GSF banner01-650

 

          Ultimul refugiu

         

          Şi seria Thomas Covenant Necredinciosul, lansată în 1977 de Stephen Donaldson (n. 1947), are un subiect extrem de captivant. Personajul său central este chiar un scriitor de fantasy din America modernă. Aflat în culmea succesului, viaţa lui ia o întorsătură nefastă, atunci când, pe neaşteptate, acesta se îmbolnăveşte de lepră. Soţia îl părăseşte, toţi oamenii din jurul său îl resping şi Thomas Covenant se pomeneşte condamnat la izolare şi suferinţă, deopotrivă fizică şi sufletească. Ideea unei astfel de istorii i-a fost inspirată lui Stephen Donaldson de un discurs al tatălui său, care a lucrat ca medic în Orientul Mijlociu, specializat în această maladie teribilă.

          Periplul lui Thomas Covenant începe din momentul când îşi donează verigheta unui cerşetor, care i-o întoarce preschimbată într-un metal cu puteri supranaturale. În timpul unei serii de accidente, eroul se pomeneşte teleportat într-o lume paralelă, unde este atras într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu duşmanul său antagonist, Lord Foul (Lordul Necurat). Primul contact cu celălalt tărâm survine în clipa când este lovit de o maşină de poliţie, iar al doilea, atunci când salvează un copil de un şarpe veninos. Traversând acele teritorii necunoscute, Thomas Covenant trece prin nenumărate aventuri şi află multe legende ciudate, printre care şi cea a unei rase de uriaşi ce au pornit într-o călătorie pe mare, în căutarea altor pământuri. Ei şi-au uitat drumul spre casă şi poate că şi astăzi mai rătăcesc pe corăbiile lor, încercând să se întoarcă în Itaca lor pierdută.

          Prima trilogie din seria despre Thomas Covenant se încheie cu o scenă în care acesta se trezeşte în lumea reală, ţintuit la pat. Dar aventurile incredibile prin care a trecut îl fac să ajungă la un sentiment de pace şi împlinire, el fiind acum pregătit să îndure chiar şi cele mai mari suferinţe.

         

          Un univers circular

         

          Saga Roata Timpului, scrisă de Robert Jordan (1948-2007), are la origine concepţia Taoistă de timp ciclic şi preia în mare parte modelul prozei fantasy tradiţionale, aşa cum a conceput-o J.R.R. Tolkien în Stăpânul Inelelor. Autorul a elaborat primul volum, The Eye of the World (Ochiul lumii), începând din 1984, cartea fiind editată abia în 1990. Robert Jordan avea să-şi sfârşească viaţa înainte de a reuşi să completeze seria Roata Timpului, care constă din 11 volume. După dispariţia lui, sarcina de a realiza finalul acestei saga de mare amploare i-a revenit lui Brandon Sanderson, un autor de fantasy promiţător, reprezentant al noii generaţii. Orientându-se după însemnările lăsate de Robert Jordan, acesta a încheiat povestea prin trei volume finale, The Gathering Storm (Furtuna care se apropie) (2009), Towers of Midnight (Turnurile nopţii) (2010) şi A Memory of Light (Amintirea luminii) (2013).

          Robert Jordan şi-a consacrat întreaga lucrare soţiei sale Harriet, căreia i-a jurat, în dedicaţia cărţii, dragoste veşnică, la fel precum personajul din prolog îşi consideră aleasa inimii drept unica raţiune de a fi a universului său. Prologul concentrează deopotrivă începutul şi sfârşitul acestei saga ciclice. Eroul central, ajuns la bătrâneţe, după ce a săvârşit nenumărate crime şi acte de cruzime, cedând în faţa puterii magice uriaşe pe care o posedă, îl înfruntă pe Cel Întunecat, chintesenţa răului absolut, cunoscut în mitologia lumii sub numele Shaitan. După ce îşi deplânge iubita ucisă de duşmanul lui, eroul cade răpus de forţele întunericului şi astfel se sfârşeşte un nou ev în istoria lumii.

