GSF68 ban01-650

          2016, editura Tritonic, colecţia Sci-Fi, 226 pag., ISBN 978-606-749-125-8

         

          În ziua de azi cred că este destul de greu să mai dăm o definiţie clară a genului science fiction. Eticheta – devenită de-a lungul deceniilor tot mai cuprinzătoare – s-ar putea să nu fie satisfăcătoare pentru un pasionat de space opera care pune mâna pe o carte cyberpunk. Pe de altă parte, pentru cineva din afara genului, împărţirea într-o mulţime de subgenuri poate părea ridicolă, o simplă încercare de a crea impresia de lucru important. Asta ca să nu mai spunem că există multe cărţi care îmbină cu succes mai multe subgenuri, sustrăgându-se unei etichetări clare.

          Cu toate acestea, tind să cred că mai există acel „ceva” ce poate fi catalogat drept SF clasic. Cu zbor în spaţiu, cu câteva speculaţii ştiinţifice şi tehnologii avansate (dar fără a păşi în profunzimile greu accesibile ale hard-SF-ului), cu personaje creionate simplu şi cu o intrigă aventuroasă, ori cu tentă poliţistă.

          De fiecare dată când descopăr câte un text din această categorie, mă simt aruncat înapoi în timp, în vremea adolescenţei, când niciun orizont nu părea prea îndepărtat şi când o după-amiază petrecută în compania unei cărţi reprezenta perfecţiunea vieţii.

GalaxiaSudica          Ei bine, povestirile incluse de Aurel Cărăşel în volumul Galaxia Sudică tocmai asta sunt. Iar faptul că, laolaltă, creează un univers coerent – aşa cum subliniază şi cronologia ipoteticei istorii a viitorului de la finalul cărţii – nu poate decât să facă produsul şi mai atrăgător.

          Prima povestire, Gravitaţie 0,7, a fost nominalizată în 2015 la premiul RomCon. Ea spune povestea unui detectiv pământean adus incognito pe satelitul Phoebe pentru a ancheta moartea unui miner. Câtă vreme nimeni n-a părăsit colonia până la sosirea protagonistului, totul pare a fi doar o chestiune de timp până când acesta – ajutat de kipul de memorie conectat la mintea sa – să pună cap la cap piesele de puzzle şi să găsească făptaşul. Totuşi, lucrurile capătă o întorsătură aparent de neînţeles, iar detectivul trebuie să vadă cum să conducă ancheta pentru a-şi scăpa propria piele.

          Păianjenul cosmic descrie viaţa echipajului unei nave care scotoceşte printr-o structură cosmică stranie, „Cimitirul xenoc”, în căutarea urmelor civilizaţiilor extraterestre de pe navele abandonate acolo. Evident, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iar aventurierii spaţiali se văd puşi în faţa unor alegeri dificile şi a unei inteligenţe artificiale decise să respecte cu sfinţenie protocoalele cu care a fost programată.

          Mutându-ne mai departe pe firul istoriei viitoare imaginate de Aurel Cărăşel, ajungem în perioada unei molime care devastează planeta Marte. În Mâna lui Dumnezeu, singura şansă de a pune capăt catastrofei care ameninţă coloniile de pe planeta roşie se află într-un cluster de memorie al unei persoane ce trebuie protejată cu orice preţ în faţa unor facţiuni rebele. Şi, la fel ca în cazul povestirii de deschidere a volumului, vine un moment când lucrurile nu mai au sens din punctul de vedere al protagonistului, iar acesta trebuie să descopere unde se trasează limita dintre vânător şi vânat, pentru a scăpa cu viaţă.

          Nici ultimul text, cel care dă titlul volumului – şi a fost recompensată recent cu premiul Ştiinţă şi Tehnică pentru cea mai bună povestire a anului 2015 – nu se abate de la această temă desprinsă parcă din operele lui Philip K. Dick. Dimpotrivă, Galaxia Sudică duce lucrurile mai departe, astfel încât protagonistul nu mai ştie care e adevărul nici măcar în ceea ce-l priveşte – dacă e un simplu pion prins accidental într-un angrenaj conspiraţionist, ori este chiar maestrul păpuşar din spatele operaţiunii, iar adevărul zace ascuns în străfundurile sale, asemenea cele mai mici păpuşi dintr-un set Matrioşka.

          Aurel Cărăşel scrie simplu şi curat, cu vervă, aducând în faţa ochilor cititorilor atmosfera aceea specifică romanelor adolescentine – nu în sensul unei literaturi facile, ci a unei pofte de aventură specifică  SF-ului şi a dezlegării unor intrigi ciudate, specifice genului poliţist. Viitorul imaginat de el e coerent, are forţă şi atrage cititorul cu promisiunea unor poveşti frumoase. El aduce în jocul scenic repere moderne menite să dărâme orice graniţe şi care – mai mult ca sigur – vor transforma realitatea viitoare (cum e cazul cipurilor neurale), dar păstrează acea atmosferă de „cameră izolată”, de loc în care accesul în ambele sensuri e restricţionat, specifică romanelor unui Asimov, de exemplu. În acest fel, el reuşeşte să-şi creeze cadrele necesare acţiunilor imaginate, fără a da impresia de învechit.

          Este greu să găseşti minusuri unui astfel de volum, mai ales când el îi aparţine unui scriitor cu multă experienţă. Poate că, pentru unii, tocmai acel aer uşor arhaic ar putea constitui un obiect al criticii, protestând că – în ciuda faptului că sunt, de fiecare dată, mai mult decât par la prima vedere – personajele sunt unidimensionale, genul acela „fără mamă, fără tată” specific SF-ului pentru o lungă perioadă din istoria sa. Aici cred că depinde de gustul fiecăruia dacă va considera că asta scade din valoarea textelor, ori că, dimpotrivă, dă o aură veridică unui cadru asumat ca atare.

          Oricum ar fi, Galaxia Sudică deschide poarta spre un univers atractiv, în care Aurel Cărăşel se va mai juca, mai mult ca sigur. Şi cred că, odată ce a păşit în viitorul acesta, cititorul pasionat de SF nu va dori să plece prea curând, ci, dimpotrivă, va aştepta cu nerăbdare o nouă aventură.

Lucian Dragos Bogdan

Lucian Dragos Bogdan

M-am născut pe 16 iulie 1975 la Alba Iulia. Am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. După absolvire am lucrat ca inginer de sistem, analist programator, caricaturist, director de marketing şi vânzări. În prezent sunt educator la un centru de recuperare a copiilor cu dizabilităţi şi administrator la o intreprindere familială care se ocupă cu flori şi obiecte de artizanat. Am debutat literar în 1991 în ziarul „Alba Forum” cu povestirea Triunghiul Bermudelor. De-a lungul anilor am publicat în „Anticipaţia”, „Galileo”, „Helion” „Luceafărul”, „Discobolul”, „Jurnalul de imagine”, antologiile „Argos Doi” și „Dincolo de orizont” precum şi în reviste online cum ar fi „Ficţiuni.ro”, „Gazeta SF”, „Argos”, „Nautilus”, „Sfera Online”, „Imagikon”, „Wordmaster”, „Lumi Virtuale”, etc. Volume apărute: Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), „Pânza de păianjen” (2014), „Omul-fluture" (2015) şi „Uneori, când visez..." (2015). Este prezent și în „Almanahul Anticipația 2016”

More Posts