Când începi să citești „Elegie pentru un tânăr elan”, este imposibil să nu fi convins că te afli în fața unei povestiri fantasy. Poate chiar a unui basm. Avem animale vorbitoare, duhuri care se înfiripă din ploaie, un protagonist-scald care-și caută inspirația în vânătoare, obiecte însuflețite. Chiar, pentru o scurtă perioadă, poate părea plicticoasă.

          Însă pe măsură ce vei da paginile, – cam de la a treia încolo – sentimentele încep să se schimbe. Lucrurile se complică brusc, fantasticul este scos brutal din scenă pe ușa din spate, înlocuit de prefigurarea unei intrigi complexe. Ceea ce se anunța a fi o poveste pentru copii se dovedește a fi un science-fiction veritabil. Și din momentul în care înțelegi acest lucru, mintea îți și începe să lucreze, căutând explicații. Iar Hannu Rajaniemi e zgârcit cu așa ceva. Le dă, însă târziu, cu țârâita și incomplet. Căutându-le, ești purtat printr-o lume bizară și plină de neprevăzut în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Lumea post-apocaliptică, – pentru că numai așa ceva își poți imagina că este – ți se va prezenta progresiv, arătându-ți diferite fețe și ipostaze, una mai greu digerabilă ca alta. Simbioza ființă-lucru-concept atinge note atât de înalte, încât uneori te trezești recitind pasaje, convins fiind că ai sărit câteva rânduri. Lucrurile nu se leagă, efectiv. Planurile se schimbă instantaneu, materialul și mentalul se întrepătrund într-un mod de neînțeles, întreg firul poveștii pare scăpat de sub control, ca un furtun sub presiune care împroșcă în toate părțile. Ei bine, este doar un sentiment de  moment. Într-un final vei înțelege. Acceptă și citește mai departe.

          Cam asta ar fi chintesența scrierii. Nu încerca să stăpânești firul acțiunii, lasă-te doar purtat de el și savurează! La sfârșit, vei vedea că efortul îți va fi răsplătit. Misterele animalelor vorbitoare, lucrurilor animate sau mașinilor-ființă vor fi cu toatele soluționate. Chiar și obsesia personajului pentru cuvintele creatoare își va căpăta semnificația. Într-o oarecare măsură, bineînțeles, căci și creierul propriu trebuie să lucreze. Autorul îți oferă cheia, seiful trebuie să-l deschizi singur.


Hannu-Raja-006

Hannu Rajaniemi (n. 9 Martie 1978) este un scriitor de Science-Fiction și Fantasy de origine finlandeză, care scrie atât în limba finlandeză cât și în limba engleză. Este laureat al unui premiu Locus.

Această povestire, alături de un interviu cu autorul, se poate citi în CPSF Anticipația nr. 4.

Tot în acest număr al Colecției de Povestiri Științifico-Fantastice puteți citi și un fragment al romanului „Singularitatea se apropie” de Ray Kurzweil și o foarte interesantă povestire autohtonă, semnată de Dănuț Ungureanu, care aduce o perspectivă inedită asupra posibilelor tendințe de evoluție ale societății umane. Povestirea poartă numele: „Cronicile oamenilor Iridium”.

         

 

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website