          La multe veacuri după acea bătălie cumplită, când peste pământuri s-a înstăpânit pacea, încep să circule zvonuri despre reîncarnarea eroului luminii, supranumit Dragonul Renăscut. Mai târziu acesta se dovedeşte a fi un adolescent pe nume Rand al’Thor, din sătucul Emond’s Field, situat în ţinuturile din Nord. Pentru a-l ucide, Cel Întunecat trimite o oştire de trolloci (trolli cu capete de berbeci). Tot atunci, ca să-l protejeze pe Rand, intră în scenă ordinul religios Aes Sedai, alcătuit în întregime din femei, care aminteşte cumva de Ordinul Bene Gesserit din seria Dune de Frank Herbert. Cei din Aes Sedai încearcă să-l provoace pe Dragonul Renăscut să-şi folosească puterea Magiei Supreme, pentru a pune stăpânire, prin intermediul lui, pe marile energii care au creat universul.

          Harta tărâmului miraculos plăsmuit de Robert Jordan oferă foarte multe locuri demne de a fi explorate cu ochiul minţii, de la Osia Lumii şi Pustiul Aiel ce se întind la răsărit, până spre Oceanul Aryth de la asfinţit şi de la Munţii Dhoom şi Ţinuturile Pârjolite de la miază-noapte până la Marea Furtunilor şi Insulele Oamenilor Mării de la miază-zi. Iată că, după un efort titanic, autorul a lăsat în urma sa o întreagă lume care se perpetuează dincolo de dispariţia fizică a celui care a creat-o. Este cu adevărat un act ce ţine de magia supremă.

         

          Fantasy în versiune clasică

         

          Robert Salvatore, cunoscut sub numele literar R.A. Salvatore (n. 1959), a reuşit o performanţă de excepţie. Pe parcursul a două decenii el a publicat peste 80 de romane fantasy şi SF, care s-au vândut în 15 milioane de exemplare şi au fost traduse în 22 limbi. Salvatore scrie ceea ce ar putea fi considerată o proză fantasy în versiune clasică. Autorul reia fidel toate procedeele şi atributele miturilor fantasy, cu goblini, trolli şi orci, forţe macabre aducătoare de Apocalipse, amazoane preafrumoase şi războinici neînfricaţi luptând împotriva răului ce se manifestă oricând şi oriunde. De fapt, este ceea ce fac toţi eroii din toate romanele fantasy.

          R.A. Salvatore a urmat o formulă tradiţională, pe care unii ar putea să o considere epuizată, inspirată de lectura din copilărie a aceluiaşi Stăpân al inelelor, care s-a dovedit decisivă pentru mulţi viitori scriitori de fantasy, precum Ursula Le Guin sau George R.R. Martin. Dar, respectând convenţiile acestui tip de scriitură, autorul a reuşit, în acelaşi timp, să construiască nişte lumi uluitoare şi să alcătuiască poveşti ce pur şi simplu i-au vrăjit pe cititori. Printre aceştia se numără persoane din toate categoriile sociale, chiar şi soldaţi aflaţi în zone de război, pacienţi în stare terminală şi elevi introvertiţi, pentru care aceste cărţi reprezintă un refugiu şi o mângâiere. Orice scriitor s-ar bucura dacă un spectru atât de divers de fani i-ar admira creaţia.

          Romanele sale au la origine aşa-numitele role playing games (RPG), un fel de jocuri cu zaruri, şi în special faimoasa serie Dungens and Dragons. Există şi o varietate neobişnuită de role playing games care constituie un amestec de joc şi creaţie literară colectivă. Ulterior jocurile RPG au fost transpuse pe computer, bucurându-se de un succes imens. Dintre EPG-urile pe computer se remarcă producţiile interactive World of Warcraft, Elder Scrolls şi Dragon Age, lansate de studiouri americane, jocuri precum Final Fantasy, Phantasy Star, Star Ocean, realizate de artişti niponi şi surprinzătorul Aion, de producţie coreeană. Astăzi jocurile de computer aduc un profit mai mare decât filmele şi cărţile luate împreună, având toate şansele să devină o nouă artă. Este un domeniu care cu siguranţă ar presupune o abordare mai amplă şi mai nuanţată. R.A. Salvatore avea să semneze scenariile pentru o serie de jocuri de computer fantasy RPG, printre care Neverwinter Nights şi adaptarea propriilor romane Icewind Dale.

