GSF65 banner01-650

          Am citit romanul ERAL al lui Liviu Surugiu de două ori. Prima oară înainte de publicare, căci, de ce să nu mă laud și eu?, sunt printre cei care au avut privilegiul de citi manuscrisul, și a doua oară, ceva mai fugitiv, firește, după ce varianta finală a văzut lumina tiparului. Pot spune că a fost o lectură plăcută de fiecare dată. Și-n cele ce urmează voi încerca să explic de ce.

          Din motive evidente, voi apela la comparația cu romanul Atavic, roman cu care ERAL are capitole comune, într-o cronologie oarecum paralelă, sau, mai degrabă, evoluând în lumi paralele. Evident, când dai cu ochii de pasaje împrumutate dintr-un alt roman nu poți să nu te gândești că ai de-a face cu o continuare, sau măcar cu o poveste conexă a primului, însă aici chiar nu e cazul. Avem de-a face cu povești total diferite, din mai toate punctele de vedere, care se intersectează doar în scene comune, văzute însă din perspective fără legătură..

eral          În primul rând, aici narațiunea e la persoana întâi, ceea ce, personal, mi s-a părut un mare plus, stilul bombastic și foarte implicat emoțional al lui Liviu Surugiu găsindu-și astfel un teren mult mai propice de evoluție printr-un personaj-narator, mai ales că acesta nu mai este un supra-om – vi-l amintiți desigur pe Rus Vil din Atavic –, ci un individ măcinat de probleme cotidiene, fără cine știe ce abilități fizice. Iar acțiunea este adusă într-un cadru foarte cunoscut, în România, la Măgurele, ceea ce are darul de a apropia și mai mult cititorul, fără însă a-l plafona în cotidian, grație evoluției ei explozive pe direcții imprevizibile.

          Apoi, dacă am face exercițiul de a lega fiecare autor de SF de o temă predilectă, pe Liviu Surugiu cred că, fără discuție, l-am lega de cea a interacțiunii oniricului cu concretul. Povestiri precum „Visându-l pe Mart Senson” și „Mart Senson revine”, sau chiar pasaje din Atavic anticipând apariția romanului „ERAL” în acea direcție.

          Spre deosebire însă de Atavic și, într-o oarecare măsură, și de povestirile scrise de Liviu Surugiu cu ceva ani în urmă, ERAL propune o scriitură mult mai așezată. Desigur, avem și aici scene spectaculoase – multe împrumutate, așa cum spuneam, din Atavic –, însă acestea se petrec în lumea din vis, unde orice e permis, eludând astfel legile plauzibilității care ar fi încorsetat altfel acțiunea.

          O altă temă predilectă autorului, religia, își primește și ea tributul în roman, însă nu sub forma de motor al thriller-ului, ci doar ca sprijin motivațional al acțiunii principale. Personal, acest aspect mi s-a părut pozitiv, la fel ca și numărul ceva mai redus de personaje și de scene disipate. Cititorul nu mai este purtat într-un marș forțat pe tot mapamondul în căutare de relicve ci urmărește la pas o desfășurare logică bine închegată a unei acțiuni fluctuante între vis și realitate, iar personajele, fiind mai puține și deci mai importante, apucă să-și primească profunzimea.

          În fine, al treilea aspect pozitiv este reprezentat de introducerea unei idile autentice, cea care joacă rolul de motor, în locul religiei, un motor de această dată afectiv, credibil, care are puterea de a împinge întregul roman spre sfârșitul pe care tot el, motorul, povestea de dragoste, îl cere și care mi s-a părut unul inspirat, invitând la reflecție.

          Una peste alta, o lectură plăcută, echilibrată, cu elemente pentru toate gusturile, de la iubitorul de SF la cititorul de romance, o carte care ne face să așteptăm cu interes următoarele romane ale acestui foarte vocal autor.

         

         

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website