GSF53 banner1

          Voi fi cinstit încă de la început și voi admite că, având o formație inginerească (sau deformație, cum vreți să-i spuneți), tind să categorisesc operele de artă (și) în funcție de volumul de muncă investit de autor. Știu că, mai ales în cazul artei, acesta nu este neapărat un indicator, cantitatea de trudă în folosul operei nefiind cea care să-i asigure valoarea. Însă, chiar și admițând acest lucru, dacă discutăm despre literatură, nu pot să nu-i acord ceva mai mult credit unui text extins și temeinic documentat, realizat pe perioada mai multor ani de studiu efectiv, decât unui articol de-o șchioapă, compus într-o seară – indiferent cât de puternică ar fi sclipirea de geniu al celui de-al doilea. Comparație absurdă, adevărat, însă ideea rămâne.

          Iar dacă ne gândim că, de fapt, opera pe care o aduc eu în discuție acum nu este literatură propriu-zisă – nu este nici măcar critică literară în adevăratul sens al cuvântului – ci este un studiu care-și propune să definească și să urmărească în evoluție de-a lungul timpului un curent literar, atunci volumul efectiv de muncă (documentare, sinteză, analiză, prezentare, etc.) devine un criteriu chiar foarte important. Alături, bineînțeles, de capacitatea autorului.

          Iar dacă despre cea de-a doua calitate putem spune doar că iese cu prisosință la iveală chiar și la o lectură din fuga calului a câtorva capitole din „Enciclopedia SF” a lui Mircea Naidin, despre prima ajunge să citim paginile de cuprins sau notele bibliografice ale celor șase volume care o compun pentru a ne da seama cam pe unde se situează. Iar valoarea rezultată este tulburătoare.

ESFMN

          Ne aflăm în fața unui veritabil „Codex Gigas” al literaturii SF, un „Compendium al întregii cunoașteri”, structurat în trei volume analitice (dintre care primele două au mai apărut la Millennium) și trei culegeri trilingve de citate critice despre acest fenomen care asigură un destul de cuprinzător dicționar de termeni și concepte coroborat cu un breviar de autori și cu un mic memorator istoric.

          Dar să le luăm pe rând: Prima carte a seriei lui Mircea Naidin se intitulează: „Nașterea literaturii science fiction – Definiții. Origini. Fondatori” și cuprinde – așa cum ne-am aștepta – o introducere cronologică a termenului, odată cu definirea sa, trecând pe sub penițele celor ce aveau să-l influențeze de timpuriu și până în apropierea zilelor noastre. Sunt studiate nu doar operele în sine, ci și perioadele istorice, cu evenimentele lor social-politice definitorii care și-au pus amprenta asupra sa. Și nu e deloc de mirare că găsim, încă de la primele pagini, capitolul „Pledoarie pentru literatura Science Fiction”, un capitol care prefațează și motivează demersul lui Mircea Naidin, demers concluzionat metodic după fiecare capitol în parte.

          A doua carte a enciclopediei, „Identitatea literaturii science fiction – Studii teoretice. Biografii literare. Cronică de artă.”, urmează oarecum același făgaș, însă se concentrează pe critica de specialitate, în timp ce partea a treia, „Predarea literaturii science fiction – Metoologie. Cursuri. Bibliografii.”, Realizează un studiu destul de aprofundat asupra unor cursuri de specialitate în domeniu, ținute la universități celebre.

          Despre celelalte trei volume, cele trilingve, intitulate „Tezaurul literaturii science fiction – Antologie trilingvă de citate critice despre literatura SF”, fiecare orientându-se într-o direcție precisă (volumul IV către scriitori, specii literare și domenii de interes, volumul V către tehnica scriiturii în SF versus Mainstream, iar volumul VI către definiția și istoria fenomenului), deși impresionante din toate punctele de vedere, mă văd nevoit să spun doar că sunt relativ dificile. Chiar mă întrebam ce rost a avut introducerea limbii engleze și franceze într-o enciclopede românească, însă simplul fapt că ne aflăm în fața unor culegeri de citate – care au astfel mult de câștigat în autenticitate – mi-a răspuns la această întrebare.

          În fine, e foarte greu să scrii succint și la obiect despre o asemenea operă, studiul căreia ar putea fi el însuși subiectul unui volum, eu mă voi opri aici, concluzionând că ea ar fi nimerit să-și găsească locul în biblioteca fiecărui critic pasionat de gen, iar primele două volume, sau măcar volumul I – pentru început –, în biblioteca fiecărui cititor. Sau, de ce nu? chiar pe noptieră, lângă romanul pe rol, încheind, cu câte un subcapitol, porția de lectură a zilei respective.

         

         

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website