          Salvatore a învăţat să scrie scene de luptă după nenumăratele bătăi în care a fost implicat în cei şase ani cât a lucrat ca „gorilă” într-un club de noapte.

          A reuşit să-şi lanseze primul roman în 1988, scriindu-l în doar două luni şi jumătate. Volumul i-a fost comandat de editura TSR, care în acea perioadă pregătea o serie de cărţi fantasy situate în aşa-numitele Tărâmuri Uitate (Forgotten Realms). În acest proiect ambiţios urmau să fie atraşi numeroşi scriitori şi graficieni. Tărâmurile Uitate sunt o dimensiune paralelă, dominată de magie şi creaturi fabuloase, care se spune că ar fi fost unită în vremuri străvechi cu lumea noastră.

          Debutul lui R.A. Salvatore se intitula The Crystal Shard (Ciobul de cristal) şi făcea parte din trilogia Icewind Dale a Văii Vântului de Gheaţă. Este o zonă de tundră ce acoperă o mie de mile, situată la extremitatea de nord a Tărâmurilor Uitate. Naraţiunea se axează pe mitul unui cristal magic, folosit de zei atunci când au creat Tărâmurile Uitate şi care-i poate acorda oricărui om puteri supranaturale. Cristalul îi ghidează pe posesorii săi, sugerându-le în vis cum să acţioneze, şi ajunge mai devreme sau mai târziu să-i subjuge.

          Protagonistul din Ciobul de cristal este războinicul Drizzt, renegat de poporul său, care-şi află refugiu la un neam de pitici. El preîntâmpină o invazie a barbarilor asupra Celor Zece Oraşe, adunând informaţii vitale, datorită abilităţilor sale de vânător şi bun cunoscător al munţilor. Drizzt convinge Sfatul Bătrânilor să mobilizeze armata, demonstrând pe deasupra şi calităţi de diplomat. Iar apoi participă la bătălia împotriva invadatorilor, izbutind să-l rănească pe regele barbar şi făcându-i pe atacatori să bată în retragere.

          Ca un fapt divers şi ca o dovadă a talentului său polivalent, Robert Salvatore a scris şi o serie de romane din universul filmelor Războiul stelelor. Volumul Vector Prime, situat cronologic după evevenimentele din Episodul 6, a rămas în memoria fanilor prin faptul că a descris moartea îndrăgitului personaj Chewbacca, prietenul-maimuţă al căpitanului Solo. Data de 5 octombrie 1999, când a fost lansată cartea, a ajuns să fie comemorată de unii fani mai excentrici ca „ziua morţii lui Chewbacca”.

         

          Vrăjitorul miop

         

          Cărţile cu Harry Potter, semnate de J.K. Rowling (n. 1965), au devenit cele mai mari bestsellere din istorie. De la lansarea în 1997 a primului volum, Harry Potter and the Philosoipher’s Stone (Harry Potter şi Piatra Filosofală), seria a atins cifra fabuloasă de 450 milioane de exemplare vândute în întreaga lume. Ele abordează o formă de fantasy destinată unei categorii de vârstă mai mici, cea a copiilor între 9 şi 11 ani.

