Luna aceasta, Gazeta SF aniversează un an. Prin urmare, am hotarât ca de data aceasta să îmi îndrept atenția spre interiorul redacției, mai exact spre editorul Gazetei SF, binecunoscutul George Sauciuc (sau mai degrabă binecunoscutul Sagy, că așa este numit de majoritatea oamenilor din “branșă”). Mărturisesc că înainte de a-l întâlni în București, chipurile pentru a-i lua acest interviu, nici eu nu îl cunoșteam foarte bine, sau atât de bine cât mi-aș fi dorit. De ce chipurile? Veți afla imediat de ce. S-a întâmplat să ne vedem în aceeași zi în care mie mi-a fost acordat Premiul pentru cea mai promițatoare voce tânără a anului 2011 de către Clubul de Proză al Asociației Scriitorilor București. Ne-am întâlnit chiar la decernare, când fără nici un anunț în prealabil, el și cu Sorin (Trașcu) au apărut în sală cu câteva clipe înainte ca totul să înceapă. L-am recunoscut imediat: cu înfățișarea sa relaxată, cu fularul de gât și nelipsita căciulă (ca doar este iarnă în toată regula!), era imposibil să nu-l recunoști. Au urmat îmbrățișările, pozele (unele făcute pe ascuns, în timp ce eu îmi admiram bucata de hîrtie) și discuțiile purtate pe hol, întrucât ei au trebuit să plece înainte de final. După ce fost la masă cu membrii juriului și alți scriitori, îmbrăcată în aceleași haine “oficiale”, am alergat să mă întâlnesc cu Sagy, spre a-i lua interviul. Toate planurile mele s-au dus pe apa sâmbetei în momentul în care l-am cunoscut pe adevăratul Sagy, vesel, spiritual, mereu pus pe glume, care practic m-a facut să uit scopul pentru care eram, de fapt, acolo. Printre râsete a reușit să se închege totuși un interviu, pe care vi-l prezint și vouă în cele ce urmează. Veți descoperi, ca și mine de altfel, un Sagy care preferă să nu ia nici viața, nici pe sine prea în serios, dar atunci când o face, realizează lucruri mărețe.

 

Simona Șerbănescu: Sagy, îţi mulţumesc că ai acceptat să îmi acorzi acest interviu. Cum te simți acum, când Gazeta SF împlineşte un an?

George Sauciuc: Uimit. Mă bucur că proiectul a funcţionat şi a început să se dezvolte singur, cu minimă intervenţie. Mă bucură faptul că Gazeta SF a stâns în jurul ei pasionaţi, a câştigat vizibilitate şi are chiar fani.

 

S.Ș: Spune-le cititorilor ceva despre tine, ceva ce ai vrea ca ei să ştie şi nu pot afla din altă parte.

G.S.:La întrebarea asta am intrat în blocaj intelectual (mai mult decât sunt în mod normal). E prea vastă să o pot cuprinde… Chiar nu ştiu ce să răspund.

 

S.Ș.: Ce te-a determinat să alegi numele de Gazeta SF?

G.S.: Povestea numelui este chiar interesantă. La o revistă mă gândeam de mult timp, pe când nici nu ştiam care va fi conţinutul şi ce va cuprinde. Prin august 2010, am spus că e cazul să-i dau drumul. Ştiam că va fi electronică, astfel accesibilă unui public mai numeros decât dacă ar fi pe hârtie. Modelul principal era Nautilus plus discuţiile pe temă pe care le-am avut cu Mike Haulică pe insulă (Academia de Vară Atlanykron). Experimentasem obţinerea ISSN-ului cu Mixul de Cultură şi Suceava pe Net… Mă rog, astea sunt mai puţin importante; revenind la nume, l-am ales datorită netului… În tinereţe navigam des, foarte des pe diferite forumuri, în special cele legate de calculatoare, genul de forumuri unde lumea pune întrebări legate de problemele cu care se confruntă aceştia. Acolo am auzit sintagma, care mi-a plăcut Du-te şi scrie la Gazeta SF! Eu credeam că există o publicaţie cu numele acesta… Negăsind-o am creat-o.

 

S.Ș.: Care au fost gândurile tale când ai pus bazele Gazetei SF?

G.S.: Erau mai multe vag conturate. Majoritatea gândurilor frizau suprarealul, dar majoritatea erau legate de publicul ţintă şi cui se adresează. Din fericire unele puncte din planul de bază, realizate cu Bogdan S. Popescu şi Sorin Trascu au fost atinse, altele urmează. Dacă e să comprim gândurile ele s-ar defini într-un singur cuvânt: speranţă.

 

S.Ș.: A existat ceva care te-a suprins după lansarea Gazetei?

G.S.: Da. Interesul lui Mike Haulică, comentariul lui Balin Feri şi promovarea fanzinului pe pagina web a Societăţii Române de Science-Fiction şi Fantasy.

 

S.Ș.: Ce părere ai în ceea ce priveşte evoluția Gazetei până în prezent?

G.S.: Faptul că a apărut numărul acesta se datorează cititorilor, colaboratorilor şi mai puţin mie. Faptul că am creat Gazeta SF, asta nu înseamnă că îmi aparţine. Ea aparţine cititorilor, colaboratorilor şi celora cărora le place ficţiunea speculativă. Mă bucur că aceştia există şi se implică, trimit e-mailuri, comentează, promovează… Cred că structura actuală a Gazetei are forma cerută de cei care se implică. Asta, consider eu, este o evoluţie bună.

 

S.Ș.: Ce individualizează Gazeta SF față de alte reviste online de profil?

G.S.: Că nu urmează politica entităţii care o editează ( Clubul SF Cygnus-Quasar Suceava ), nu se supune unui anumit curent de gândire şi are logo drăguţ 😛

 

S. Ș.: Ne-ai vorbit până acum despre trecutul Gazetei SF. Cum rămâne cu viitorul? Cum va evolua Gazeta SF de acum încolo?

G.S.: Într-o altă casă, un alt format care va cuprinde lucrurile care au prins în acest format, va ameliora segmentele care nu au mers mai puţin bine şi o altă abordare, spun eu puţin mai agresivă prin fixarea anumitor ţinte.
Sper ca actuala echipă redacţioală să rămână pe baricade şi să-şi împrospăteze rândurile cu suflu nou şi idei constructive.
Din păcate, numărul acesta trebuia să fie lansat cu o antologie a textelor din Gazeta SF, dar din păcate criza şi sponsorii au hotărât altceva. Aceasta va fi lansată cel mai târziu în martie anul viitor, şi va fi un tribut personal şi din partea Clubului SF Cygnus-Quasar Suceava colaboratorilor, în semn de mulţumire.


Simona Serbanescu
Simona Serbanescu
s-a născut în data de 31 mai 1988. A fost elevă a Colegiului national bilingvGeorge Cosbuc. Licențiată în drept , cu o lucrare de diplomă la disciplina Drept civil, în prezent studentă a Facultății de Litere, Universitatea București, secția Română-Engleză. Debutul de presă și l-a facut în revista Cultura, anul 2009. În 2011 a debutat în antologia Balaurul si miorita, apărută la edituraEagle Publishing House sub îndrumarea lui Mihail Grămescu, cu textele Despre un drum cu sens unicCastanul și Casa ceaiului. Membră a cenaclului “Literatorul” şi a Clubului de proză “La formarea ideilor”. În decembrie 2011 a primit Premiul pentru cea mai promițătoare voce tânără a anului 2011, oferit de Clubul de Proză al Asociației Scriitorilor București. În prezent este redactor-şef la Gazeta SF.