În toamna anului 2003, la un seminar, le-am vorbit studentelor despre importanţa unui jurnal de idei, în care să ne notăm zilnic impresiile despre cărţi, articole, filme, piese de teatru şi altele asemenea, precum şi diverse proiecte. Cum studentele din acea grupă nu au pus în aplicare sugestia cu jurnalul, după o săptămână am decis să o aplic chiar eu. (Mai târziu, din jurnalul de idei a apărut blogul Ţesătorul, însă asta e altă poveste.)

Am început să îmi notez într-o agendă diverse proiecte. Unele dintre acestea şi-au găsit locul în volumul An/Organic. Altele probabil vor forma volumul Exilaţi în Ciberia. Altele s-au transformat în capitole din teza mea de doctorat, Art Wasn’t Quite Crime. Altele au ajuns capitole din romanul Gangland. Iar un proiect de schiţă, cu titlul provizoriu Liceenii, s-a dezvoltat… surprinzător de mult.

Din păcate, proiectul acesta despre liceeni într-un viitor apropiat a fost amânat multă vreme, pentru că mereu mi s-au părut mai urgente alte lucrări de ficţiune şi non-ficţiune. Dar nu l-am abandonat, după cum veţi vedea în cele ce urmează.

Primele capitole din povestea despre liceeni le-am scris într-o agendă verde, primită cadou de la o doamnă directoare dintr-o companie de telefonie mobilă. Nu am progresat mult în perioada aceea (2009-2011) pentru că m-am mutat de două ori cu locuinţa, mi-am terminat, publicat şi susţinut teza de doctorat şi am avut diverse alte activităţi – inclusiv ca redactor literar.

Dar în iunie 2011, după susţinerea tezei de doctorat, am avut senzaţia distinctă că restul vieţii mele era pe cale să înceapă – cu activităţi cărora le dusesem dorul, precum reuniunile cu scriitori şi scrierea de ficţiune. Aş fi reluat cu drag un proiect science fantasy, Fierul şi fiara, însă un editor cu care am colaborat frecvent mi-a cerut insistent un roman în seria cu Necropolis şi Gangland. Aşa că am purces să duc la bun sfârşit Anul terminal.

Parte din dificultatea scrierii romanului a fost că am adoptat un punct de vedere subiectiv – protagonista este şi naratoare – ceea ce presupunea un vocabular pe măsură, împrumutat pe furiş de la liceene care vorbeau la telefonul mobil prin mijloacele de transport în comun. Şi sintaxei i-am făcut unele lucruri despre care prefer să nu discut în public…

Dar scrierea Anului terminal s-a desfăşurat cu mai mare uşurinţă decît lucrul la Gangland (pentru care mi-au trebuit unsprezece ani şi două luni) pentru că… am planificat totul dinainte. Fiecare personaj a avut o fişă separată în agendă. Fiecare decor a avut fişa sa. Fiecare element de recuzită a fost descris minuţios. Intriga a fost planificată capitol cu capitol şi adesea scenă cu scenă.

Astfel, în loc să aştept să apară inspiraţia, am folosit planificarea, iar scrierea propriu-zisă a romanului (exceptînd primele patru capitole) a durat opt luni. Au urmat discuţii cu cîteva persoane de încredere cărora le-am oferit romanul spre lectură, două revizuiri şi… o surpriză legată de publicare. Din fericire, mi-a sărit în ajutor domnul editor Cristian Cârstoiu, aşa încât, pe 2 iunie 2012, la Târgul de Carte Bookfest, am lansat în cele din urmă Anul terminal.

Cu toate că am avut unele îndoieli referitoare la acest roman, primirea din partea publicului şi a criticii a fost deosebit de călduroasă. Lansarea cărţii a fost un eveniment extrem de agreabil, despre care am scris câte ceva aici. Fragmente din roman au apărut în Gazeta SF şi pe site-ul SRSFF, iar cronicile din presă şi de pe bloguri au fost foarte pozitive.

În ceea ce mă priveşte, pe lângă faptul că le sunt recunoscător tuturor celor care m-au sprijinit în scrierea, publicarea, lansarea şi promovarea Anului terminal, mă simt uşurat că proiectul acesta s-a încheiat cu bine şi vă promit că nu voi scrie vreodată o continuare directă a acestei cărţi. În romanul la care lucrez acum, Fierul şi fiara, intriga se desfăşoară în cu totul altă lume imaginară, iar punctul de vedere, vocabularul şi stilul sunt de o factură foarte diferită. Cu puţin noroc, nu peste multă vreme, voi reveni în Gazeta SF cu un alt articol în care vă voi prezenta mai pe larg acest proiect science fantasy (după ce îl voi fi terminat şi publicat). Însă, până atunci, îi mulţumesc pentru invitaţie domnului George Sauciuc şi îi predau ştafeta acestei rubrici următorului invitat.

Florin Pîtea s-a născut pe 18 august 1971 la Câmpina, este lector la Facultatea de Litere a Universităţii Spiru Haret şi în 2011 a primit titlul de doctor în filologie engleză cu o lucrare despre subgenul (post)cyberpunk intitulată Art Wasn’t Quite Crime. Şi-a făcut debutul literar în 1992, în revista Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, iar pînă în prezent a publicat două volume de proză scurtă (Necropolis, 2001, respectiv An/Organic, 2004) şi un roman (Gangland, 2006). Lucrările sale sînt prezente în antologii, almanahuri şi periodice, dintre care amintim Steampunk – A doua revoluţie şi Premiile Galileo 2011. A fost distins cu premiile ARSFan (1994, 1995) şi Vladimir Colin (2002-2005, 2005-2007). Alansat recent un nou roman, Anul terminal.

Blogul personal: http://tesatorul.blogspot.com/

Florin Pîtea

Florin Pîtea

S-a născut pe 18 august 1971 la Câmpina. Este lector la Facultatea de Litere a Universităţii Spiru Haret şi în 2011 a primit titlul de doctor în filologie engleză cu o lucrare despre subgenul (post)cyberpunk intitulată Art Wasn’t Quite Crime. Şi-a făcut debutul literar în 1992, în revista Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, iar până în prezent a publicat două volume de proză scurtă (Necropolis, 2001, respectiv An/Organic, 2004) şi două romane (Gangland, 2006, respectiv Anul terminal, 2012). Lucrările sale sunt prezente în antologii, almanahuri şi periodice, dintre care amintim Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF şi Dincolo de noapte. A fost distins cu premiile ARSFan (1994, 1995) şi Vladimir Colin (2002-2005, 2005-2007). În prezent pregăteşte un nou volum de povestiri şi nuvele, Exilaţi în Ciberia.

More Posts - Website

Follow Me:
Facebook