          În pofida succesului fulminant, cititorii pot constata cu uşurinţă că oricare dintre celelalte serii de romane fantasy enumerate în acest eseu prezintă o scriitură net superioară prozelor despre Harry Potter. La o privire mai atentă, poveştile vrăjitorului miop îşi developează defectele şi, mai ales, discursul tezist ce promovează o viziune perimată asupra educaţiei, idealizând şcoala-dungeon, cea care se dovedeşte a fi pentru miliarde de copii o adevărată „închisoare a tinereţii”. Se pare că, printr-o bună stategie de marketing, directorii de opinie şi conducătorii sistemului editorial au siguranţa că pot să vândă absolut orice. Iar metodele practicate de editori sunt, într-adevăr, foarte ciudate. De exemplu, se ştie că autoarei i s-a sugerat să-şi camufleze identitatea feminină, pe motiv că „majoritatea publicului nu ar dori să cumpere cărţi scrise de o femeie”.

          În cele şapte volume ale ciclului Harry Potter, peste imaginea Angliei moderne se suprapune o lume fantastică, în care magi şi făpturi de basm trăiesc alături de oamenii obişnuiţi. Tânărul Harry Potter este ales să-l învingă pe atotputernicul vrăjitor Voldemort care i-a ucis părinţii şi să salveze lumea de sub tirania acestei figuri odioase. Romanele descriu anii de ucenicie ai lui Harry Potter în faimoasa şcoală de magie Hogwarts. Aici el cunoaşte noi prieteni şi trece printr-o sumedenie de peripeţii, pregătindu-se să devină cel mai mare mag care a existat vreodată.

          Succesul seriei Harry Potter avea să pregătească terenul pentru o întreagă literatură pentru tineri scrisă de femei, din care face parte serialul urban fantasy cu vampiri Twilight (Crepusculul), lansat de Stephenie Meyers, distopia The Hunger Games (Jocurile foamei) de Suzanne Collins şi postapocalipticul Divergent de Veronica Roth.

 

          Reinventarea mitului

         

          De la apariţia în 1996 a primului volum A Game of Thrones (Urzeala tronurilor), seria A Song of Ice and Fire (Cântec de gheaţă şi foc), semnată de George R.R. Martin (n. 1948), a constituit o adevărată revelaţie în lumea literaturii fantasy. Se poate afirma cu certitudine că anume aceasta reprezintă cea mai importantă saga fantasy din zilele noastre. Este o lucrare-unicat, cu o intrigă extrem de complexă ce antrenează zeci de personaje şi cu răsturnări de situaţie spectaculoase. Până în acest moment au fost publicate cinci romane din cele şapte preconizate, fiecare însumând câte o mie de pagini. În această perioadă, numeroşii fani aşteaptă cu nerăbdare lansarea penultimului volum, The Winds of Winter (Vânturile iernii).

          Saga Cântec de gheaţă şi foc a fost elaborată de autor într-o etapă avansată a carierei sale, după o experienţă îndelungată de prozator, scenarist şi producâtor de seriale de televiziune. Acest ciclu de mare anvergură demonstrează înalte calităţi literare şi a realizat o reformă a genului fantasy, în raport cu modelul clasic din Stăpânul inelelor. Propriu-zis, lucrările lui George R.R. Martin au aspectul unor romane istorice, care amintesc de intrigile de palat din Anglia medievală, iar elementul fantastic este plasat cu subtilitate pe un al doilea plan. Astfel încât acţiunea este exprimată cu un înalt grad de realism, în pofida faptului că aceasta are loc până la urmă într-un tărâm imaginat.

          Scriitorul este preocupat în mare măsură de portretizarea realistă a personajelor şi în acest scop a recurs la scene de violenţă şi la episoade pe care unii ar putea să le considere obscene, de o îndrăzneală fără precedent în literatura fantasy. Evident, seria lui George R.R. Martin este destinată unui public adult. După cum a declarat autorul, aceste aspecte controversate se dovedesc necesare în trama cărţilor sale. Ele reprezintă în acelaşi timp şi o victorie importantă pentru libertatea creaţiei artistice.

