O boltă violetă fără stele, suspendată într-un răsărit perpetuu. Din înalt o lumină nefirească descindea în penumbra în care zăcea. Curând îşi dădu seama de ce i se părea ciudată această privelişte. Cerul nu avea soare.

Avea senzaţia că era lipit de plafon şi privea în jos, spre un abis. Simţea că ameţeşte, ca şi cum ar fi avut rău de înălţime. Se ridică încet în picioare. Îl înconjurau structuri imposibile, asemănătoare unor arici de mare, care se întindeau ca o pădure până dincolo de orizont. Unele dintre ele levitau uşor deasupra solului. Aceste forme uriaşe din beton păreau antrenate într-o mişcare de expansiune, străpungând spaţiul cu vârfurile lor ascuţite. Reproduceau acelaşi model geometric, cel al unor cristale. Cristale imense încremenite la limita dintre cer şi pământ.

Constată că era îmbrăcat într-un costum negru şi cu o cămaşă albă, iar la gât avea legată o cravată, la fel de neagră ca întunericul din cavernele memoriei sale. Simţi cum cravata îl strânge ca un laţ. Îşi aminti spontan cât de mult le dispreţuia. Printr-o mişcare mecanică eliberă nodul. După care smunci cravata şi o aruncă departe. O urmărea cum pluteşte în aer şi se pierde în imensitatea unui peisaj fantasmagoric. Semăna cu un şarpe ce se încolăcea într-o cameră neluminată.

Îl asaltară aceleaşi întrebări pe care şi le-ar pune orice om trezindu-se în mijlocul pustietăţii. Cum se pomenise acolo? Unde era? Cine era? Dar simţea că o zonă vitală a minţii sale fusese dezafectată. Tot ce avea era doar conştiinţa prezentului şi a faptului că se produsese un accident, iar logica şi raţiunea nu mai funcţionau.

Nu avea nici un sens să rămînă pe loc. Astfel păşi printre acele forme bizare, fără să ştie unde se îndreaptă şi ce-l poate aştepta în acest tărâm străin.

Un labirint nesfârşit. Rătăci atât de mult, încât îşi pierdu simţul timpului şi al orientării. Dar deodată în faţa sa apăru ceva ciudat ce-i atrase imediat atenţia. O construcţie mică din beton. Avea un aspect cazon şi semăna cu un vechi bunker militar, mărturie a unui război necunoscut. Două nivele şi două rânduri de ferestre sigilate. Era ceva sumbru în faţada acestei construcţii ce semăna cu o casă bântuită de fantome. În mijloc avea o uşă dintr-un lemn cafeniu-roşietic, mâncată de mucegai, cu un mâner din metal negru ruginit. Se apropie şi trase de mâner. Uşa se deschise cu un scârţâit îngrozitor.

Dincolo nu văzu decât un cer şi un sol de un albastru spălăcit. O culoare bolnăvicioasă la vederea căreia simţi că-i vine să vomeze. Păşi aproape involuntar de cealaltă parte a uşii, care se închise de la sine în spatele său şi se descompuse în aer, fără să lase o urmă.

Oriunde şi-ar fi întors privirea, vedea aceeaşi imagine. Un deşert albicios, spintecat în două de o linie a orizontului ascuţită ca tăişul unui bisturiu.

La câţiva paşi de el se contură o formă neclară, ca un fum negru, o siluetă umană ascunsă de umbre. Acum în faţa sa stătea un bărbat plin de arsuri şi murdar de sânge închegat. De sub fruntea aplecată îl priveau nişte ochi injectaţi în care clocotea o furie neomenească. Amintiri stranii începură să se deştepte în mintea sa. Întreaga panoramă suprarealistă pulsa spasmodic, iar odată cu ea simţi cum sângele-i pulsează în artere.

Se trezi într-o încăpere luminată de becuri de neon. Tuburile incandescente produceau un zgomot electric indistinct. Părea că se află într-un fel de anticameră cu pereţi zgrunţuroşi. Nu exista nimic în această încăpere în afară de o masă prăfuită abandonată într-un colţ. Unica legătură cu exteriorul era o uşă verde din plastic.

