GSF80 banner-650

MG_7721          Anamaria Borlan este prozatoare, președinta clubului brașovean Antares (fondat în 1981) și o inimoasă și energică iubitoare și susținătoare a fenomenului SF&F românesc.

 

          Bună, Anamaria, și mulțumesc pentru acceptarea invitației și pentru cartea pe care ne-o oferi ca premiu.

          Plus un semn de carte inedit

         

          Mulțumesc pentru invitație!

         

         

          Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca cititoare. Ce îți plăcea să citești în copilărie? Dar când ai fondat clubul Antares, în 1981, care erau lecturile tale? Și, în fine, ce-ți place să citești acum?

         

          O întrebare foarte interesantă și atotcuprinzătoare. Un arc peste timp.

          În copilărie citeam, în afară lecturilor obligatorii la școală, tot ce reușeam să cumpăr sau găseam interesant la Bibliotecă. Literatură clasică universală, care mă fascinează și astăzi, literatură științifico-fantastică (așa se numea pe atunci!) pe care am descoperit-o prin clasa a patra, beletristică, de aventuri, călătorii și expediții științifice, fantasy.

          Prin anii 80, literatura SF era o raritate. În primul rând, îi citeam pe cei foarte puțini autori români publicați. Apoi, după ce s-a înființat clubul Antares, am reușit să fac rost – nu mă întreba cum – de un abonament pe trei ani la prestigioasele reviste lunare Omni, Fantasy & Science Fiction Magazine și câteva exemplare din Analog, cu povestirile marilor autori de SF americani. Povestiri pe care le-am tradus, pe toate și le-am citit, în decursul anilor, la întâlnirile săptămânale ale clubului, astfel am făcut cunoștință – noi toți – cu literatura science-fiction.

          Printre autorii mei preferați se numără Robert Silverberg, Arthur C. Clarke, Barry Longyear, Van Vogt, pe care-i recitesc și acum cu mare plăcere. Dar lista continuă.

          Fără să renunț la literatura universală, filosofie și scriitorii prezentului, lecturile mele se îndreaptă, negreșit, spre SF și literatura japoneză. Trebuie să mărturisesc, nu pot cuprinde, din păcate, să citesc astăzi absolut tot ce apare pe piața de science-fiction. Este o abundență de opere în domeniul SF-ului, atât internațional cât mai ales românesc. Ceea ce este foarte bine.

         

          Acum spune-ne ce încerci să transmiți prin ceea ce scrii.Ce ai vrea să rămână în sufletele cititorilor după ce parcurg o carte de-a ta?

         

          Dacă doar un singur cititor va manifesta curioziotatea și dorința de a cunoște mai mult, se va arăta intrigat, devine interesat să exploreze și să descopere ceea ce nu a găsit la cele scrise de mine, atunci scopul în sine este atins. Sunt fericită când pot îndrepta un cititor spre o literatură care nu este doar de consum, ci investighează profunzimile unei altei culturi pe care încercăm să o înțelegem. Contactul privind o cultură prea puțin cunoscută, sub toate formele ei, aici japoneză, echivalează cu un contact cu extratereștri. Crearea lumilor reale este uneori mult mai dificilă decât cele ficționale. De ce să nu ne înțelegem mai întâi pe noi, apoi pe cei din alte galaxii?

         

         

          Vorbește-ne despre pasiunea ta pentru cultura japoneză și pentru literatura japoneză în particular. Care e originea ei?

         

          Odată cu descoperirea literaturii science-fiction, prin clasa a patra, am descoperit și universul fascinant al Japoniei. De atunci tot studiez această cultură, literatura, arta, formele de exprimare prin teatru, muzică tradițională, festivaluri, istoria niponă. Cu cât aflu mai multe, cu atât sunt mai curioasă. Sunt membră a Societății Culturale Japoneze din Tōkyō – Study Group of Japanese Culture, History and Traditions.

          Literatura japoneză este de sine stătătoare, nu se compară cu nici o altă literatură, din punct de vedere compozițional, narativ, filosofic, stilistic, al creării atmosferei și abordarea subiectelor. Este dificil să înțelegi un text, film, manga, anime sau chiar o persoană. Este cu totul o altă lume. O lume profundă, cu multe simboluri esoterice, o lume care izvorește din însăși mitologia japoneză atât de reală și ancorată în prezent.

          Mă străduiesc să descifrez, pe cât pot, misterele și fantasticul vastei culturi nipone. De ce mă pasionează? Dificil răspuns. Iubesc tot ce este japonez, așa cum iubesc și science-fiction. Cele două mari pasiuni ale vieții mele.

          Însă, studiile mele au o arie mai largă de interes, îmi îndrept atenția și spre cultura mongolă, coreeană și, ca să revin în Europa, druizii, din al cărui Ordin of Druids fac parte.

         

         

          Prezintă-ne, te rugăm, volumul „Dragon”, cartea pe care o oferi ca premiu. Care e povestea ei? Dar a seriei pe care o deschide?Blank white book w/path

         

          ”Dragon” este prima carte din seria ”Aripile Albastre”. Titlul original al romanului este ”Aoi tenshi monogatari” – Povestirile îngerului albastru. Pentru că romanul este unul de mari dimensiuni (are 3380 de pagini numai volumul unu, urmează volumul doi, la fel de … voluminos!), nefiind posibilă publicarea într-o singură carte, editorul a propus să alcătuim câte un volum format din patru capitole. Așadar, cele nouă cărți care vor urma alcătuiesc un singur roman.

          Romanul ”Aripile Albastre” este ca o izbucnire din prea-plinul pasiunii și a cunoștințelor mele acumulate de-a lungul anilor, privind societatea japoneză. Știam că într-o zi voi răbufni. Nu m-am așteptat nici eu să fie o poveste atât de lungă. Am încercat să redau, pe cât posibil, atmosfera, realitatea și viața niponă, spiritul, gândirea și caracteristicile specifice atât de fascinante ale omului japonez modern dar cu rădăcini adânci în mituri, legende și istorie fabuloase. Scriind, am fost total acapartă de subiect și personaje.

          Ideea principală a romanului nu se referă la un drum inițiatic, la drama unui sau a mai multor personaje. Este vorba despre împlinire. Karma și destin.

          Cu toate că titlul menționează înger și albastru, conform spiritualității japoneze, îngerul nu este înger, albastrul nu este albastru. Îngerul poate fi orice altceva, un demon, un spirit, o zeitate rătăcită printre oameni. Albastru poate fi tăișul unei katana din cel mai bun tamahagane sau sufletul pur al unui adolescent naiv. Aripile din titulul românesc – ei bine, preiau imaginea simbolisticii japoneze de protejare dar și deschidere, libertate, avânt.

         

         

          La ce să ne așteptăm pe viitor de la autoarea Anamaria Borlan?

         

          În jumătatea ultimei decade am scris mult. Câteva romane, povestiri, mai lungi sau mai scurte, abordând diferite teme, nu atât de mult science-fiction cât mai degrabă fantasy. Am în plan câteva proiecte literare inedite. Poate într-o zi vor fi publicate toate, spre deliciul cititorilor!

         

         

          Dar de la președinta clubului Antares? Care sunt planurile de viitor ale acestei organizații?(eventual aici poți face referire la experiența AntareSFest 2017)

         

         

          Clubul Antares are o însemnătate aparte și deosebită în viața mea personală. În perioada 1981 – 1996 m-am dedicat cu tot sufletul organizării și coordonării acestui club. În vara anului 2015 am reluat activitatea iar în anul următor ne-am constituit în Asociația Antares Science-Fiction & Fantasy Club Brașov.

          Planurile de viitor sunt ambițioase. Vom continua proiectele demarate: Colecția de Povestiri SF&F pentru Nevăzători, ediția a II-a. Pe lângă broșura și volumul în alfabetul Braille, dorim să edităm și în format audio-book. Avem deja două voci care vor citi și un sprijin extraordinar pentru suportul tehnic al înregistrărilor audio. Autorii români interesați sunt invitați să participe la acest proiect, pe care-l vom lansa la nivel național, anul viitor.

          Prin Academia Antares ne gândim la pregătirea a două ateliere: unul de grafică și unul de scriere creativă, pentru cei care doresc sau au curajul de a se iniția în arta desenului și a celei literare, în special elevi și tineri. Pentru Nevăzători vom avea un atelier inedit, de compoziție literară, curs de literatură universală, contemporană și science-fiction. Plus ce idei ne mai vin.

          Aici pun la dispoziție și cunoștințele mele în domeniu, fiind licențiată al Creative Writing Courses de la Harvard University.

          Desigur, din planurile clubului Antares nu va lipsi organizarea ediției a II-a a AntareSFest. Festivalul următor va avea o cu totul altă structură și mod de desfășurare. Sper să-i surprindem în mod plăcut pe participanții de anul viitor.

         

         

          La final, un gând pentru câștigătorului concursului, te rog!

         

          Felicitări pentru câștigarea concursului. Doar simplul gest de a te înscrie la un concurs denotă inițiativă și determinare. Cu atât mai mult, fiind un concurs de science-fiction, înseamnă pasiune și plăcerea cititului.

         

         

          Mulțumim!

         

          Mulțumesc frumos!

          

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba

Alexandru Lamba s-a născut în 1980, la Brașov. A absolvit facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității Transilvania Brașov. În prezent lucrează în domeniul IT. A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, publicând apoi mai multe povestiri în aceeași publicație, precum și în revistele Nautilus, Ficțiuni, Fantastica, Helion, EgoPhobia și Argos Magazine. A debutat pe hârtie în martie 2015, în revista Galileo Science Fiction & Fantasy (Millennium Books, 2015), publicând apoi și în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația (Nemira, 2015). Este prezent în Almanahul Anticipația 2016 (Nemira, 2015) și în antologii Argos Doi (MediaTech&Texarom, 2015), EXIT povestiri de dincolo (Eagle, 2016), GALAXIS noua operă spațială (Eagle, 2016) și în volumul 3.3 (Tritonic 2016). A debutat în volum propriu cu romanul „Sub steaua infraroșie” (Tritonic, 2016), iar anul următor a publicat al doilea roman, „Arhitecții speranței” (Tritonic, 2017). De la începutul lui 2015 conduce fanzinul Gazeta SF.

More Posts - Website