          Harta continentului Westeros, unde se desfăşoară evenimentele din Cântec de gheaţă şi foc, pare a fi la fel de neobişnuită. Cele şapte regate din sud sunt izolate de ţinuturile din nord printr-un zid şi un sistem de fortificaţii imens, amintind de Marele Zid Chinezesc, ce are rolul de a opri invaziile barbarilor. Subiectul evoluează pe fundalul unei profeţii care anunţă revenirea îngrozitoarelor hoarde de zombi din ţinuturile îngheţate, ce ameninţaseră cu câteva milenii în urmă toate neamurile din Westeros. Iar la răsărit se întinde uriaşul continent Essos, ce are dimensiunile Eurasiei. În timp ce bătălia finală pentru destinul întregii lumi se apropie, regatele din Westeros sunt prinse în lupte nesfârşite pentru supremaţie. În prim-plan se află rivalitatea dintre două familii de nobili: Casa Stark, cu sediul în castelul Winterfell, şi Casa Lannister, cu sediul în Casterly Rock.

          Saga lui George R.R. Martin conţine nişte personaje memorabile, de care cititorii se ataşează cu uşurinţă. Piticul Tyrion Lannister este un model al virtuţii cavalereşti. Mica Arya Stark se preschimbă, odată cu trecerea anilor, într-o războinică neînfricată ce îşi caută răzbunarea, după căderea familiei sale regale. Încântătoarea Daenerys, stăpâna dragonilor, îşi urmează marşul triumfal, adunând pe parcurs o armată uriaşă şi cucerind ţinut după ţinut. Iar eroul Jon Snow optează pentru o carieră de militar în Garda Nopţii şi încearcă să dezlege misterul adevăratei sale origini. Toţi aceştia vor trece prin nenumărate greutăţi şi primejdii, pentru ca la sfârşit să supravieţuiască după marea furtună a Apocalipsei.

          Serialul de televiziune Game of Thrones, lansat de canalul HBO, este o adaptare fidelă a romanelor originale şi a devenit cea mai ambiţioasă şi, probabil, cea mai reuşită producţie televizată din ultimii ani. Beneficiind de o distribuţie alcătuită din actori de mare talent şi de o scenografie foarte costisitoare, acest serial a introdus trendul fantasy pe micile ecrane. Astfel, milioane de telespectatori au prilejul să se delecteze cu poveştile palpitante din tărâmul Westeros.

         

          Grindhouse şi Machiavelli

         

          Joe Abercrombie (n. 1974) este reprezentantul celei mai tinere generaţii de scriitori de fantasy. A debutat în 2006 cu romanul The Blade Itself (Tăişul însuşi), primul volum din trilogia First Law (Prima Lege) care i-a adus un succes imens. În cărţile sale, Abercrombie practică un subcurent nou, numit dark fantasy (aşa-numitul fantasy întunecat), astăzi foarte în vogă. Căutând noi formule scriitoriceşti, autorul se inspiră din creaţia lui George R.R. Martin şi încearcă să depăşească clişeele modelului de fantasy idilic al lui J.R.R. Tolkien. Tânărul scriitor îşi caracterizează metoda literară ca o fuziune între filmele grindhouse ale regizorului Robert Rodriguez şi politica „scopul scuză mijloacele” a lui Machiavelli.

          Studiile de editor de film s-au dovedit şi ele foarte utile pentru scriitor. Tehnicile cinematografice transpuse în proză sunt vizibile în scenele epice care acoperă uneori până la treizeci de pagini, conţinând descrieri amănunţite ale „coregrafiei artelor marţiale”, contrar prejudecăţilor care contestă funcţionalitatea unor astfel de procedee.

          Ciclul Prima Lege are în centru o legendă conform căreia, într-un trecut îndepărtat, un vrăjitor foarte puternic a instituit o interdicţie pentru utilizarea unui tip de magie neagră capabilă să distrugă pământul şi să-l readucă la starea haosului primordial din care a fost plăsmuit. Unii inşi ambiţioşi doresc să încalce Prima Lege, pentru a stăpâni lumea, iar alţii sunt nevoiţi să o facă în încercarea disperată de a-şi salva ţara ameninţată de invazii străine.