Ieşi din cameră şi se pomeni într-un coridor îngust. De ambele părţi ale sale se întindeau rânduri nesfârşite de uşi. Coridorul dispărea după colţ într-o curbă lentă.

Se deplasa prin pasajul care părea că nu se mai termină. Deschise la întâmplare una dintre uşi şi văzu o odaie strâmtă, fără ferestre. Doar un tub luminescent ataşat de plafon şi un scaun din lemn răsturnat pe podea.

Încercă o altă uşă de pe coridor şi găsi o cameră pustie, asemănătoare cu cea anterioară. Apoi deschise o a treia uşă. Lumina din coridor dădu la iveală o altă cameră identică, de această dată cufundată în întuneric.

Pe măsură ce avansa, coridorul se deforma, de parcă spaţiul însuşi ar fi fost distorsionat în strânsoarea unei mâini uriaşe, apoi, la fel de lent, îşi revenea la forma firească.

Coridorul se întrerupse. La capătul său dădu de o uşă vopsită în roşu. Intră şi se pomeni într-o cameră spaţioasă. Becuri de neon clipind tot mai agitat, gata să se stingă. Străfulgerările-i provocau o senzaţie acută de nelinişte, se simţea dezorientat. Viziuni vagi provenite din adâncurile inconştientului luau formă în mintea sa. I se părea că înoată cu disperare în largul unei mări întunecate.

În mijlocul încăperii era amplasată o masă, pe care, pe un suport de catifea roşie, zări un pistol din oţel strălucitor, iar alături de el, un încărcător cu gloanţe de mare calibru. Cu o mişcare mecanică, de parcă ar fi făcut acest lucru de mii de ori, încărcă arma. Cine era el? Avea convingerea că răspunsurile îl aşteptau undeva la capătul acestor peregrinări. Tot ce avea de făcut era să avanseze constant spre destinaţie.

Cântări pistolul în mâna dreaptă. După care se încordă într-o poziţie de luptă şi îl îndreptă spre un perete. Palmele rămâneau încleştate pe mâner, urmărind o ţintă imaginară. Îşi aminti brusc cum asistă la un instructaj. Lecţiile de Krav Maga îi reveneau în memorie cu o claritate de cristal, ca un glonte de diamant străpungându-i fruntea. Ştia fiecare amănunt, fiecare mişcare, ca o maşină rece şi calculată.

Imaginile însă păreau rupte din context şi oricât de mult s-ar fi concentrat, nu reuşea să vadă dincolo de ele.

De după o barieră de netrecut se întrezărea lumina fulgurantă a anamnezei.

Arma îi insuflă forţă şi încredere. Orice s-ar fi ascuns în faţa sa, se simţea suficient de puternic ca să înfrunte toate pericolele şi toţi monştrii din acel tărâm infernal. Introduse pistolul în buzunarul interior al sacoului şi se îndreptă spre cealaltă latură a culoarului.

După următoarea uşă descoperi un ceas mecanic agăţat de perete. Un cadran mare, rotund. Gradaţii negre imprimate pe un plastic alb. Acele zvâcneau în gol, blocate la ora 1 şi 5 minute. Tresăreau la fiecare secundă, încercând să se elibereze din încleştarea unei forţe nevăzute.

Apoi intră într-o încăpere largă pe al cărei perete lateral văzu urme de gloanţe. O rafală continuă perforase adânc betonul. Alături, risipite pe podea, se aflau cartuşe trase şi bucăţi de moloz. Încercă pentru o clipă să-şi închipuie ce ar fi putut să se întâmple în acel loc.

Într-o altă odaie, pe o masă zări înşirate la întâmplare ziare şi fotografii. Constată că nu era în stare să descifreze nici un rând. Imaginile rămâneau acoperite de ceaţă. Chipuri şterse, bântuindu-l ca un vis urât. Umbrele trecutului rămâneau vii undeva în subteranele minţii sale.

