Nemira
Deşi până acum câţiva ani literatura gothică nu îşi găsea foarte mult locul pe piaţa de carte românească, se observă în ultimul timp o revigorare din ce în ce mai mare a acestui gen despre care nu se poate spune că şi-a atins încă adevăratul potenţial. Mult mai evidentă în ziua de astăzi este preferinţa cititorilor pentru horror, un gen derivat din gothic, dar misterul  temerilor sugerate tipic literaturii gothice pare să revină în prim-plan. Cei care au participat la târgul de carte Final Frontier au avut ocazia să pătrundă în tainele acestui gen literar, cu o istorie foarte bogată de altfel, în cadrul unui eveniment organizat de Oliviu Crâznic, scriitor de literatură gothică şi unul dintre cei mai mari promotori ai genului din România. Pentru cei care nu au reuşit să fie prezenţi voi încerca să reproduc atmosfera de la eveniment şi să le stârnesc interesul pentru gothic, care recent a devenit şi pentru mine un punct important de interes.

La eveniment au fost invitaţi Laura Sorin, Florin Pîtea şi Ştefan Ghidoveanu. Trei invitaţi, trei puncte de vedere. Alături de Oliviu Crâznic au reuşit să contureze o imagine detaliată a genului, de la istorie, până la caracteristici şi forme de manifestare.

Oliviu Crâznic a deschis dezbaterea cu o prezentare a genului. Gothicul, după spusele lui ignorat până acum în România, a apărut în secolul al XVIII-lea şi este caracterizat de abundenţa elementelor medievale, supranaturale şi religioase. A dat naştere a două curente, curentul romantic şi curentul simbolist. În ultimul timp gothicul s-a transformat în horror, dar există şi un tip de gothic modern. Deşi nu este privit de critică cum ar trebui, Oliviu Crâznic are mare încredere în potenţialul acestui gen literar: „Sunt de părere că publicul o să agreeze gothicul”, spune el cu încrederea care îl caracterizează. Uitându-mă la cât de plină era sala, tind să-i dau dreptate.

Laura Sorin, care are o rubrică de gothic în revista online Suspans.ro, a ales să vorbească nu atât din punctul de vedere al unui specialist al genului, cât din punctul de vedere al unui cititor care a redescoperit gothicul. În opinia ei, genul nu este prăfuit şi nu se poate rezuma la anumite clişee prestabilite. Dă drept exemplu scene în care groaza este mai degrabă sugerată, iar monstrul nu este văzut ca atare. „Mi s-a părut odihnitor că nu există scene de sex şi violuri”, a adăugat răsuflând uşurată. Tot ea menţionează că gothicul are parte de critică şi satiră socială, Hoffman de exemplu ironizând uneori spiritul epocii.

Florin Pîtea, lector dr. la Universitatea „Spiru Haret” la Facultatea de Limbi Străine, pe care îl cunoaştem deja foarte bine din numărul precedent al revistei, a expus cu minuţiozitatea unui filolog de meserie resorturile prin care gothicul a reuşit să se impună în literatură. Odată cu apariţia modei romantice, spune el, tinerii au incorporat modele gothice, cum ar fi scenele cu domniţe închise în turn şi aflate la ananghie. Acest tip de literatură a apărut într-un context în care clasa de mijloc urbană construia imperii coloniale. Această clasă de mijloc, îşi continuă explicaţia, avea un cod comportamental, codul protestant, care impunea adepţilor multă sobrietate în îmbrăcăminte şi comportament. Ei aveau nevoie să creeze în imaginarul colectiv personaje antagonice, precum aristocraţi decadenţi posedaţi de diavol etc. Astfel, oamenii au îmbrăţişat uşor acest gen. Florin Pîtea consideră gothicul ca fiind „ o mostră literară care apare periodic, schimbată”. Au fost oferite drept exemplu de manifestări ale gothicului muzica goth şi benzile desenate.

Ştefan Ghidoveanu a expus istoria filmului gothic, comentând nişte secvenţe din filme mute, care pentru noi, cei obişnuiţi cu senzaţiile tari date de filmele horror, pot părea comice, dar care erau privite cu mult interes la momentul respectiv. Îmi aduc aminte secvenţa din Frankenstein, când monstrul îşi vede pentru prima dată chipul în oglindă. Nu m-am putut abţine să nu întreb cu voce tare: „gothic comedy?”.

Per total, evenimentul a fost un succes, ca de altfel toate evenimentele de la târgul de anul acesta. În loc de o concluzie proprie la adresa acestui fascinant gen literar, permiteţi-mi să îl citez pe unul din invitaţi, ale cărui cuvinte mi-au rămas în memorie: „Gothicul este vioi şi-l vom afla unde nici cu gândul nu gândim”.

Nemira


Simona Serbanescu
Simona Serbanescu
s-a născut în data de 31 mai 1988. A fost elevă a Colegiului national bilingvGeorge Cosbuc. Licențiată în drept , cu o lucrare de diplomă la disciplina Drept civil, în prezent studentă a Facultății de Litere, Universitatea București, secția Română-Engleză. Debutul de presă și l-a facut în revista Cultura, anul 2009. În 2011 a debutat în antologia Balaurul si miorita, apărută la edituraEagle Publishing House sub îndrumarea lui Mihail Grămescu, cu textele Despre un drum cu sens unic, Castanul și Casa ceaiului. Membră a cenaclului “Literatorul” şi a Clubului de proză “La formarea ideilor”. În decembrie 2011 a primit Premiul pentru cea mai promițătoare voce tânără a anului 2011, oferit de Clubul de Proză al Asociației Scriitorilor București. În prezent este redactor-şef la Gazeta SF.