GSF 79 banner01-650

agOLD5          Alexandra Gold este artist grafic și creatoare de bandă desenată. La AntareSFest a lansat volumul de debut, „Ora 12”.

 

 

          Bună, Alexandra, şi mulţumesc în numele echipei pentru acest interviu și pentru cartea pe care o oferi ca premiu.

         

          Bună, mulțumesc pentru invitație.

         

 

 

          Vorbește-ne, te rugăm, despre tine din perspectiva autorului și cititorului. Ce apreciezi la o carte pe care-o citești, ce țintești cu o carte pe care o scrii.AGold

         

          OK… cum să încep… Ca cititor e foarte ușor să denigrezi o carte care nu ți-a plăcut. La fel se întâmplă în cazul în care ai citit o carte bună pe care o lauzi. Aici vorbesc de cazurile fericite. De exemplu: sunt cărti prin care am „am zburat” când le-am lecturat, alte dăți n-a fost chiar așa de simplu. Cred, că o carte bună trebuie să îndeplinească anumite criterii: să aibă un număr decent de pagini, să creeze atmosfera înca de la primele fraze și să mă capteze printr-o doză de „grafism”. Din punctul meu de vedere, ca artist, caut acel nivel de „immersiveness” cam în orice material scris sau desenat pe care pun mâna. Un alt exemplu a fost experiența mea cu Maus a lui Art Spiegelman. Sigur că povestea supraviețuirii unui evreu în lagare pare cunoscută pentru că s-au mai scris/ilustrat cărți despre acest subiect, dar nu asta m-a atras pe mine. Romanul grafic nu a fost redat în cel mai clar stil grafic, dar tocmai asta a fost! Se potrivea perfect cu atmosfera pe care o ilustra. Un alt punct în plus o constituie și personajele care până la urmă „can make or break a book”. Uneori ajung să-mi dau seama după cateva pagini cam în ce direcție o ia cartea, iar dacă totul e banal, atunci mă focusez pe personaje. Ele pot fi cele care mă pot ajuta să continui lectura. Depinde de la caz la caz, dar rareori am abandonat cărți cu care nu m-am conectat. Indiferent de cât de mult îmi poate lua să citesc o carte tot mă ambiționez s-o termin!

AGold2          În cazul în care mă apuc de scris sau de ilustrat, perspectiva se mută la 180 de grade. Aici trebuie să trec în spatele scenei și să dirijez totul. Uneori nu e de ajuns să-mi fac un plan și să-l urmez de la A la Z. Încep să devin propriul meu critic încă de la primile pagini sau planșe. În ambele cazuri – proza scurtă și banda desenata – caut să redau cât mai fidel filmul conceput în mintea mea – etapa supranumită și „exorcizarea”. Sunt momente când mă înfurii de-a drepul și mă cert pentru că încep să cam tai colțurile și atunci îmi dau seama că un lucru bine făcut nu are jumătăți de măsură. Desenul trebuie să fie clar, culorile și efectele să redea cât mai bine lumea imaginată, iar planșele să redea cursiv povestea. Arta pentru mine valoreaza la fel de mult cât valorează și scrisul. În egală masură încerc să combin cele două ingrediente. Cititorul de banda desenată, și nu numai, trebuie să fie impresionat, să rămână cu ceva după lecturare. Asta a devenit misiunea mea prioritară.

         

 

 

          Povestește-ne câte ceva despre experiența ta în publicistică.

         

          Am contribuit cu diverse benzi desenate la Revista COMICS. Debutul meu a fost în 2014 cu „Suflu” care a apărut ulterior și în Gazeta SF. Alte proiecte notabile au fost Membre Fantomă, Combustie și Găinării – tot în COMICS. Pe urmă, am participat și în antologia UN1.ON publicată de EAT Comics cu proiectul Os pentru Os în 2016. După Ora 12 voi mai publica și alte albume.orA12

         

 

 

          Spune-ne câteva cuvinte și despre „Ora 12”, cartea pe care o oferi ca premiu. Care e istoria ei? De unde inspirația?

         

          Anul 2000 – atunci s-a născut din creion pe foaia de hârtie cel mai drag personaj al meu – Maya. Ea a existat de-a lungul anilor permanent în viziunea mea, eu desenând-o și redesenând-o ori de câte ori aveam vreo idee.

          2003 – Maya și-a făcut apariția în banda mea desenată, secretă pe atunci, care se intitula, surpriză! : „Al 12-lea Ceas”. Aveam intenția să creez o aventură paranormală, un fel de vânătoare de fantome, călătorii în trecut și dramă de familie, ceva asemănător cu ce am făcut și acum. Din păcate, a căzut pradă abandonului pentru ca 10 ani mai târziu să mă reocup de ea.

          2006 – Am început un prolog de sine stătător la „Al 12-lea Ceas”, dar nu l-am continuat pentru că mi s-a părut irelevant.

          2008 – Alte încercări cu tentă paranormală și steampunk care mi s-au părut la fel de irelevante

          2013 – adică 10 ani mai târziu, scriam scenariul la Ora 12 într-un weekend, sus pe Tâmpa, în timp ce stăteam sprijinită de un zid la soare. Urcasem cu familia până sus, grație conditiilor meteo excelente din acea zi de martie. Mi-a luat cam 3 zile să termin tot scheletul scenariului – era prima variantă cap-coadă pe care o scrisesem și de care eram mândră. A urmat o perioadă lungă de revizuiri apoi am tras în sfârșit linia și am rămas la varianta actuală. Și așa au mai trecut încă 2 ani.

          2015 – Am demarat un prolog la „12 O’Clock”, banda desenată săptămânală cu debut în Revista COMICS sub formă de webcomic tradus în limba engleză, care se mai găsește pe net http://12oclockcomic.tumblr.com/. Am publicat cam jumate din bandă, după care m-am oprit și am continuat offline.

          2017 – Am tipărit albumul după ce l-am teminat de desenat. A fost o călătorie frumoasă din care am învațat multe. În același timp am observant ce inseamnă să publici la o anumită vârstă. Daca ar fi apărut acum 10 ani, „Ora 12” ar fi fost o bandă desenată infantilă. Acum pot afirma că procesul de fermentare și distilare scot esența unei idei și o fac mai agreabilă publicului. Totodată pot spune că un rol important l-a avut și viața de zi cu zi, tot ce am absorbit, toate influențele mele provin din experiențe care m-au format.

         

 

 

Agold1          Ce planuri de viitor ai? Ce noutăți editoriale ne pregătești în perioada următoare ca autor?

         

          Următorul album de bandă desenată va fi despre drama psihologică a unui tânăr pe fondul secolului al 19-lea. Acțiunea va fi plasată tot în Transilvania, dar de data asta se va extinde către alte colțuri ale Europei, și va fi influențată de progresul tehnologic al vremii… ah, și va avea o tentă steampunk. După cum pare, mă încadrez în anumite tipare la momentul actual, dar o fac cu intenții bune, promit! Ar mai fi multe de spus, dar nu vreau să dau în vileag tot cuprinsul, mai multe la momentul potrivit.

          Până atunci, misiunea mea este să robotesc în continuare la masa mea de scris și de desenat.

         

 

 

          Mulțumim pentru amabilitate! La final, un gând pentru câștigătorul concursului.

         

          Cu multă plăcere!

          Sper ca cel în a cărui mâini ajunge albumul, să privească dincolo de desene și să înțeleagă mesajul pe care îl transmit!

          Îi doresc lectură placută!

         

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website