După care se pomeni într-o cameră unde fu imediat asaltat de un zgomot asurzitor. Un magnetofon reproducea o bandă uzată, la viteze alterate, bobinând automat înainte şi înapoi. Scotea un zumzet de viespe înfuriată. Răsuna un vacarm de voci indistincte şi vuiete.

Apoi intră în ceea ce părea a fi centrul de control al unui sistem de supraveghere video. Deasupra unui pupitru erau instalate mai multe ecrane monocrome. Toate înfăţişau nişte odăi asemănătoare. Brusc i se păru că pe unul dintre ecrane trecu rapid o siluetă întunecată.

Alături de pupitrul de comandă zări o uşă masivă de fier.

Pătrunse într-o sală uriaşă în care se întindeau şiruri nesfârşite de dulapuri de metal, aranjate la distanţe egale. Nu aveau nici un semn distinctiv. Trase cu greutate înspre el sertarul unui dulap. Era plin cu mape. Scoase una la întâmplare şi găsi în ea un teanc de foi de hârtie pe care erau tipărite la maşină succesiuni de cuvinte lipsite de sens. Îmbinări incoerente de litere întrerupte de spaţii şi semne de punctuaţie.

Părăsi dezamăgit această arhivă care nu-i putea spune nimic şi trecu într-un coridor strâmt. În stânga sa văzu două scări, una dintre care urca, iar cealaltă ducea spre un etaj inferior.

Urcă pe scări, apoi coborî. Oriunde s-ar fi îndreptat, găsea doar o mulţime de săli încărcate cu dosare, care se întindeau în toate direcţiile. Înţelese că se afla în mijlocul unei arhive infinite…

Tot rătăcind aşa se pomeni în faţa unui ascensor. Apăsă pe butonul de chemare. Uşile se deschiseră instantaneu.

Interiorul era capitonat cu plăci de lemn. Pe un pupitru văzu nişte butoane numerotate de la 0 pînă la 9, un cadran electronic şi un buton mare cu inscripţia Enter.

Ezită o clipă. Apoi formă 100. Liftul urcă în viteză.

Uşile ascensorului se deschiseră.

Contempla un şes plat din asfalt cafeniu, care se întindea sub un cer crepuscular. Simţi un val de aer rece de înălţime.

Ieşi din cabina liftului şi se plimbă în jurul lui. Aici nu exista absolut nimic. Se întoarse şi formă 99.

La nivelul următor se pomeni într-o pădure exotică al cărei cer era alcătuit din rânduri de ferestre mate. Creaturi ciudate, pe jumătate păsări, pe jumătate reptile, delectau auzul cu triluri armonioase. Pielea lor de un roşu intens strălucea într-o lumină rece. Râuleţe repezi curgeau cu un clipocit spre lacuri cu apă limpede. Se plimbă un timp printre arborii viguroşi. Frunzele lor erau îmbibate de vlagă.

Se decise până la urmă să revină în lift.

Formă la întâmplare 77.

Privea un peisaj din deşert. Valuri de nisip se rostogoleau peste întinderile încinse. Auzea şuieratul vântului traversînd liber spaţiul nemărginit. Se învârtejea deasupra dunelor de parcă ar fi fost nişte duhuri necurate. La un moment dat imaginea se alteră ca o hologramă care s-a defectat.

Apoi formă 17.

Liftul se deschise şi se văzu plutind deasupra unei vaste întinderi de ape. O mare liniştită sub un cer albastru. Suprafaţa ei nu era tulburată de nici o undă. Încercă să privească în adânc prin apa limpede. Lumina cerului pătrundea într-un tărâm de vis.

Formă la panou numărul 83 şi deodată se simţi cuprins de un frig arctic. Liftul era suspendat la mare altitudine. Se văzu în mijlocul unui defileu de munţi înzăpeziţi. Pe sub piscurile abrupte se scurgeau nori grei.

Formă 51.

