GSF68 ban01-650

          ECOURI DUPĂ ROMCON –  „ERAL” sau despre trecerea unui hotar 

          Sunt Adrian Barbu, desenator (printre altele). Mulți dintre voi m-ați cunoscut la RomCon-ul de la Arhitectură. La rândul meu, am regăsit acolo prieteni vechi și am făcut cunoștințe noi. Despre ceva nou pentru mine vreau să vă vorbesc aici.

          Ceea ce urmează sunt opinii personale, nu judecăți de valoare, nici verdicte. E doar reacția unui cititor atent și fără pretenții critice.

          Am început să citesc ERAL cu două ore înainte de decernarea premiilor (o fi nepoliticos, dar nu m-am putut abține. La cămin, la cafenele, pe holurile de la Arhitectură, în metrou și apoi  în gară, așteptând trenul. L-am lăsat din mână – terminat – noaptea târziu, în tren, rezistând cu greu tentației de a-l lua imediat de la început). Am găsit în acele pagini tot ceea ce sper și aștept de obicei de la un roman bun. Incitant, înduioșător, cutremurător, provocator pentru minte, vizual până la  cinematografic și, în primul rând, o poveste bine spusă. O călătorie din care te întorci mai bogat decât erai când ai început-o.

eral          După mult SF citit, de-al nostru și de-aiurea, un mare punct pozitiv mi se pare faptul că Liviu Surugiu a ținut sub control tentația introspecției. Scriitorii români din ultimii treizeci de ani par să nu fi observat, majoritatea, că între narațiunea la persoana I și monolog e o diferență mare. Eu unul, de la o vreme încoace, nu mai am răbdare – cu foarte puține excepții – pentru monologurile altora. Nu-mi ajunge timpul nici pentru ale mele, așa că în momentul în care găsesc într-o carte (indiferent de factură, stil sau curent) monologuri introspective mai lungi de o pagină, nu citesc mai departe. Ce naiba, pentru asta au fost inventați rușii: Tolstoi, Dostoievski și încă vreo câțiva. După ce i-ai citit îți scade toleranța la beția de cuvinte.

          M-au amuzat aluziile metatextuale și conexiunile subliminale cu Matrix, romanul Somewhere in Time al lui Richard Matheson, filmele Hyperion (Mircea Veroiu, 1975), Forever Young, City of Angels, și-or mai fi și altele pe care nu le-am observat la prima lectură.

          Primul pariu pe care-l făcusem cu mine pe la jumătatea cărții l-am câștigat – miza Bisericii în a stabili dacă sexul în vis poate duce la procreere. Pe celelalte le-am pierdut: garanția clară a unei povești imprevizibile (3-0 pentru Liviu).

          Romanul e bine închegat și coerent. N-am găsit fire narative lăsate de izbeliște, nici găuri logice sau de structură, nici idei semi-dezvoltate și abandonate pe parcurs. Știți, probabil mai bine decât mine, ce epidemie de așa ceva e în țară. Nu e ușor să demarezi monofilar o poveste, să-i adaugi idei și ramificații, să introduci teze, piste și capcane pentru cititor și să păstrezi tot timpul controlul asupra lor, iar la final să le aduni totul într-un singur mănunchi, tot mai îngust, fără să lași capete libere în urmă. 

          Demult nu am mai citit un roman SF românesc cu atâta foame, întrerupându-mă mereu, din diverse motive și reluând fără să simt nici o întrerupere. Ce pot să spun? Știu că sună banal, dar CITIȚI ACEASTĂ CARTE.

          Am început ERAL, cum ziceam, înainte de premiere. L-am terminat după. Deși n-am participat la vot, e posibil să fiu printre puținii care au trecut, împreună cu această carte, un meritat hotar. 

Adrian Barbu

Adrian Barbu

Adrian Barbu (n. 1964, Sibiu) este absolvent al UBB Cluj, Facultatea de Litere, și al UAD Cluj, Facultatea de Grafică. Autor de benzi desenate, co-fondator și coordonator al Comics Club Cluj, ilustrator de carte și instructor de desen. A debutat în 1986 în Almanahul Anticipația. În treizeci de ani de activitate ilustrațiile și benzile desenate marca A.B. au fost publicate în Canada, SUA, Franța, Germania, Republica Cehă, Serbia, Noua Zeelandă și Australia. Unele, contrar așteptărilor, chiar și în România. În prezent este art-director într-un studio de grafică, ilustrație și animație din Cluj. Când nu desenează cântă, jonglează, pune pietre în balans, ține cursuri de desen și ilustrație tradițională și digitală, fumează pipă și bea bere brună.

More Posts