steampunkwp-3840-2352-wallpaper

          Nici nu s-a terminat bine Final Frontier, că ecourile au și început să apară. Unele de bine, altele de rău, fiecare după cum a perceput, simțit, resimțit și trăit evenimentul. Personal, nu pot spune decât că participarea la această întrunire de pasionați de SF & F a fost mai mult decât plăcută. Cum altfel ți-ar putea părea o petrecere de două zile la care te întâlnești cu o mulțime de oameni (dintre care cu unii ai stat de vorbă ore-n șir, dar numai virtual) de care te leagă aceleași pasiuni? Sigur, au existat și unele mici neajunsuri logistice, nu vreau să le mai trec și eu în revistă, au făcut-o alții destul, mai ales că eu abia de le-am băgat de seamă și, probabil, la fel s-a întâmplat și cu ceilalți care, la fel ca mine, s-au simțit în largul lor în clubul de gameri. Când ești printre prieteni, ți-ajunge și un hol de cămin studențesc, darămite un club. Nu știu cum a arătat evenimentul privit de dincolo de tarabă, dar de dincoace, toate bune! Dar destul cu logistica, să trecem la lucrurile cu adevărat importante.

1

          Dacă ai venit să cumperi, ai avut de unde. S-au găsit cărți de la Nemira, Paladin, Millennium, Tracus Arte, Tritonic și Crux Publishing. Titluri românești și internaționale, de la adevăratele pietre de hotar, la debuturile proaspăt ieșite de la presă. S-au găsit jocuri și jucării, tricouri și alte suveniruri tematice.

          Dacă ai venit pentru evenimente, sper că te-ai bucurat – la fel ca mine – de intrarea oficială pe piața de carte a editurii Crux Publishing, intrare care a coincis cu lansarea a nu mai puțin de trei titluri românești din aria fantasticului. Sau de reapariția atât de așteptată a ediției pe hârtie a revistei Galileo. Sau, de ce nu?, de concursul anunțat de editura Nemira, odată cu face-lift-ul aplicat colecției Nautilus.

          Dacă ai venit să stai de vorbă, ai avut cu cine. Foarte mulți dintre mai-marii SF & F-ului românesc au fost prezenți la eveniment. Scriitori consacrați, editori cu ștate vechi, traducători, critici și, nu în ultimul rând, bloggeri și fani de SF plini de doxă, s-au întâlnit cu toții, iar subiectele care s-au discutat au fost multe și variate, de la lansări de cărți la dezbateri libere pe teme de interes.

          Am analizat revistele și publicațiile, ne-am bucurat că le avem, că sunt de diferite nivele de abordabilitate și permit o ascensiune lină a autorului (deși încă asta nu foarte clar pentru toată lumea) de la debut online la volum propriu, că (mai) organizăm evenimente, că avem cenacluri, că suntem vii și dăm din picioare.

          Bun, până aici toate bune și frumoase. Am vorbit, ne-am simțit bine, am pălăvrăgit, suntem în cărți! Dar o întrebare venea, pleca și revenea, sub diferite forme, ca umbra unui Nazgul peste noi, să ne pună pe gânduri și să ne strice buna dispoziție: „Ce vrea, de fapt, FANDOMUL?”

          Putem s-o întoarcem pe toate fețele: „De ce nu publică Nemira autori români?” (ceea ce, de fapt, face, dar nu în prim-plan), „De ce nu prea se vând cărți românești?”, „De ce nu se citește SF românește?”, „De ce sunt preferați autorii străini (anglo-saxoni cu precădere)?”, de ce?, de ce?, de ce?, întrebarea tot aceeași rămâne: „Ce vrea, domn`le, cititorul român de SF, care-o fi el, de nu-i place ce găsește prin cărțile autorilor conaționali?”.

2

          Cam asta ar fi, sintetizată atât de bine de către domnul Mircea Naidin, esența problemei: „Ce vrea fata de acolo, cu părul verde și tatuaj?”. Ei, cam asta ar trebui să dibuim și, mai ales, să oferim fandomului. Pentru că fandomul nu suntem numai noi, cei implicați într-un fel sau altul în fenomen și care ne citim unii altora scrierile și ni le criticăm. Nu, nici poveste! Fandomul, adevăratul fandom, ar trebui să fie toată acea mare de tineri care abia așteaptă un nou episod în 3D și HD din „Star Wars”, toți copiii care citesc „Harry Potter”, toți cei care-l citesc pe Bruce Sterling sau Joe Abercrombie direct în engleză, pe e-reader. Ca să nu mai vorbim de toți cei care abia așteaptă noul sezon din „Game of thrones”.

          Au fost oare aceștia prezenți la eveniment? Știu ei că noi existăm? Ei, aici e problema!

          Acum, haideți să vedem cum o rezolvăm…

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website