GSF53 banner1

          În urmă cu doi ani, când am văzut că nu mă mai descurc cu pensia mea de boală, pentru cheltuieli, că pentru o maşină, excursii şi alte cele, nici pomeneală, am hotărât să fac o cotitură in felul meu de-a fi şi să mă comport, măcar câţiva ani, aşa cum se comportă oamenii de succes din ţara noastră.

          La sugestia unor amici, în parcul Trei bărboşi, pe care, culmea, nu i-am servit măcar cu câte o cafeluţă, am dat anunţ în mai multe ziare şi reviste: „Execut lucrări ştiinţifice, relaţii la telefonul numărul…”

          La o săptămâna după publicarea anunţului aveam deja perfectate treizeci și două de comenzi, pentru lucrări ştiinţifice, teme diverse, toate comenzile venind de la cetăţeni onorabili, aflaţi în acele momente după gratii, din diverse motive, care, pe mine, nu m-au interesat. Dar acele multe şi diverse motive erau, de fapt, trei sau patru.

          De la emisiunile de ştiri ale televiziunilor, sau din presă, aţi aflat ce s-a întâmplat în închisorile speciale din celelalte ţări? Nu? Vă spun eu: s-au golit! Nu, nu le-au dat drumul puşcăriaşilor, să meargă acasă, adică să facă închisoare la domiciliu. S-au golit pentru ca puşcăriaşii s-au sinucis, când au aflat că ei făceau pârnaie, ani mulţi, pentru şpăgi de cinzeci de mii de euro, sau maxim de o suta de mii de euro, iar în România pentru şpăgi de sute de milioane de euro, inculpaţii primesc câteva luni cu suspendare, sau trai neneacă acasă, care se cheamă: „aia” la domiciliu, ca să citez un client de-al meu!

          Atunci, cu prilejul negocierilor, mi-am dat seama ce potenţial am, când vreau, şi cât am pierdut in viaţă, mă refer la bani, că la celelalte am mers pe nula-nula. Pentru că sunt mai moale, mai puţin îndrăzneţ şi mă mulţumesc cu nimic, am cerut sprijinul unui amic, întâmplător şi avocat, un tip cu gura mare şi hapsân după bani. A fost bucuros sa facă pe negociatorul, mulţumindu-se cu 10 la suta din câştigul de la fiecare. Angajamentul meu a fost sa le dau manuscrisele, gata pentru publicare; de aprobări, edituri şi celelalte urmând să se ocupe beneficiarii.

          Prima lucrare scrisă, în trei săptămâni, a fost  „Superioritatea gardului de ostreţe din lemn, în faţa gardului de sârmă”, pentru care am primit 30.000 de euro. Pe parcursul celor aproape două sute de pagini am arătat cât de important este gardul din ostreţe atunci când eşti atacat de câini, noaptea, cât de valoros este un astfel de gard atunci când e o păruială generală intre doua bande de borfaşi. De asemenea, ostreţele sunt bune şi atunci când este viscol, inundaţie, sau nu vrei să se vadă, bine, din drum, ce faci tu în curte. Astea-s doar câteva idei din măreaţa lucrare. Din cele şaptezeci şi trei de lucrări scrise, până acum, mai amintesc câteva titluri : „Cum deosebim caprele de oi”, „Fanfara face mai mult zgomot decât orchestra”, „Traducerea din germană în româna a Simfoniei a cincea de Beethoven”…

          Am atacat toate domeniile. Aşa mi-au cerut clienţii. La SF mi-a fost mai greu că habar nu am dar, până la urmă, extraterestrul inventat de mine, cu un ochi pe burtă şi un altul la călcâiul lui Ahile, a fost îndrăgit repede de cititori si de critici, eu primind, pentru lucrare, marele premiu al Revistei SF Bow.

          Despre partea materială îmi place să vorbesc mai mult. Cu banii luaţi, din lucrări, am făcut , în numai doi ani, ce nu am făcut in 35 de ani de serviciu. Am casă, teren, livadă, plantaţie arbuşti, culturi bio, diverse legume, am o cabană la munte, cu păstrăvărie, două maşini Mercedes, ultimul răcnet, îmi permit” să joc table” sau” barbut” la Monte Carlo, să fac plajă la Miami, să mă plimb prin toată lumea, îmi permit să merg la Paris pentru haine, încălţăminte, sau pentru un parfum mai acătării, am lojă rezervată la „Scala”, din Milano. Sunt salutat chiar şi de cei care până-n urmă cu doi ani ar fi vrut să şteargă cu mine pe jos! Oamenii care nu au avut, şi nu au, idei bănoase, precum ale mele, continuă să se zbată în lipsuri. Ba, unul şi-a permis să mă critice,  spunându-mi că i-am fraierit pe puşcăriaşi, că le-am luat prea mulţi bani. Ce ştie el! Dacă-mi reproşa că am luat şi din banii lui, lăsam privirea în jos, pentru că, da, am luat de la cei care ne-au luat nouă, tuturora. Adică, vorba avocatului, am făcut puţină haiducie, fără să împart banii!

          Şi mai am un avantaj: am intrat într-o lume în care totul e posibil. Dacă vreau să intru în masonerie, intru, dacă sufleţelul meu doreşte lapte de cuc, lapte de cuc mi se oferă. Iar Ixulescu, pentru care am făcut trei lucrări, şi care va ajunge preşedinte al Uniunii Scriitorilor, că are cunoştinte şi ştie cum să dea „ atenţii”, a promis că mă va primi, măcar în Societatea Scriitorilor.  

          Pentru un client care mi-a promis o sută de mii de euro, lucrez acum la cel mai complex studiu, la cea mai amplă lucrare care se intitulează:„Aria de răspândire a crocodilului în Bucovina”. Poftim?? Ce să caute crocodilul în Bucovina?!Exact aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu în introducerea lucrării ştiinţifice!

          

Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu

Constantin HORBOVANU s-a născut pe 08.09.1952 în Suharău (jud. Botoșani). A lucrat în domeniul topografiei și cadastrului. A publicat în Urzica, Zori Noi, Bucovina Literară, Tinerii Revoluției, Dulce Bucovină, NordPress șa. Prin anii 70 – 80 a scris scenarii și scheciuri pentru TVR, Radio Tineret București, Radio Iași șa. Din anul 1981 a activat (și condus o perioadă) cenaclul Ridendo al Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava. Deţine o rubrică de umor la Radio AS. Volum personal Înţelepciunea umorului (ed. Muşatinii, 2014). Este membru al cenaclului Virgiul Iordache şi Clubului de Inițiativă Literară (membru fondator).

More Posts - Website