorii descoperiţi astfel se numără şi Aurelia Chircu. Primele ei proze mi s-au părut uşor naive, atât în ceea ce priveşte premisele, cât şi intriga. Am observat însă cum, în timp, a încercat să-şi îmbunătăţească stilul. Până la urmă, nu ştiu dacă există vreun scriitor care să fi scris bine de la primele rânduri aşternute pe foaie. Ca orice activitate, şi aceasta presupune multă muncă şi o perfecţionare continuă. Ultimele texte scrise de ea au fost chiar suficient de reuşite încât să mă determine să-i încerc volumul de debut. Pentru că un roman reprezintă o adevărată piatră de încercare – şi poate că sunt unii care nu conştientizează cât de dificilă este trecerea de la povestire la roman – eram curios să văd cum s-a achitat de sarcină.

          Primul lucru care frapează la Din ştreang este acela că jonglează cu genurile. Are şi ceva din literatura de capă şi spadă, are şi ceva din mystery & thriller, are şi ceva umbre horror. Şi, câtă vreme un autor reuşeşte să le îmbine armonios, produsul finit poate fi unul de calitate. Mai ales în cazul unui început în forţă, cum este cel al atacului desfăşurat împotriva unor călători.

          Din ştreang spune povestea a două personaje care nu-şi mai amintesc nimic despre trecutul lor. Teoretic, ştiu că unul dintre ei ar fi servitorul celuilalt – lucru subliniat şi de rudele apărute în perisaj în timp ce cei doi se recuperează într-un sanatoriu. Totuşi, anumite indicii conduc spre crime de care respectivii n-ar fi străini. Întrebările sunt multe: cine sunt, cu adevărat, Alexander şi Lucas? Sunt cu adevărat amnezici, sau acesta e doar un mod prin care încearcă să se sustragă în faţa justiţiei? Persoanele ce orbitează în jurul lor sunt cine susţin că ar fi, sau ascund la rândul lor lucruri sumbre?

          Şi, pentru ca lucrurile să se complice şi mai mult, există zvonuri despre un asasin al cărui spirit ar fi nemuritor, trecând dintr-un trup în altul pentru a-şi duce la îndeplinire planurile sinistre.

          În mod cert, reţeta de la care porneşte autoarea este suficientă pentru a construi un roman complex, menit să păstreze treaz spiritul cititorului. Iar plasarea lui într-o perioadă incertă a secolelor trecute (personal, oscilez între sfârşitul celui de-al XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea) îi conferă un fundal aparte, extrem de potrivit.

          După un început în forţă, incitant, cartea trece printr-o perioadă uşor ezitantă. Unele dialoguri mi s-au părut un pic naive, iar unele situaţii create artificial. Lucrurile s-au remediat însă şi, pas cu pas, autoarea a adus acţiunea pe făgaşul potrivit. Mai mult, a reuşit să evite scăderile de ritm specifice, de multe ori, romanelor de debut. Personajele sunt complexe, cu multe faţete, iar legăturile dintre ele au fost gândite în amănunt, oferind mereu câte o nouă revelaţie. Recunosc că, la un moment dat, m-am pierdut puţin în hăţişul lor şi nu mai eram chiar sigur cine este cine şi în ce mod este legat cu personajul X sau Y, dar tind să cred că asta se datorează mai curând atenţiei mele slabe faţă de asemenea detalii, nu lipsei de pricepere a autoarei.

          Intriga – care, aşa cum spuneam anterior, oferea premise excelente – a fost condusă destul de bine de la un capăt la celălalt, deşi finalul l-am resimţit într-o vagă scădere. Motivul ar fi că, pentru un roman aşa de tensionat şi cu legături atât de complexe, rezolvarea mi s-a părut oarecum facilă, deşi are o doză mare de dramatism.

          Per total, sunt de părere că Din ştreang reprezintă un debut promiţător. Aurelia Chircu confirmă creşterea stilistică remarcată în ultima vreme şi cred că fanii genului în care scrie ea nu vor fi dezamăgiţi de roman. Dimpotrivă, vor aştepta următoarea provocare căreia îi va da curs.

          

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts