GSF53 banner1

          Stăm de vorbă cu Lucian Curelaru, cooronatorul Astroclubului Brașov, astronom amator și persoană activă în domeniu astronomiei naționale și internaționale.

          Vă mulțumim, domnule Curelaru, pentru timpul pe care ni-l acordați. Vorbiți-ne puțin despre dumneavoastră.

 LCurelaru         Pasiunea pentru astronomie a început în copilărie. În gimnaziu eram fascinat în general de ideea de a cerceta/descoperi ceva și am început să încerc diverse lucruri. Sursa principală de inspirație era o carte din vremea respectivă denumită „Enciclopedia copiilor”… Am încercat diverse lucruri, am construit un mic laborator de chimie, dar la un moment dat am descoperit în acea enciclopedie un capitol despre construcția unei lunete dintr-o lentilă de ochelari. Inițial eram fascinat de ideea de a construi un instrument optic pentru observații terestre (deși cartea descria o lunetă astronomică). Intr-o seară însă l-am îndreptat către cerul înstelat. Și, deși imaginea era de calitate proastă, am fost absolut fascinat. Am început să caut informații despre ceea ce vedeam și în scurt timp am știut că astronomia era ceea ce căutam. Am citit toate cărțile de astronomie ce îmi cădeau în mână în următorii ani (care nu erau atât de variate că cele care se găsesc acum în librării) și chiar și acum, după mai mult de 20 de ani, pasiunea pentru Univers a rămas neschimbată. Trebuie să menționez aici că părinții mei m-au susținut cu toate eforturile posibile pentru a nu abandona această cale. În scurt timp, cu ajutorul lor, chiar cu ceva sacrificii pe care le-au făcut pentru asta , am reușit să am un telescop relativ rudimentar dar mult mai bun decât lunetele făcute manual de mine. De menționat că în acea vreme nu existau niciun fel de magazine de instrumente astronomice în țară la noi. În paralel am început să cunosc și alți astronomi amatori, am luat legătura cu SARM (Societatea Astronomica Româna de Meteori) prin intermediul unei fantastice emisiuni științifice pe teme de astronomie pe care o avea d-l Dănuț Ionescu la Radio Contact. În timp, am încercat să fac mai mult decât să privesc cerul de plăcere și să mă implic în diverse proiecte de astronomie, din dorința de a contribui cu o mica picătură în oceanul cunoașterii. Am avut norocul să îl cunosc pe Ovidiu Văduvescu, astronom profesionist roman, actualmente astronom la Isaac Newton Group of Telescopes (ING) în insulele Canare. Ovidiu m-a cooptat în câteva proiecte interesante. Am început cu o colaborare la un software de astronomie dezvoltat de Ovidiu, urmat apoi de publicarea în colaborare cu Ovidiu și Valentin Grigore a unei hărți a cerului. Tot împreună cu Ovidiu am participat și particip la mai multe proiecte legate de domeniul asteroizilor, majoritatea făcând parte dintr-un proiect mai mare denumit „EURONEAR” (European Near Earth Asteroids Research). în paralel am inițiat și câteva proiecte de astrometrie în zona stelelor duble, proiecte realizate atât singur cât și alături de alți astronomi amatori din Brașov dar și din alte părți ale țării (Târgu Mureș, Galați). Rezultatele acestor proiecte au fost publicate în articole în câteva reviste de specialitate românești și străine (Astronomische Nachrichten, Jurnal of Double Star Observations , Vega). Mai recent am demarat și un proiect mai apropiat de popularizarea astronomiei. Proiectul a fost inspirat în principal dintr-o emisiune foarte dragă mie pe care o ascultam la radio în copilărie și în cadrul căreia se dădeau răspunsuri la diverse întrebări trimise de ascultători, întrebări în general pe teme științifice. dacă îmi amintesc corect, emisiunea se numea „Răspundem ascultătorilor” și se difuza în fiecare dimineață pe Radio Romania Actualități (pe vremea aceea se numea parcă altfel). Deseori, în acea emisiune erau întrebări de astronomie la care răspundeau marii astronomi ai acelor vremuri (Magda Stavinschi , Harald Alexandrescu și alții). În amintirea acelor emisiuni am creat un blog numit „întreabă un astronom”, în care încerc împreună cu alți pasionați de astronomie să oferim răspunsuri la orice întrebări pe teme de astronomie. Firește, am mai încercat să particip și la alte mici proiecte, în timp, unele finalizate, altele în curs de desfășurare și acum. De menționat aici: „ROVIMEN” (o rețea de observare automată a meteorilor folosind camere video), proiect care este în desfășurare. De asemenea, pe partea de popularizare a astronomiei au existat o serie mare de observații pentru public, organizate cu ajutorul colegiilor de la Astroclubul Brașov, cu diverse ocazii (în general la fenomene astronomice mai deosebite), dar și câteva participări la „Școala Altfel”, precum și un curs de astronomie organizat în colaborare cu „Mensa Romania” și „Biblioteca Județeana Brașov”.

          Care este activitatea și ce își propune astroclubul pe care îl coordonați?

          Astroclubul Brașov s-a dorit, în primul rând, să fie un liant între astronomii amatori din Brașov și împrejurimi, având că scop identificarea și punerea în legătură a acestora, în ideea de a se ajuta și a colabora la realizarea unor proiecte mai complexe atât științifice cât și de popularizare a astronomiei. Mai vizibile pentru publicul larg sunt însă proiectele de popularizare a astronomiei: seri de observații pentru public, cu diverse ocazii (fenomene mai deosebite); cursuri și prezentări în cadrul programelor „Școala Altfel”, dar și în alte contexte

          Care sunt condițiile de acceptare a celor care doresc să se înscrie?

          Singura condiție pe care o punem celor care ni se alătură este să iubească cerul înstelat și să fie dispuși să investească timp în această pasiune. Nu contează nivelul de cunoștințe al fiecăruia, dimpotrivă, chiar îi încurajăm pe cei care doresc să învețe să se alăture astroclubului, unde ar putea avea ocazia să cunoască astronomi amatori cu mai multă experiență de la care pot învăța mai rapid și mai ușor   multe lucruri.

          Aveți o colecție impresionanta de instrumente optice. Vorbiți-mi puțin despre ele!

          De-a lungul timpului am strâns intr-adevăr o serie de instrumente. Am început așa cum am pomenit cu construcția unei lunete, urmată de construcția a două telescoape, de fiecare dată din dorința de a obține un instrument mai performat pentru observațiile pe care le făceam. La acestea s-au adăugat și câteva instrumente achiziționate. în prezent, pe lângă instrumentele de construcție proprie pe care le mai păstrez încă, posed un telescop mic (un Skywatcher TravelMax 90), portabil, ușor de luat în deplasări de orice natură, și un instrument mare, folosit în proiectele de astrometrie și astro-fotografie (un Smidth-Cassegrain Celestron de 20cm diametru motorizat și computerizat). că să revin puțin la colecția de instrumente construite, cel mai bun instrument din acea categorie este un dobsonian cu oglindă de 25cm diametru. Cât privește utilitatea instrumentelor, pe cel mic îl folosesc exclusiv la observații vizuale, în general când e vorba de deplasări. Pe Dobsonianul construit îl folosesc tot exclusiv pentru observații vizuale, dar ceva mai rar, fiind ceva mai incomod de deplasat. Smidth-ul în schimb face toata treaba de foto (exclusiv fotografie planetară) și astrometrie (maturatori în general la stele duble, folosind diferite metode). Firește, la aceste instrumente se adaugă și câteva camere specializate pentru fotografia astronomică, dar și un aparat Canon DSLR. Recent, la colecția de instrumente optice s-a adăugat și un echipament pentru monitorizarea meteorilor.

          Ce parametri trebuie să urmărească un amator de astronomie când își alege un telescop, spre exemplu?

          Majoritatea începătorilor care își achiziționează un instrument, au tendința să se ghideze doar după puterea de mărire a instrumentului, criteriu logic, dar eronat. Mai mult, mulți comercianți se folosesc în mod nu tocmai corect de acest lucru, afișând puteri fabuloase pe cutiile instrumentelor. La fel se întâmpla mai demult cu „wattajul” boxelor, unde existau tot felul de găselnițe, să se afișeze puteri mari, facondu-se tot felul de trucuri cu unitățile de măsura. Șmecheria la instrumentele optice este că, de fapt, un instrument poate mări oricât, cu combinația potrivita de lentile. Doar că orice instrument are o limită de rezoluție dată de parametrii săi constructivi (în principal diametrul obiectivului). Acest lucru face ca, peste o anumita mărire calculabilă pentru fiecare instrument în parte, imaginea, deși mărită, să nu mai prezinte niciun detaliu suplimentar. Ceea ce face acea mărire inutilă.

          Am vrut deci să subliniez faptul că puterea de mărire nu este un criteriu bun, mai ales dacă nu este coroborat cu alți parametri ai instrumentului. Să vedem puțin care ar fi aceia. De menționat aici că alegerea unui instrument „corect” este un lucru mai complicat decât pare la prima vedere. Voi încerca aici să dau câteva repere, dar este recomandabil, în special dacă investiția este mai mare, să consultați înainte un astronom amator cu experiență în instrumente sau să citiți materiale mai detaliate despre alegerea instrumentelor pentru astronomia de amatori, materiale ușor de găsit pe internet pe diverse site-uri.

          Deci, cum ziceam, nu vă recomand să vă ghidați după puterea de mărire. Dacă doriîi un instrument care să mărească mult, căutați un instrument cu diametrul obiectivului cât mai mare (rezoluția instrumentelor optice e direct proporționala cu diametrul obiectivului). De menționat însă aici că rezoluția maximă poate fi atinsă doar dacă optica este de calitate, deci nu neglijați calitatea (o metodă accesibilă aici este să încercați să vă orientați după producător, să fie o firmă cunoscută). Apoi, vă recomand să nu neglijați aspectele practice. Degeaba aveți un telescop mare și puternic, dacă el nu încape pe terasa sau balconul pe care intenționați să îl folosiți, sau nu încape în portbagajul mașinii dvs. Și aici nu mă refer doar să încapă, că volum, pe terasă, ci să poată fi și utilizat (să poată fi rotit în direcțiile dorite și să mai aveți și loc lângă el). Este de preferat să alegeți un instrument mai mic dar pe care să îl utilizați mai frecvent, decât unul mare, dar care să fie utilizat foarte rar. Câștigul de putere va aduce mai puține satisfacții decât utilizarea frecventă a instrumentului.

          În afară de criteriile descrise anterior, în alegerea instrumentului se mai ține cont și de alte câteva lucruri, cum ar fi: dacă dorim să folosim telescopul pentru observații vizuale sau pentru poze, dacă ne interesează un instrument care nu necesită mentenanță optică, dacă dorim un instrument cu un sistem electronic de urmărire a obiectelor sau un instrument cu capacitatea de a se poziționa automat pe obiectul dorit. Firește, fiecare din aceste deziderate implică o creștere a costului instrumentului final. De menționat că în unele cazuri aceste funcționalități nu sunt doar ajutătoare ci există situații în care ele sunt absolut necesare, dacă dorim să ne implicăm în anumite tipuri de proiecte astronomice. Dar cred că deja aici începem să depășim răspunsul la întrebarea inițială și în plus lucrurile încep să devina mai complicate, așa că vă recomand ca în acest caz să apelați, așa cum sugeram și mai devreme, la sfatul unui astronom cu experiența. Aș mai vrea să spun doar că unele din automatizările menționate mai sus contribuie și la confortul utilizării instrumentului. Reglajele optice necesare la unele instrumente trebuie făcute periodic, în unele cazuri destul de frecvent, și trebuie să învățăm cum să le facem. Poziționarea manuală a telescopului pe obiecte mai puțin uzuale necesită, de asemenea, timp și ceva antrenament. Unii utilizatori privesc aceste „sarcini” ca făcând parte din plăcerea muncii de astronom, alții le privesc ca pe o corvoadă de rutină… dec,i în cele din urmă, alegerea trebuie să se bazeze foarte mult și pe dorințele și preferințele personale, totul ajustat și la un buget pe care îl putem aloca.

          Ce corpuri cosmice poate spera un amator să identifice cu ajutorul acestora?

          De multe ori mi se pune întrebarea „pot vedea cu instrumentul X obiectul Y?”. Ei bine, răspunsul la absolut toate aceste întrebări este DA! Ca idee, cu orice instrument astronomic, oricât de mic este el, un astronom începător poate vedea cam orice obiect dintre cele care ar putea prezenta interes pentru un începător. Problema care se pune însă, când e vorba de diferențele dintre instrumente, este nu dacă putem vedea un obiect cu un anumit instrument, ci CUM îl vedem. Cât de bine, cât de fine sunt detaliile pe care le putem observa cu instrumentul pe care îl utilizam. În principiu, interesul cel mai mare al începătorilor în astronomie este de a vedea obiectele cunoscute din diverse surse. Cam toata lumea începe prin a privi Luna, apoi planetele. De menționat aici că în cazul planetelor și, de altfel, a majorității obiectelor, ceea ce vedem prin telescop este deseori mai puțin detaliat decât imaginile văzute pe Internet sau la TV și asta pentru că, în med evident, acelea sunt luate cu instrumente mari, eventual în cadrul unor misiuni spațiale (în special dacă e vorba despre obiecte din Sistemul Solar). Satisfacția imaginilor văzute prin telescop este mai mult dată de faptul că acele obiecte pe care le privim, le vedem „Live”. Deși, dacă e să fim riguroși, trebuie să ținem cont că în cazul obiectelor îndepărtate, vedem fotoni care au părăsit acele obiecte cu ceva timp în urma. În cazul obiectelor din „curtea din spate”, adică din Sistemul Solar, e vorba despre diferențe de ordinul minutelor, în cazul altor obiecte (stele, nebuloase) ajungem la ani (pot fi și zeci, sute, mii), iar în cazul obiectelor extragalactice (în general alte galaxii) e vorba de milioane sau miliarde de ani. Cu toate astea, rămâne senzația, plăcută de altfel, că vedem obiectele „pe viu” și nu niște înregistrări. Cum am anticipat puțin aici, după sistemul solar, următoarea categorie de interes pentru astronomii amatori sunt obiectele „deep-sky”, cum sunt în general denumite de astronomi. În această categorie intră nebuloase de diverse tipuri, roiuri stelare, galaxii atractive în general datorită formelor și a detaliilor pe care le prezintă. Firește, se pot observa ocazional și comete dar și asteroizi mai strălucitori. De menționat că, așa cum aminteam la început, nivelul de detaliu diferă de la instrument la instrument dar și de la obiect la obiect. În cazul planetelor mai îndepărtate, Neptun sau Uranus spre exemplu, nu vom putea distinge detalii pe suprafețe folosind instrumente de amator. În cazul planetelor mai apropiate – Saturn, Jupiter, Marte,Venus, Mercur – nivelul de detalii va diferi de la un instrument la altul.

          Care sunt imaginile surprinse de dumneavoastră, care v-au adus cele mai mari satisfacții?

          Intr-adevăr o perioada de activa ani m-am concentrat destul de mult pe partea de astro-fotografie. M-am ocupat în special de astro-fotografia planetară, din simplul motiv că instrumentarul pe care îl aveam se preta exclusiv la acest timp de fotografie. Cele mai mari satisfacții mi-au fost aduse de câteva imagini ale planetei Jupiter, realizate în toamna anului 2010, imagini cu un nivel excelent de detaliu în raport cu instrumentarul folosit.

          Prin raport calitate/preț, ce recomandați? 

          E greu de dat o rețetă fixă. Așa cum explicasem și mai devreme, alegerea depinde de multe variabile, unele ținând mai mult sau mai puțin și de preferințe personale. În principiu, însă, ce pot spune este că oricine dorește un instrument cu care să poată contempla Universul trebuie să aleagă un telescop cu o optica decenta. Cum însă pentru un necunoscător este greu să evalueze calitatea optica a unui instrument, trebuie să ne bazam pe câteva repere indirecte. În primul rând, trebuie evitate instrumentele care au optica din plastic. O astfel de optică nu poate oferi calitatea necesara pentru observații astronomice. Un al doilea criteriu de luat în seama ar fi să nu cumpăram astfel de instrumente din supermarket-uri sau alte magazine, ci să preferam magazinele specializate. În general, deținătorii magazinelor specializate nu își permit să își păcălească clienții. Nu în ultimul rând este bine să ne orientam către instrumente produse de firme cu un minim renume și nu instrumente „no-name” (cu un raport bun calitate preț eu recomand în general SkyWatcher).Ca să ne facem o idee de preț, pot spune că se poate cumpăra un instrument decent pentru astronomie, dar cu diametru mic, începând de la vreo 400 de lei (eventual câteva instrumente pentru copii, dar care au o optica rezonabilă care se încadrează la preturi de aproximativ 250 lei). O varianta medie pentru un începător în astronomie poate fi un telescop SkyWatcher din seria TravelMax. Deși cu un preț relativ mare per diametru, seria TravelMax oferă avantaje în ceea ce privește portabilitatea și lipsa necesității reglajului optic. În plus, calitatea optică este excelenta, iar distanța focală mare este în general un avantaj în observațiile planetare și face instrumentul mai puțin pretențios la calitatea ocularelor (deci ne poate scuti de ceva cheltuieli în ceea ce privește ocularele). Preturile în acest caz însă pleacă de la 1000 RON, putând urca în funcție de diametru și varianta de dotări (tipul monturii, motorizare, computerizare)

          Care ar fi condițiile atmosferice care permit observațiile cele mai bune?

          La prima vedere, toată lumea inclină să creadă că pentru observații de calitate avem nevoie de un cer cât mai senin și de un amplasament cât mai îndepărtat de surse de lumină. Ei bine, este doar parțial adevărat. Trebuie să subliniez faptul că atunci când e vorba de lumina parazita efectul cel mai deranjat la observației nu este dat neapărat de o sursă apropiată care ne luminează zona din care observăm, cât de cantitatea generală de lumina aruncată spre cer de satul/orașul/zona din care observăm. De lumina parazită directă ne putem feri, probabil, în proporție de 90% prin câteva mijloace simple, printre care cel mai important este să amplasăm la obiectivul instrumentului un parasolar bine construit și corect dimensionat. Lumina parazită aruncată spre cer însă de multe surse chiar dacă relativ îndepărtate produce o iluminare a fondului cerului reducând astfel contrastul între fondul cerului și obiectele observate. Acest efect nu se poate diminua decât în mică măsură, folosind filtre adecvate. În rest, singura soluție este să căutam să ne îndepărtăm de zonele poluate luminos. Vreau însă să demolez un mit aici. Multă lume are impresia că un cer negru este o condiție necesară în orice situație pentru observații astronomice de calitate. Ei bine, nici aici adevărul nu e tocmai acesta. Există anumite tipuri de observații în cazul cărora efectul poluării luminoase e nul sau neglijabil (planetele, Luna, stele duble și, parțial, stele variabile). În schimb, există tipuri de observații pentru care poluarea luminoasa are efecte extrem de mari (obiecte difuze și/sau puțin strălucitoare: nebuloase, galaxii). Pe lângă problemele date de lumină, o altă condiție este cerul senin. Și aici trebuie făcuta o precizare importanta: Putem avea un cer care cu ochiul liber pare de cristal, dar să nu putem efectua observații de calitate. Asta pentru că mai exista alte câteva condiții necesare, și anume: turbulența (mișcarea maselor de aer) trebuie să fie cât mai scăzută, atât în zona observatorului cât și deasupra, pana la ieșirea din atmosferă pe direcția pe care observam. Dacă pe direcția respectivă exista mișcări consistente ale maselor de aer, atunci efectul va fi similar cu a privi ceva printr-un pahar cu apa în care lichidul este amestecat cu o lingurița. Nu în ultimul rând, contează și transparența atmosferei în zona și pe direcția de observație. Deși aparent senin, cerul poate conține zone cu o transparență imperfectă datorată prezenței în atmosferă a unor nori foarte fini, ceață sau fum, elemente care alterează considerabil calitatea imaginii finale. De menționat de asemenea că este destul de importantă poziția pe cer a obiectelor observate. Indiferent cât de bune sunt condițiile meteo la un moment dat, condițiile de observare vor fi considerabil inferioare pe măsura ce ne apropiem de orizont și net superioare pe măsura ce urcăm spre zenit.

          Deși nu ține de cer, trebuie să precizez că pentru o observație de calitate sunt importante și multe aspecte legate de instrumentul și locul de observație. Aș menționa aici doar câteva din cele mai importante : reglajul optic corect al instrumentului, echilibrarea termică corectă a instrumentului, curățirea corectă a opticii, amplasarea instrumentului departe de zone care pot emite căldură.

- va urma -

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), apărând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în antologia Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT, povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS, noua operă spațială (Eagle, 2016) și în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015). A debutat în volum cu miniromanul Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website