În faţa sa apăru un decor selenar. Solul cenuşiu era acoperit cu cratere de toate mărimile. La orizont răsărea o lună uriaşă, care semăna cu planeta Jupiter. Pe cerul de culoarea jadului se arcuia spectrul unui curcubeu. Veni în zbor o libelulă de sticlă, care îi ateriză pe braţ. Aripile diafane ale insectei vibrau. Curând îşi reluă zborul şi se pierdu în înaltul cerului.

După care formă 98.

Se văzu în plin spaţiu cosmic. Admiră stelele ce străluceau înşirate pe catifeaua albastră a boltei cereşti. O podea translucidă se întindea până dincolo de infinit.

Formă 00. Uşile se deschiseră, oferind privirii un perete care bloca ieşirea. Încercă să formeze numerele 74, 56, 1, dar liftul nu mai reacţiona.

Se uită în jurul său, căutând. Pe plafonul liftului se zărea o trapă de urgenţă. Îşi întinse mâna şi o împinse în afară. Tunelul liftului era cufundat în beznă.

Se aburcă şi ieşi. Pe un perete al tunelului observă o scară din metal ruginit care se pierdea în întuneric. La câţiva metri mai sus zări o crăpătură prin care pătrundea o lumină slabă. Părea a fi o uşă care ducea spre un alt etaj. Începu să urce pe scară, calculându-şi fiecare mişcare. Treptele scârţâiau sub greutatea sa.

La un moment dat motorul liftului se puse din nou în funcţiune. Apoi acesta începu să coboare în viteză, până când dispăru din vedere.

Rămase singur în întuneric.

Pentru o clipă rămase nemişcat, încercând să se orienteze în acest loc înspăimântător. Era suspendat în mijlocul pustietăţii, la jumătatea unui tunel fără sfârşit.

Printr-un impuls spontan îşi învinse starea de nesiguranţă care-l domina. Se decise să urce spre crăpătura de lumină ce se întrezărea deasupra sa. Pipăi în întuneric următoarea treaptă a scării, se încordă şi se ridică, apoi o altă treaptă, până când se văzu aproape de ţintă. Menţinîndu-se într-un echilibru precar, îşi împlântă degetele în dâra de lumină şi trase cu forţă de marginile uşii.

Avea impresia că pătrunsese într-un fel de subsol. Se deplasa printr-o reţea de coridoare cufundate în semiîntuneric, prin care se scurgeau aburi. De-a lungul lor se desfăşura un sistem de conducte şi cabluri. Simţea căldura emanată de ţevile de bronz. I se părea de asemenea că aude şoapte înăbuşite şi paşi, ca şi cum aceste tuneluri ar fi fost populate de fiinţe misterioase. Pe măsură ce avansa, în mintea sa se deşteptau frânturi de memorie. Deveneau tot mai distincte şi avea senzaţia că nu mai are mult până când toate amintirile sale se vor ivi la lumină. Pasajele se unificau şi ştia cu siguranţă că toate conduceau spre o singură destinaţie.

Coridoarele se sfârşiră. Intră într-o arenă scăldată în lumina unor proiectoare. În jurul său se profila un amfiteatru cu tribune pustii. La celălalt capăt al arenei zări un personaj cu aspect agresiv pe care-l recunoscu imediat, dintr-o viaţă anterioară. Figura arsă de foc şi murdară de sânge avea privirea îndreptată spre el. Rămânea în tensiune. În mâna stângă ţinea un pistol.

Îşi scoase şi el pistolul din interiorul hainei şi îl îndreptă spre adversar.

În aceeaşi clipă ambii deschiseră focul. O canonadă devastatoare se reverbera în arena imensă. Ambii fugeau în întâmpinare, eschivîndu-se de la focurile celuilalt. Simţi o durere, câteva gloanţe îi perforară carnea. Trei focuri trase de el intrară direct în pieptul duşmanului. Ajunse foarte aproape de silueta sumbră şi îşi descărcă întregul încărcător în ea. Arătătorul său apăsa nervos pe trăgaci, din nou şi din nou, în timp ce pistolul producea un clic în gol.

