banner

          Proaspăt lansată la convenția națională Romcon 2016, culegerea de povestiri semnate de Rodica Bretin e, în mare parte, o călătorie fără ghid printr-un labirint spațio-temporal. În absența unui narator, cititorul e nevoit să-și găsească singur repere care să-l lege de un anume moment din timp, așa cum tot singur trebuie să pătrundă în mintea unui personaj sau a altuia. Folosirea persoanei întâi, schimbarea bruscă de perspectivă poate părea incomodă, însă odată dezlegat codul poveștii, provocarea sporește farmecul fiecărei istorisiri.

fortareata          Cartea e un caleidoscop înfățișând relația universală a spiritelor masculin-feminin, surprinse într-o veșnică încleștare: uneori în tandrețea unui dans, alteori în înverșunarea unei lupte. Senzualitatea naturală poate fi portița de evadare a femeii sau temnița în care sfârșește fără posibilitatea de a evada.

          „Conquistadorul” e un personaj din alte vremuri, întors pe hacienda mexicană condusă de un urmaș al său. Fragmentele ce alternează gândurile bărbatului cu cele ale unei femei, indiciile strecurate despre obiectele ce par a-i lega pe cei doi, mențin tensiunea la cote suficient de înalte pentru ca, la final, să respirăm ușurați, să avem impresia că într-o relație nu timpul sau sensul curgerii lui contează, ci puterea cuvântului, a gândului. Absolut superbe trecerile de la mintea unei femei ce asemuiește focurile de artificii cu orhideea înflorită, la observațiile scurte, concrete, ale luptătorului venit să-și viziteze, după secole, casa.

          Tot despre capcane temporale e „Negura”, numai că, spre deosebire de prima proză, deși pare a respecta aceeași rețetă, relatarea e una frustă, pe alocuri destul de crudă, a unei plimbări prin tunelul timpului, în perioada Inchiziției. O femeie stabilește o conexiune cu personajul unui tablou și se trezește captivă în perioada înfățișată de opera de artă. Lectura e tot o alternanță între povestirile celor două personaje, numai că unul dintre ele nu e ce pare a fi, iar încrederea poate fi lesne înlocuită cu disperarea. E înfățișată, în culori sumbre dar realiste, societatea acelor vremuri cu credințele, temerile și cutumele sale.

          „Omul de nisip” amintește de mitul Luceafărului, de căutarea și nevoia de iubire dincolo de înțelegerea omenească. Deși incomodă sau greu de digerat pentru un cititor închistat în dogme, nedispus la visare, idila dintre două persoane de același sex asigură un deznodământ dătător de speranță: vremelnic, muritor, cald, omul poate supune spirite de dincolo de porțile vremii.

          „Bătrâna doamnă” e duhul unei mașini găzduite de un atelier auto. Conflictul e, de data aceasta, între două femei, pentru inima – respectiv atenția – unui bărbat. Una e nevăzută, prizonieră într-o carcasă metalică, însă stăpână pe situație și pe spațiul asupra căruia veghează. Domină chiar sufletul celui care se îngrijește de ea de atâția ani și cu atâta pasiune încât el nici nu concepe că ar fi vorba de subordonare, ci de o relație firească, ce-i asigură un țel existenței. Cealaltă, o artistă, încheie într-un mod dramatic o carieră, devenind prizoniera unui spirit sălbatic.

          Bătrâna doamnă îi subjugă pe cei doi, oferind motive de supunere necondiționată – bărbatului, de reflecție asupra condiției vieții – artistei. La prima vedere poate părea un text dur; aceasta se explică, însă, prin dârzenia cu care bătrâna se agață de iluzia vieții. E descrierea unui ménage-a-trois, în care bărbatul nu știe cum sau nu vrea să întrețină o relație, lăsându-se posedat de demoni din trecut alături de care trăiește într-o simbioză ce-i pare unicul mod de supraviețuire.

          „Revolta îngerilor” – un text scurt despre condiția umană: empatie, tandrețe, lașitate. Pedeapsă divină pentru o societate cufundată în păcat.

          „Mireasa din grădină” descrie o relație complicată între om și natură: dăruirea unui muritor, până la sacrificiu, poate însemna salvarea altuia. O povestire plină de remușcări, tristețe, dar și de entuziasm, încredere și speranță, despre comuniunea dintre spirite aparținând unor specii diferite.

          „Pasărea albă” are pene doar în imaginația bolnavă a unui bărbat născut și crescut printre papuași. Fără să știe lumea de dincolo de ape, își creează propriul univers. Nebunia e înfățișată gradat, uneori pare a fi o stare normală, cu care orice deportat ar empatiza. Nu mai sunt schimbări de perspectivă, pentru că mintea, deși disfuncțională, totuși extrem de complexă a unui singur personaj, focalizează întreaga atenție.

          „Fortăreața” e o cetate italiană uitată de legiuitori, nevoită să-și facă propriile reguli. Își primește, educă, subjugă locuitorii. Are propria voce cu care-i atrage și-i supune pe vecie. Are suficientă putere încât să-i cheme de departe, să le dea iluzii și speranțe. Joacă murdar, folosindu-se de spirite aparent inocente. Femei și bărbați deopotrivă îi cad victime. Focul vindecă și curăță.

          Ce a adus nou: întrebările „Unde se sfârșește realitatea și începe visul?”, „Ce e dincolo de atingere? Iluzie, magie sau realitate paralelă?”

          Cu ce am rămas: „O orhidee imensă s-a aprins pe cer, după care s-a topit, curgând peste portocali, peste sombrerourile muzicanților și umerii rotunzi ai femeilor.”

         

          

Teodora Matei

Teodora Matei

Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) a publicat proză scurtă in revistele Nautilus, Gazeta SF, Fantastica, ficțiuni.ro, Revista de supans, începând cu anul 2012. Contribuţii în reviste, antologii, volume colective: "Kowalski '67" - antologia digitală a Gazetei SF 2014 "Bumerangul lui Zeeler", „Ghinion!” - antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013" editura Adenium, „E-51741” – revista CPSFA nr. 28, „Soft” – volum colectiv „Exit", poezii în „Gazeta cărților" (editată de biblioteca Nicolae Iorga-Ploiești) și „Revista bibliotecarilor prahoveni”. Romane: „Omul Fluture”, în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan (noiembrie 2015, editura Tracus Arte), „Stăpânul castelului” (iunie 2016, editura Tritonic), „Cel-ce-simte” (august 2016, editura Tritonic), „Tot timpul din lume” (ianuarie 2017, editura Tritonic).

More Posts

Follow Me:
Facebook