          Construcţia universului imaginar al lui Joe Abercrombie este la fel de interesantă. Harta acestei lumi aminteşte de o variantă deformată a Europei Medievale. În mijloc se află aşa-zisa Uniune, care seamănă mai degrabă cu Anglia. La sud se întinde regatul Gurkhul, o analogie a Imperiului Otoman. Gurcii au încercat de nenumărate ori să cucerească Uniunea, care a scăpat ca prin miracol de anihilare. Ţinuturile din Nord, care seamănă cu Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda, ameninţă şi ele Uniunea, iar vânătoarea după conducătorul Oamenilor Nordului se transformă pentru Unionişti într-o operaţiune militară de amploare, similară efortului serviciilor secrete americane de a-l captura pe Osama Bin Laden.

          Autorul Primei Legi excelează şi la capitolul elaborării personajelor. Eroul Patru Degete săvârşeşte nenumărate fapte de curaj pe câmpul de luptă, în numele patriei sale, Uniunea. Luptătoarea Ferro Maljinn a reuşit să evadeze din sclavia gurcilor şi tot ce îşi doreşte acum este să se răzbune. Jezal dan Luthar este un personaj destul de distrat şi nu prea inteligent, un echivalent al lui Jaja Binks din Războiul Stelelor, care, aflându-se în locul potrivit, la momentul potrivit, face o carieră fulminantă şi ajunge să fie ridicat pe tronul Uniunii, cu efecte hilare. Spre deosebire însă de cazul lui Jaja Binks în postură de Senator Galactic, dan Luthar nu provoacă o catastrofă politică, ci chiar reuşeşte să intre în rolul său. Iar Sand dan Glokta, care aminteşte de personajul Gollum din Stăpânul inelelor, este un veteran, mutilat după prizonieratul la gurci, care s-a reprofilat ca torţionar pentru Inchiziţia Uniunii. El se implică în tot felul de mişmaşuri de subsol, urmărind să acapareze puterea în stat.

          De la J.R.R. Tolkien şi George R.R. Martin până la Robert E. Howard şi chiar la jocul Tomb Raider, sursele de inspiraţie ale lui Joe Abercrombie sunt uşor de depistat. Prin soluţiile ingenioase ale autorului şi prin scenele pline de umor, seria Prima Lege este o lectură recomandată pentru orice cititor pasionat de genul fantasy.

         

          Arheologie şi imaginaţie

         

          Steven Erikson (n. 1959) este un alt exponent al noului val din literatura fantasy. El se inspiră mai ales din experienţa sa vastă de arheolog şi antropolog, din cea a nenumăratelor expediţii de cercetare în diverse ţări la care a avut prilejul să participe.

          Seria care l-a făcut cunoscut, Malazan Book of the Fallen (Cartea Morţilor din Malazan), a fost iniţiată prin romanul Gardens of the Moon (Grădinile lunii) (1999) şi este alcătuită din zece volume scrise pe parcursul unui deceniu. În lucrarea sa epică, autorul a reuşit să imagineze o întreagă lume alternativă şi o cronologie amplă a istoriei sale. Acest tărâm necunoscut pare în acelaşi timp surprinzător de familiar, amintind de civilizaţiile care s-au perindat de-a lungul unor eoni pe faţa Pământului nostru real.

          Este cu adevărat fascinantă perspectiva ca, în cazul în care pe alte planete din galaxia noastră ar exista viaţă inteligentă, fiecare dintre aceste lumi străine să-şi aibă propriile culturi şi propriile legende, cu nenumăraţi eroi prinşi într-o luptă disperată pentru supravieţuire. Această conştiinţă a imensităţii universului real şi a lumilor posibile, văzută ca o viziune optimistă asupra vieţii şi istoriei, i-a fascinat mereu pe fanii literaturii fantastice.

          Seria lui Steven Erikson descrie povestea Imperiului Malazan şi a războaielor conduse de acesta pentru a cuceri toate celelalte regate. Expansiunea sa rapidă începe după ce o lovitură de palat aduce la conducerea imperiului nişte forţe noi, pline de ambiţii. Romanele au în centru destinele mutilate ale oamenilor implicaţi în acele conflicte. Multe dintre popoarele pe care Imperiul doreşte să le nimicească deţin tainele unor învăţături străvechi şi stăpânesc puterile magiei. Cunoscătorii artelor vrăjitoreşti pot să provoace din senin explozii îngrozitoare şi să se deplaseze instantaneu la mari distanţe. Intriga din primul volum are ca miză rezistenţa unei cetăţi impenetrabile, numită Plăsmuirea Lunii (Moonspawn), împotriva asaltului Imperiului Malazan. În spatele acestor confruntări se află nişte forţe demonice care stăpânesc lumea din umbră.

          Lucrările lui Steven Erikson au marele avantaj de a oferi un subiect complet original şi se apropie foarte mult ca valoare literară de romanele lui George R.R. Martin, reprezentând nişte adevărate poeme în proză.

          Printre pasiunile lui Steven Erikson se numără şi scrima, un hobby util pentru un scriitor de fantasy. El practică acest sport cu toată seriozitatea, participând la nenumărate competiţii. După părerea sa, tehnica scrimei olimpice se dovedeşte a fi mai eficientă decât oricare dintre metodele de luptă arhaice. Din cauza unei traume la mână, Steven Erikson a fost nevoit să-şi implanteze o proteză-exoschelet, transformându-se astfel într-un „spadasin cyborg”. Este înfăţişarea ideală pentru un scriitor de fantasy din secolul 21!

         

          Vânătorul de monştri

         

          Scriitorul polonez Andrzej Sapkowski (n. 1948) este creatorul uneia dintre cele mai populare serii fantasy din ultimii ani: Wiedzmin (Vrăjitorul), cunoscută în Occident sub numele de The Witcher. Talentatul romancier a demonstrat astfel că se poate scrie un fantasy de calitate chiar şi aici, în Europa de Est.

          La originea acestei saga a stat o povestire publicată în 1986 într-o revistă SF poloneză. Cele cinci volume care înfăţişează povestea eroului Geralt din Rivia s-au vândut în câteva milioane de exemplare în Rusia şi Ucraina şi au fost traduse în engleză. În 2015, Editura Nemira a lansat versiunea românească a culegerii de povestiri Witcher. Ultima dorinţă. Succesul personajului lui Andrzej Sapkowski este amplificat de apariţia jocului de computer The Witcher 3. Wild Hunt, cotat drept cea mai reuşită producţie interactivă a aceluiaşi an, fiind rivalizată doar de jocul lui Hideo Kojima Metal Gear Solid 5.

          Eroul Geralt din Rivia, zis şi Wiedzmin, rămas orfan în copilărie, a fost supus unor experimente îngrozitoare într-un laborator de magie. Supravieţuind acelor chinuri, el a dobândit puteri magice, abilităţi de luptă extraordinare şi o rezistenţă ieşită din comun. El îşi câştigă existenţa omorând contra plată tot felul de monştri, vampiri, vârcolaci şi vrăjitoare care ameninţă traiul liniştit al oamenilor. Ca semn distinctiv, Wiedzmin îşi poartă cele două săbii la spate, ca un ninja. Unul din tăişuri e destinat oamenilor, iar celălalt e pentru făpturile necurate.

          Continentul prin care rătăceşte Geralt din Rivia le poate oferi multe surprize exploratorilor săi. Culturile şi limbile din aceste ţinuturi sunt inspirate de cele ale unor ţări europene. În nord se află o sumedenie de regate mai mici, printre care Povir, Hengfors, Kaedwen, Redania şi patria lui Witcher, regatul Rivia. Imperiul Nilfgaard din sud este un stat agresiv care ameninţă să ocupe toate pământurile din nord. Iar la apus se întind teritoriile sălbatice, unde se află deşertul Korath şi Munţii de Foc. Autorul polonez a închipuit o lume fascinantă, în care cititorii săi vor avea prilejul să cunoască nenumărate clipe de bucurie şi de tristeţe trăite de personaje.

          În concluzie, după cum o demonstrează starea actuală a pieţei de carte, multe alte romane fantasy de valoare nu vor întârzia să apară în următorii ani. Cărţile la care m-am referit mai sus constituie doar o parte infimă din adevăratul tezaur pe care-l reprezintă literatura fantasy. Aceste mituri şi legende născute în imaginarul scriitorilor vor continua să-i atragă pe cititorii de azi şi de mâine.

          Forţa imaginativă a autorilor de fantasy a produs o serie de opere literare situate în spaţii foarte diverse: teritorii cu o geografie imposibilă, naraţiuni heroic fantasy pe alte planete, tărâmuri antediluviene, oraşe subterane, dimensiuni paralele, epopei cu eroi arhetipali ce se consumă în multiversuri, fuziuni de fantasy şi science-fiction, universuri inspirate de concepţiile Taoiste de timp ciclic, fantasme la limita dintre viaţă şi moarte, deconstrucţii ale istoriei, fantezii arheologice, basme artificiale şi poveşti urban fantasy.

          Acest tip de literatură demonstrează puterea creatoare a omului modern. Dacă acest talent ar fi pus în serviciul transformării şi ameliorării lumii noastre reale, atunci cu siguranţă viaţa oamenilor se va schimba cu desăvârşire. Se ştie că mulţi dintre  savanţii de azi au crescut cu romanele fantasy şi SF, care au contribuit în mod considerabil la educaţia şi formarea lor.

          Fascinaţia publicului larg pentru cărţile de fantasy constituie un fenomen care exprimă nostalgia umanităţii pentru elementul miraculos pierdut de-a lungul unei istorii pline de calamităţi. Prin tendinţa de a recupera ritualurile şi tradiţiile trecutului, din care face parte şi arta străveche a poveştilor, oamenii moderni încearcă să remedieze ruptura faţă de ordinea naturală pe care au suferit-o, o traumă care le determină în mare parte existenţa.

          Ca să-l citez pe Ioan Petru Culianu, tradiţiile magiei arhaice au supravieţuit în contemporaneitate sub forma puterii de iluzionare a mass-mediei. Din acest punct de vedere, noile realizări ale ştiinţei şi tehnologiei ar putea fi şi ele doar nişte expresii metamorfozate ale vechilor arte ale magiei. Prin astfel de mijloace paradoxale, hoardele de milenarişti, de vrăjitoare vrăjitori urbani prefigurează întoarcerea la un „ev al inocenţei”.

Sfârșit

Marcel Gherman

Marcel Gherman

S-a născut la 29 septembrie 1978 la Chişinău. Între 1994 şi 2003 a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. Începând de la vârsta de 15 ani a publicat în presa tipărită peste o sută de articole şi eseuri. În prezent deţine funcţia de secretar responsabil al revistei Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include, printre altele, un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectului 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al PEN Club Moldova. Volume publicate: Cartea viselor (povestiri fantastice, 2011, Editura Arc), Generaţia Matrix (eseuri, 2013), Cer albastru deasupra Arcadiei (roman SF pentru adolescenţi cu elemente de fantasy şi space opera, 2014, Editura Prut). Premii literare: Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pe anul 2011 (Cartea viselor), Premiul Primăriei Chişinău pentru Tineret în domeniul Literaturii, 2012, (Cartea viselor). Volumul Cartea viselor a intrat în Top 10 cele mai citite cărţi ale anului 2011, conform unui sondaj realizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi Camera Cărţii. Premiul Uniunii Editorilor din Republica Moldova, 2015 (Cer albastru deasupra Arcadiei). Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la secţiunea Carte pentru Copii şi Tineret, pe anul 2014 (Cer albastru deasupra Arcadiei)

More Posts - Website

Follow Me:
FacebookYouTube