Bărbatul nu se mai mişca. Îşi scăpă arma şi se înălţă lipsit de greutate, cu privirea îndreptată undeva deasupra sa. Flăcări roşietice îl cuprinseră. Ardea ca o torţă, focul îi mistuia carnea, până când întregul trup al adversarului se destrămă în aer, lăsând urme de cenuşă. Ultimele rămăşiţe se pierdură într-un fum întunecat.

Deodată fu străfulgerat de un flux de lumină albă. Avea senzaţia că pluteşte printr-un tunel spre o iradiere orbitoare. Simţea cum se trezeşte la realitate. Pentru o clipă i se păru că priveşte spre proiectorul dintr-o sală de operaţie. Apoi ochii i se deschiseră larg şi văzură lumina puternică a soarelui. Se obişnuia treptat cu lumina şi începea să distingă detalii ale teritoriului în care se afla.

Un soare fierbinte în amiază. Percepu un miros de asfalt topit, de benzină aprinsă şi de explozibil. O durere atroce îi străbătea capul. Pe frunte i se scurgea un cheag de sânge. Îşi aminti că era în Kenya, la periferia oraşului Nairobi.

Zări lângă el un pistol Beretta din oţel crom. Îşi întinse mâna şi-l apucă, apoi se ridică, sprijinindu-se în vârful pistolului. Se afla la marginea unei autostrăzi de viteză, sub un pod. În faţa sa se deschidea decorul unei lupte care s-a terminat. Pe asfalt se scurgeau băltoace de sânge, presărate cu cartuşe trase. Zona era devastată de deflagraţia unei bombe.

Vedea în jur cadavre de soldaţi din trupe de elită, purtând cagule şi echipaţi cu costume blindate. Pe vestele antiglonţ erau înscrise litere mari albe. Ceva mai departe zăceau cadavrele unor luptători în alte uniforme.

Câteva automobile avariate. Se apropie de unul şi scoase din interior o servietă-diplomat. O deschise şi găsi în ea câteva discuri optice fără etichete.

Păşea ameţit prin acest decor dezolant, strângând pistolul într-o mână şi servieta în cealaltă.

Apoi găsi cadavrul unui personaj a cărui faţă era acoperită de o mască de demon, vopsită în dungi roşii, albe şi negre. Îi ridică atent masca şi află sub ea un chip pe care-l ştia bine. Ochii acestui om priveau în gol, îngheţaţi într-o expresie pe care nu o putea descifra.

Din depărtare începură să răsune sirene şi auzi zgomotul unor maşini care se apropie. Amintirile-i reveneau ca un torent de apă limpede, spărgând toate barierele care mai rezistau în calea adevărului. Îşi aminti Numele. Chipul său privind din oglindă şi de pe poza unei cartele de identitate. Momentul amneziei şi scena luptei. Îşi aminti cum se afla într-o maşină, alături de agenţi operativi înarmaţi, deplasându-se în grabă spre obiectivul misiunii. Îi reveniră în memorie identităţile celor care zăceau fără suflare în jurul lui. Imagini ale trecutului. Întreaga existenţă i se derula ca un film în revers. Senzaţii provenite din zorii vieţii sale. În minte i se redeştepta o lume aflată în continuă expansiune. Se conturau hărţi ale unor locuri necunoscute. Vedea fluvii, mări şi canioane, păduri şi cascade, oraşe, ţări şi continente, o planetă care-şi continuă viaţa.

Povestire inclusă în volumul de debut „Cartea Viselor”, apărut la Editura Arc din Chişinău:

http://edituraarc.md/

http://ziar.jurnal.md/2012/01/06/debutul-anului/

Marcel Gherman
Marcel Gherman s-a născut la 29 septembrie 1978 în Chişinău. Între 1994 şi 2003, a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. În prezent lucrează la revista Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectuluiMegatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectul60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge.

A obţinut recent Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2011 pentru volumul Cărtea viselor.

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube